Fix doi ani
… are azi blogul meu. Inseamna ceva pentru mine, ca nu sint tocmai consecventa de felul meu. O sa mai dureze, cred, imi place in continuare. Imi si foloseste, ma gindesc mai mult decit inainte la fiecare carte pe care o citesc.
513 posturi (printre altele, am postat impresii despre 200 si ceva de carti). Peste 11000 de comentarii.
Nu cred ca ar fi durat doi ani daca n-ar fi avut vizitatori si comentatori. M-as fi lasat destul de repede, presupun. Multumesc! In special lui Vic – pentru recomandari si pentru comentarii si pentru toate observatiile pe care mi le-a facut. Imi pare rau ca nu mai are timp pentru bloguri, dar ma bucur ca a avut timp pina acum! Ce sa spun? Mai bine fac o reverenta. Cuvintele ies aiurea.
Multumesc lui Victor Jalba pentru domeniu si pentru design si pentru chestii tehnice si pentru ajutor, in general – si in avans, ca sper sa ma mai ajute 
Si… multumesc tuturor. Celor care citesc, celor care comenteaza. Celor care au venit in septembrie la protestul nostru de la TVR. Celor care au scris corect in diverse ziare si reviste despre asta. Celor care au scris pe ici si colo despre blogul meu. Celor care l-au recomandat cunoscutilor. Celui care… stie el 
Gata, ca n-am luat Oscarul, ma duc sa mai citesc din cartea aia, care nu e chiar asa de grea, mai degraba sint eu lenesa.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
14 mai 2008 la 7:13 pm
felicitari, noi iti multumim!
14 mai 2008 la 7:22 pm
14 mai 2008 la 7:45 pm
In Jurnalul lui Cartarescu (scritor adevarat si mare, zica dusmanii ce-or zice – se aude, AVP? – ), M.C. face anual un bilant de aproximativ 50 de carti. Tu ai peste 100. Pe de alta parte, Iorga sustinea ca foieteaza zilnic patruzeci. In afara de la multi ani, ce naiba incerc eu sa zic aici?
14 mai 2008 la 7:46 pm
la multi ani! – suna banal
multumesc! – parca prea putin
interesant – e plat spus
ma reincarca cu energie si pofta de citit – prea labartat spus
imi aduce bucurie (prea patetic?)
Cred ca e un pic din toate astea plus ceva ce ramine nespus… oricum nu-ti doresc decit o multime de carti bune si timp pentru ele!
oricum ramin cu ochii pe tine
14 mai 2008 la 7:51 pm
Nu ştiu de ce, dar pentru mine blogurile sunt expresia singurătăţii absolute. Oamenii ar trebui să iasă din casă, să se vadă mai des cu familia, prietenii şi restul celor pe care-i iubesc, să facă mai multă mişcare, să citească mai mult pe hârtie şi să scrie mai puţin pe Net. Oamenii ar trebui să facă mai des dragoste, să scrie despre copii, nu despre pitbulli, pisici sau papagali. Dumnezeu ne-a vrut în preche, societatea ne vrea în grupuri, personal nu m-am simţit niciodată împreună pe un blog, forum sau chat.
)
Şi acum am să citez un titlu din Kundera : “Viaţa e în aştă parte”. Ştiu, ştiu mi se reproşează mai tot timpul că nu-l postez în contextul adecvat, dar ce vină am eu că el pică bine mai mereu?!
14 mai 2008 la 7:59 pm
Wo-ho!!!! La cat multi ani de blogging!!! We all heart you
14 mai 2008 la 8:03 pm
@ r – le numar de cind am citit jurnalul lui MC
dar n-am vrut niciodata sa-l ajung din urma la asta 
as prefera, daca se poate, sa scriu si io la fel de misto ca el, da’ nu se poate, nu mi-a iesit niciodata, nici macar pe o pagina 
@ dragomara – n-am nimic impotriva. dinspre partea mea, poti sa te vezi mai des cu cine doresti, sa faci mai multa miscare, dragoste, etc, ba chiar si copii
spor!
