Terorism de cititoare

Cinci poeti

Traian T. Cosovei, Nichita Danilov, Ion Muresan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Bautorii de absint, Paralela 45, 2007

“Cinci poeti pentru mileniul trei” – din prefata lui Bogdan Cretu, care sustine ca din acestia cinci e alcatuit “nucleul dur” al poeziei ultimelor decenii. Eu nu stiu, ca n-am nici cea mai vaga idee ce poate sa insemne un nucleu “dur”. Ar fi vorba, cred, despre o re-re-nu-stiu-ce a celebrei “generatii”, aia cu ’80, bineinteles. Imi pare rau, n-am dat prea mare importanta re-re-ului, am citit pur si simplu cinci poeti, in primul rind pe Ion Muresan, din care (jenant, stiu!) mai vazusem texte doar sporadic (din antologia generatiei facuta de Musina si nu mai stiu de unde). Pe ceilalti ii “stiam” cit de cit mai bine.

Unul pe zi, pe urma recitit toti laolalta, pe urma rasfoit si din alte volume pe care le aveam in casa. Greu de spus cu ce am ramas, trebuie sa mai astept citeva zile si pe urma sa reiau un pic si sa-mi (re)fac propria mea antologie, cu ce mi-a placut mai mult si mai mult (doua-trei poezii de la fiecare, plus citeva citate – cam asa fac eu cu poetii ). Sint buni toti, nu exista nici o indoiala, merita. Ce-i uneste, dupa urechea mea: sint seriosi spre gravi (din Cosovei n-au intrat aici alea cu 1, 2, 3 si infanta), au destule cimitire, biserici, ingeri, duhuri, zei, cadavre, un pic de natura rurala, pasari, parinti, culori tari (rosu si negru), fier si singe. Dincolo de caracteristici ale optzecismului (poate ca mai de suprafata “textului”, nu stiu), pe dedesubt asta pare sa-i lege, ceva intunecat si inalt, ceva la care te astepti din scoala sa gasesti intr-o poezie. Chestiile cu asumarea realului…  ma depasesc – mi se pare asa un fel de scarpinat urechea pe după ceafa. Nu se pune problema sa rizi vreodata citind cartea asta, si chiar de zimbit se intimpla rar (daca!). Nu prea e stralucire, mai degraba o vreme mohorita. Nu sint chiar poetii mei preferati, din “generatie” sau nu, dar de placut imi plac, nu am obiectii, la nici unul.

O sa incerc doua vorbe despre fiecare, foarte-foarte superficial. Cu citate alese extra-rapid, mai degraba pentru cum suna, nu neaparat pentru ca ar fi vreun “nucleu” in ele. Alegerea pentru mine personal o s-o fac mai incolo, cind imi mai trece efectul de varza din cap

Cosovei
Cel mai urban, of course. Cu cea mai mare vitalitate – apropo, daca e in cartea asta “stralucire” pe undeva (focuri de artificii, de exemplu, in sensul bun, sau zvic, pur si simplu), aici e (fara legatura cu “valoarea literara”). Plus nichel, crom, heliu (o “domnisoara de heliu”) si fier; metale magnetizate, sirma ghimpata. Cinema si “viata pe saturate”. Mi se pare ca nu se potriveste prea bine cu ceilalti.

“Vreau sa scriu un poem ca o masina Hummer!”
“(in rest, doar o lumina de luna rosie trecea
darimind tiglele de pe acoperisul magaziei)”
“N-a vazut el in inconstienta lui fluturarea
Sfintului Duh taiat de o raza de laser?!”
“Iarba sub care conductele urla incinse la maxim,
iarba sub care urla cabluri electrice incinse la rosu”
“Iar tristetea e un sentiment livresc si rusinos
si trebuie ascunsa ca o rana rusinoasa
primita intr-un razboi rusinos!”
“Pelicula rupta, pungi sparte, lacrimi, resturi de amintiri
din filmul nemtesc tradus in ruseste:
era viata noastra, chiar ea, traita in romaneste!”
“mi-am atirnat cuvintele-n jugul
dintre plictis, sictir si delir.”
“Ma stie lumea, ma fluiera cartierul: sint cel care plinge
la filme indiene.”
“Vazusem plinsul insirat pe bobina -
in ultimul rind, la cinemaul de vise.”
 

Danilov
Sound mistic. Ingeri, rugaciuni, calugari (dar n-a intrat aici “Noua variatiuni pentru orga” – pacat). Cimpuri negre. Zaruri. Am citit si antologia lui (de la Polirom, cred) si imi place mult, e foarte plastic.

“Am murit cind Dumnezeu
nu se nascuse inca
si m-am nascut cind Dumnezeu
era deja mort!”
“… Un inger cu ochelari fumurii -
isi va opri limuzina in griu.”
“Sta in umbra mea cel a carui umbra sint eu.”
“Ninge sau poate ploua
peste un cimp de cadavre”
“Daca vei fi mai bun si mai drept decit altii, sufletul tau va fi un punct mai mic si mai putin luminos, si aceasta ca sa nu intunece alte suflete ce-i vor iesi in cale”
“(Pe strazi, seara curge lent,
ies sufletele toate de la Second Hand…)”
“Eu stau pe un scaun inalt,
la o masa neagra de joc. Amestec cartile
si fumez o tigara. In jurul meu e un cimp gol.
Bate un pic de vint si-mi clatina capul.”

Ion Muresan
Am o impresie puternica (nu sint in stare sa explic) ca e formula poetica cea mai buna pe o linie pe care se inscrie si Angela Marinescu (exact ce mi-a placut mie la ea, minus ce am detestat, plus stapinire, rigoare, constructie). Rog pareri despre asta, ca nu stiu daca aberez au ba – impresia e f puternica, in orice caz. Memorabile multe.

