12 poze
Am primit cel mai dragut cadou posibil, de la white noise: 12 fotografii. Nu neaparat de inramat si pus pe perete, dar foarte emotionante, adica pe mine m-au terminat. Sa va povestesc. In data de 8 februarie 2007, a scris ea aici, printre altele, despre o antologie, Proza americana contemporana (1975-1985), aparuta in 1989 la Univers. Mi s-au scurs ochii de pofta dupa o povestire de Woody Allen (“Episodul Kugelmass”) pe care o rezuma ea – am rugat-o sa mi-o scaneze si mieeeeee… N-avea scanner, iar eu n-am fax, asa ca nu s-a putut. Era sa zic ca anii au trecut cu multe intimplari, dar n-au trecut nici doi ani si… ce primesc eu pe mail? Povestirea lui Woody, 12 pagini respectiv 12 poze!
M-am apucat sa downloadez de pe mail pozele, ma gindeam ca le citesc la sfirsit. N-am avut rabdare, bineinteles, si am citit-o pe prima. A fost cea mai haioasa lectura pe care am efectuat-o vreodata! Ultimele rinduri de pe pag. 1:
“- Ajuta-ma! Azi noapte am visat ca zburam pe o pajiste cu un cosulet in mina, si pe cosulet stii ce era”
Suspans! Kugelmass e, fireste, prof universitar, e chel, are de platit pensie primei sotii, a doua s-a ingrasat ca un balon şi el vrea să se îndrăgostească din nou. Si viseaza cum zboara pe o pajiste 
Ca sa aflu ce era pe cosulet a trebuit sa downloadez a doua poza, ceea ce dureaza un pic, cu scanat de virusi cu tot. Deschid poza, o ajustez din zoom, aflu 
si ramin cu ultimele rinduri de pe pag. 2:
“- Fii atent, ii explica Persky, e o chestie grozava. O am pregatita de anul trecut pentru un spectacol, dar afacerea a cazut balta. Baga-te inauntru!”
Persky e vrajitor si-i promite o aventura minunata daca intra in mobila aia. Da, dar ca sa vezi cum poti gasi aventura si dragostea intr-o lada… trebuie downloadata poza urmatoare. Zis si facut, ca n-avea virusi, dupa cum s-a lamurit calculatorul meu in numai vreo 5 minute. Aventura e ca din lada poti ajunge, teoretic, intr-un roman, s-o cunosti pe eroina. Pag. 3 se termina asa:
“Persky ii arunca in lada un exemplar ieftin din romanul lui Flaubert.”
Si tot asa, cu pauza de citeva minute dupa fiecare pagina. Uite cum se termina celelalte:
4 – “Brusc o saruta. Timp de o ora, intinsi la umbra unui copac, schimbara soapte dulci si priviri dragastoase. Apoi”
5 – “Chiar cu Madame Bovary! se entuziasma Kugelmass. Eu, care in liceu am ramas corigent la engleza!”
6 – “Mai povesteste-mi despre OJ Simpson, il ruga ea in seara aceea, pe cind treceau agale prin fata bisericii abatelui Bournisien.”
7 – “A doua zi la ora trei si un sfert Persky isi puse din nou jucaria in actiune. Kugelmass aparu in fata Emmei avin-”
8 – “Nu-mi permit s-o aduc aici prea des, dar din cind in cind ii pot oferi un contrast incintator fata de Yonville.”
9 – “Nu-i bine, spuse Emma. Charles o sa-mi simta lipsa.”
10 – “Persky se viri sub lada si incepu sa mestereasca la ea cu o cheie franceza.”
11 – “Madame Bovary ajunsese in romanul ei. Kugelmass rasufla usurat si strinse mina scamatorului.”
Pagina 12 e ultima, asa ca nu va zic chiar cum se termina povestea lui Kugelmass, cel care s-a indragostit de Madame Bovary. Bine, ma maninca limba, asa ca o sa va spun totusi ca a vrut s-o tradeze cu Maimuta din Complexul lui Portnoy.
Woody Allen citit asa e bestial. O sa-mi iau, evident, si volumul recent de la Humanitas, din colectia “Risul lumii”, Anarhie pura. N-o sa fie chiar la fel de amuzant daca o sa am paginile disponibile imediat, dar sint convinsa dinainte ca o sa fie misto.
Multumesc frumos, white noise! Sa stapinesti sanatoasa aparatul digital, ca stie sa faca poze tare haioase!
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
8 mai 2008 la 2:13 pm
eu iti multumesc pentru toate vorbele astea bune
, in seceta asta , tare bine mi-au picat 
8 mai 2008 la 2:19 pm
ah, noi am facut textul asta mai de mult (si de fapt inca cateva) la un curs practic de engleza, ni le’a dat pt traducere and stuf. Fiind mare fana Woody, iti dai seama ce m’am amuzat
habar n’am daca le mai am, oricum, sunt mistoooo.
Am inteles ca se lanseasa chiar azi “anarhie pura” (nu mai bag link ca iara devin spam) … am citit’o in italiana, intr’o librarie, repede, asta’vara, dar cred ca cel mai bine suna in engleza, pana la urma
8 mai 2008 la 3:06 pm
imi aduc si eu aminte de antologia asta, si tot de proza lui w.a. imi aduc cel mai mult aminte, dar de una mi-as aminti si mai cu drag, dar nu mai stiu cine a scris-o, era o scriitoare, sau vocea era feminina, iar personajul statea in hamac si se gindea la boala si la moarte. daca ma poate ajuta cineva
.
indiciu: nu bag mina in foc, dar parca prenumele era diane
8 mai 2008 la 3:10 pm
tocmai am terminat “anarhie pura” si mi s-a parut o colectie de povesti pentru almanahul Urzica. hmm, dezamagitor, fiind un fan al filmelelor WA.