14 mai 2008 la 8:19 pm
pai dk nu scriai bine nu mai ajungeai vedeta bloggingului cultural
asadar si prin urmare: felicitatiuni
Dau 5 beri!
14 mai 2008 la 8:21 pm
ooo, la multi ani, conitza! sper sa tina inca de 10 ori pe-atat, ca tare util si placut imi e (blogul dvs, adica)
ma rog, hai, cat o sa ai tu chef, las egoismul deoparte. bravo si saru’ mana!
14 mai 2008 la 8:24 pm
Dragă – probabil că citişi mesajul meu de la drepta la stânga şi de jos în sus, altminteri ai fi priceput că nu pentru mine-mi fac eu aci griji. Oricum, mulţumesc că m-ai “lămurit”!
)
Blogurile chiar trebuie interzise, ele afectează percepţia realităţii.
14 mai 2008 la 8:29 pm
te’am prins de la inceputuri si sunt sigura ca u will keep up the good work
sa ne auzim la 1000 
14 mai 2008 la 8:44 pm
la multi ani!
multe lecturi placute, utile…
14 mai 2008 la 8:54 pm
la multi ani!
14 mai 2008 la 9:12 pm
Felicitari luciat. Si-ti doresc cit mai mult chef de scris la blog
14 mai 2008 la 10:15 pm
la multi ani! (si de viata, si de blog)
dragomara, cred ca tu nu te-ai prins. replica aia era modul delicat al lui luciat de a iti spune ca esti liber sa iti urmezi sfaturile, dar sa nu te bagi in viata ei.
14 mai 2008 la 10:21 pm
LOL. Corecţie: liberĂ Încep să cred că sfatul e valabil pentru voi toţi, mă rog, cei cei care citiţi şi scrieţi ÎNCĂ româneşte.
(((((
14 mai 2008 la 10:32 pm
La Multi Ani! imi place tare mult blogul tau. Multumesc pentru consecventa ta timp de doi ani!!!!! si pentru modul genial in care nu reactionezi la provocari si comentarii lipsite de “imaginatie”.
14 mai 2008 la 10:36 pm
Felicitari & La multi ani
De asemenea multumesc ,in mod special ,ca mi ai dat virusul lecturii si imi indulcesti cafeaua de dimineata cu posturile tale pline de talent si bun gust.
14 mai 2008 la 10:41 pm
Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la muuulti aaaani!!!
14 mai 2008 la 10:49 pm
au si trecut doi ani de la prima insemnare pe weblog? uau!
la multi ani si spor la scris in continuare!
(ma faci sa ma ascund sub pat din cauza celor cateva carti pe care reusesc cu greu sa le citesc intr-un an
)
14 mai 2008 la 10:54 pm
dragomara draga, arata-mi si mie in comentariul tau unde este o marca de feminin singular, ca perceptia mea e usor afectata.
14 mai 2008 la 11:01 pm
Păi… dezafecteaz-o, eventul după ce dai o fugă pe la clasele primare, cele în care se învaţă că numele proprii feminine, cu câteva foarte mici excepţii se termină-n “a”.
Te pup. Şi te rog nu mă mai deranja pentru tembelisme, mă uit la un film.
14 mai 2008 la 11:16 pm
deci prenumele tau e Dragomara?! uuh, da, te las sa te uiti la film. ai cel mai ciudat prenume din cate am intalnit, sa stii (si cunosc cam 500 de persoane pe an, in viata care nu are legatura cu internetul)
da’ stii ca inainte de clasele primare te invata maman sa vorbesti “frumos”, nu? (intrebare retorica)
14 mai 2008 la 11:20 pm
Felicitari pentru blog! Nu e putin lucru sa “terorizezi” consecvent cartile. Desi, trebuie sa recunosc, esti cea mai pasnica terorista pe care am ajuns sa o cunosc, fie si numai virtual.
Unii oameni aleg sa calatoreasca, altii muncesc 14-15 ore pe zi pentru a face cat mai multi bani, alti oameni aleg sa aibe o familie mare, unii oameni aleg sa traiasca printre carti. Sunt alegeri diferite. Atata tot! Tu te scrii pe tine si faci multi oameni sa deschida o carte. O dubla realizare!