“Trecea glasul surorii singur prin incaperi.
Acest tron intunecat in mijlocul plantatiei
iar poetul e ca un iaz vinat toamna -
puterea lui e departe de el.”
“Daca vreodata vom ajunge in Oras
vei vedea si tu cum se deschid obloanele
cum femeile arunca in strada aripile de ingeri ramase
de la masa de seara.”
“Atit de singur incit pot sa-mi inchipui ce as simti daca as
saruta un paianjen si pot sa-mi inchipui ca e atita de frig incit
cuvintele crapa in gura si pocnesc ca pietrele in pustiu.”
“- Memorie? De parca eu mi-am dorit din lacomie niste pleoape
cu dinti si masele ca sa imi rumeg toata ziua ochii!”
“Nu am decit o singura prejudecata – realitatea,”
“Apoi degetul inspiratiei apasa pe limba si ma face gingav”
“Poezia mentine echilibrul intre ratiune si corp”
“Ingerul vorbeste cu mine cu voce de broasca si cu voce de pasare”
“Casa de oase si in casa de oase mlastina
in care idiotul dantuieste, idiotul inoata in
pielea goala pe sub masa”
“Porci cusuti unii de altii, perdele de porci cusuti unii de altii
acopera cerul”
“Ce sa va mai spun: facind cunostinta unei alte
viziuni asupra poeziei, am abandonat.
Cainta atit de proprie batrinilor, smintelile
cavaleresti.”
“Eu lucrez la poemul care nu poate fi inteles.”
“[...] Ca si copita despicata sint cuvintele
ce limba ta le despica:
partea mustoasa, pentru rostit, duca-se in intelectul partea rece,
metalica, e scrisa aici.”
 

Ioan Es. Pop
Aduce temele mari traditionale intr-un spatiu “real”, ca sa zic asa, sau din zilele noastre. Cu parabole cu tot. Foarte limpede si clar, citibil ca pe apa. Imediat recognoscibil drept “poezie majora”.

“ingrozit ca fiul va muri
tatal il ucise-n prima zi”
“din cauza acestor subsimturi
care cel mai adesea dorm,
unii subvad ce nu se cuvine,
altii subaud ce nu trebuie auzit.”
“daca nu mi s-ar fi repetat tot timpul ca sint muritor
poate ca n-as fi murit. poate
as fi infiintat o alta moarte.”
“desi, spune el, acesta este chiar sfirsitul,
nu acesta va fi sfirsitul si pentru muzicieni,
si pentru macelari.”
“e singurul care a vazut cum trupul se zbate
pina la ultima suflare
fara sa tisneasca din carnea lui idei.”
“peste tine doamne zidurile trupului meu sint zidite,
tu esti absenta pe care-o-nvelesc, tu – somnul pe care-l dorm;”
“pamint al blestematilor, ce caut eu aici,
de unde nimeni n-a scapat vreodata?”
“peste drum de crisma unde stau si beau
e biserica. eu si parintele ne pindim de multi ani.
as vrea sa-l slujesc si eu pe dumnezeu, dar mi-e teama.
ar vrea si el sa bea cu mine, dar n-are curajul.”
“de patru generatii, in dosul casei noastre curge
un piriu cu singe intunecat”
“auzisem ca unul din varai, chiar de la mine din varai,
a descoperit gena mortii.
nu a nemuririi, ci a mortii.”
“scriu pina cind litera se scufunda sub carne. intr-o zi voi fi citit
numai pe dinauntru. voi fi o carte legata in propria-mi piele.”

Liviu Ioan Stoiciu
Cea mai vizibila amprenta personala. Anti-versuri, rupte cu grija si consecventa. Greu de citit, dar merita. Mi-a ramas, inevitabil, mai ales umilul canton feroviar versus zeii din “antichitate”, din carti. Lumi suprapuse, timpuri suprapuse, iar imaginea rezultata farimitata si amestecata din nou, transportata spre cititor pe o banda rulanta rupta in multe locuri, care se opreste si porneste, se opreste si porneste. Mi se pare perfect dialogul, discursul etc. Tot respectul. Si mi-e lene sa ma mai gindesc.

“O zadarnicie a retelei de nervi intinsi. De foame si
recunostinta. Ce altceva: sa o luam de la
zero. Eu, expus: nu
imi e foame de fructele tale… Redusi
la tacere. Fara speranta. Ci
te descos. Tu? Joc de lumina si umbra… [...]”
“Dumnezeu trece prin fata ferestrei, cu sirena – vezi
cite zbircituri are pe fata? Nu vad.”
“O imagine a sufletului meu, din copilarie, este
si cimpia, numai miraj, din jurul cantonului, pe arsita,
cind vezi asa, pina la orizont, o linie de plutire, nu
stiu cum sa spun, o apa fantastica, limpede, care
deformeaza obiectele (si le transforma
in vin, griu si untdelemn… este?…): aici, Triton,
jumatate om, jumatate peste, suna din goarna de cochilie si
stirneste furtunile
magnetice [...]”
“[...] vremuri
ramase
in urma, cu personaje de turta dulce si chinoroz. Personaje
din folclor… Care tineti la bunastarea
sufletului? Memoria imi joaca mereu
feste: o femeie durdulie, tinara, prin lanul de floarea-
soarelui, se indreapta sau nu se indreapta spre riul
baltit, cu nenumaratele rotocoale, care
te introduce in cealalta
lume? Lume a stramosilor.”