8 mai 2008 la 4:45 pm
@ white noise – ba eu multumesc, na
@ tuvia – daaa, sigur, tu pe toate le-ai facut deja
sa-mi zici cind reusesc sa te iau prin surprindere 
habar n-am avut ca se lanseaza azi!
@ kata – poate stie white noise…
@ lorin – stai sa citesc si eu. nu-mi mai aduc aminte cum erau alea din urzica. dar asta cu kugelmass e o placere
8 mai 2008 la 4:53 pm
vai, lasa’ma, ca mereu am problema asta, stiu ca ii enervez pe toti. Dar nu, asta a fost o intamplare, pt ca imi place omul si tre sa-l
exploatez la maxim
sa incerc sa bag linkul lhttp://metropotam.ro/Evenimente/eve0561117297-Anarhie-pura-de-Woody-Allen/
8 mai 2008 la 5:22 pm
off-topic sau nu: am visat azi-noapte ca ti-ai pus niste poze personale pe blog: erai blonda, cu parul scurt si sedeai pe un fotoliu cu un caine in poala
8 mai 2008 la 5:44 pm
@luciat – nu mai zic nimic
@kata- dianne benedict, pene ciudate. eu nu-mi aduc aminte povestea, dar am rasfoit un pic volumul si sigur despre ea e vorba.
8 mai 2008 la 7:48 pm
E o proza foarte haioasa. Si eu mi-am facut mina pe niste traduceri colective, cred ca am tradus ceva din Updike, Pynchon, Woody Allen prin anul patru la cursul practic cu profesorul si traducatorul Octavian Roske. Naratorul sfirseste prin a fi alergat de un verb neregulat, sau cam asa ceva. Domnul profesor imi spunea ca a renuntat la traduceri pentru ca se platesc foarte prost si pentru ca e o inflatie de tineri care primesc foarte putini bani si din disperare accepta aceste contracte. Vechii traducatori ar fi vrut sa faca chiar un sindicat, nu prea stiu daca este posibil. Unii tineri traduc binisor, nu zic.
8 mai 2008 la 9:51 pm
@ tuvia – glumeam! si sori ca iar a intrat la spam, dar vezi ca le recuperez de acolo, nu stiu ce sa fac altceva. dureaza un picutz mai mult, atita
@ raul –
)))))))))))))))))))) bine ca mi-ai adus aminte ca tre sa ma tund! (sper ca n-a fost un cosmar 
)
@ mayuma – mda, stiu ca se plateste ridicol de putin pentru traduceri si nu ma duce capul sa spun ce s-ar putea face sa nu mai fie asa… nu stiu nici ce sa zic de vechii traducatori si sindicatul LOR
8 mai 2008 la 10:25 pm
nu, a fost ok…pana am ajuns in mijlocul unui ocean si m-am inecat
8 mai 2008 la 10:49 pm
eh no problem, know I know the routine
Nici pe mine numa duce capul sa zic, dar mi’a facut si inca imi face placere sa traduc, chiar si pe bani putini. Mai ales daca e ceva care imi incanta papilele “literare” 
Oricum a fost aproape suprarealist cand m’am dus la xerox si mi’a m dat seama ca tre sa fac 30 de exemplare de…Woody Allen 
)
9 mai 2008 la 3:13 pm
Mie nu-mi place defel woody allen. Ca scriitor, regizor, scenarist sau actor. Darmanite ca om..
1. dupa ce incepi sa citesti mai multe nuvelute de-ale lui, vezi ca toate-s pe acelasi fir si cu aceeasi idee. fantastic ieftin, nelucrat.
2.aceeasi poveste si cu filmele. pe langa asta, e un fel de sergiu nicolaescu. tre sa joace in toate filmele regizate de el. si, guess what, acelasi tip de rol mereu(cum e horatiu malaelel, pe care-l iubesc, da’ se vede ca nu poate sa iasa dintr-un tipar). un urat neinteles, amuzant foc si care ramane cu gagica la sfarsit
3. ca om, bleah…s-a casatorit cu fiica-sa adoptiva. si moaca aia de nevinovat nu ma pacaleste. e un fel de corectitudine politica cu atitudinea fata de el. hai sa-l placem si pe asta, nacajitu’
sters om…
Ah, si ce poante expirate are…
9 mai 2008 la 3:18 pm
@ andra – dreptul tau sa nu-ti placa. mie-mi place f mult. e adevarat ca n-am vazut destule din filmele lui ca sa ma satur. chiar mi-as dori sa le am pe toate, ca sa stiu ca oricind vreau sa ma distrez, am cu ce
despre nuvelute nu stiu ce sa spun, stai sa citesc cartea intii, ca n-am citit-o decit pe asta, care e bestiala. proza umoristica light, de acord, dar desteapta foc
17 mai 2008 la 6:01 pm
Salutari! Proza e foarte delicioasa, iar volumul intradevar ‘hard’. Am citit proza prin ’90 cu bucurie si simpatie. reconfortant sa vad dupa atatia ani ca e in continuare ‘gustata’….Pe atunci chiar scrisem o adaptare, un fel de mediu metraj de scoala, ‘Lada de zestre a dnei Bovary’. A ramas doar proiect….Imi amintesc cu zambetul pe buze, ca inspirat de proza introdusesem diferite accidente ale dnei Bovary
determinate de de difeirte interventii asupra carti. In final, profesorul o ducea la la o tipografie, cu gandul sa o repare pe doamna Bovary-personaj-carte, dar o pierdea intr-un lift, plin de carti de epoca rosii, care se pornea independent de comenzi…..Congratulations pentru lectura….M
18 mai 2008 la 3:45 pm
@ marius –
a, tre sa fi fost haios proiectul