La cat mai multe insemnari!
15 mai 2008 la 12:58 am
La multi ani, Luciat !
Tanti Dragomirna, de ce vrei mata cu tot dinadinsul sa dai sfaturi pe care nu ti le cere nimeni? Doar din preaplinul inimii dumitale adanc-simtitoare? Cu un asa suflet delicat si preocupat de soarta umanitatii (sau, ma rog, cel putin al celor care INCA vorbesc romaneste) mi te imaginez uitandu-te la telenovele.
Chiar te ingrijoreaza soarta lui Luciat si a celorlalti cititori ai blogului?
Imagineaza-ti scena: toti cei de aici sunt la o petrecere, sunt rasete si glume si bucurie si se inchina pahare de sampanie in cinstea lui Luciat si a blogului ei extraordinar. Dumneata apari si, cu aerul ca te preocupa binele nostru, ne spui ca e ceva in neregula cu petrecerea, cu bucuria noastra, cu sarbatoarea. Pe scurt, e ceva in neregula cu noi! Asta se cheama a jigni oamenii, nu ti-a zis mama? Politicos ar fi, daca tot ai dat pe le petrecere, sa zici ” La multi ani “. Daca nu te intereseaza oamenii de aici si blogul sarbatorit, de ce nu-i lasi in plata Domnului? De ce nu amani datul cu parerea si cu sfaturile pentru cand vreunul din cei de la petrecere, angoasat de lipsa de substanta a existentei lui, s-o intoarce spre gratioasa faptura-ti si smerit se va ruga sa-l conduci pe calea cea buna? Asa ai de gand sa-ti cresti copiii actuali sau viitori? Sfatuindu-i sa intunece bucuria altora, sa debiteze banalitati, sa se dea mari, sa vorbeasca pe dinafara si sa se bage singuri in seama?
Eu cred ca lumea ( reala sau virtuala) are mai multa nevoie de bloguri ca ale lui Luciat decat de progenituri de-ale dumitale !
Luciat, imi cer scuze ca m-am certat cu Dragomirna
in loc sa ma bucur alaturi de tine da’ m-a calcat pe nervi fara mila! La multi ani, la multi ani si abia astept sa te citesc !
15 mai 2008 la 8:18 am
Doar doi ani?
Mi se pare ca citesc blogul asta dintotdeauna!
La multi ani! Carti si chef de scris sa fie
15 mai 2008 la 9:07 am
hai la multi ani
si de la Pisicu
15 mai 2008 la 9:41 am
Io nu am ce sa zic in plus
La multi ani, carti, posturi si cititori 
Bloging would be less without you 
15 mai 2008 la 10:10 am
Pentru ca e moment aniversar ma alatur si eu corului de “La multi ani!”
Am descoperit recent blogul dar de atunci il urmaresc
Permite-mi sa-ti confer titlul neoficial de “Cavaler al artelor si literelor”!
15 mai 2008 la 10:54 am
va multumesc frumos! sinteti prea draguti! nu stiu ce sa mai spun…
m-am uitat prin insemnarile mele offline din jurul datei de 14 mai si am constatat ca in 1992 aveam o vaga banuiala ca de fapt eram nefericita
(dupa ce fusesem la teatru, cocotata pe pantofi cu toc), prin 1996 ne cheltuisem ultimii bani intr-o discoteca si am strabatut orasul pe jos la 2 noaptea si m-au ros ingrozitor pantofii (ziua jucasem badminton intr-un parc!), prin 2001 ma certam groaznic cu niste sefi din cauza salariului, super-enervata ca ma “promovasera” fara sa pot refuza desi n-aveam nici un chef de nici o promovare – si nu citeam nimic-nimicutza!
nu ca as fi citit ieri mare lucru
15 mai 2008 la 1:37 pm
iti citesc blogul cu interes, nu am scapat absolut nicio insemnare
chiar daca apar destul de rar cu cate vreo parere, trebuie sa-ti spun ca mi-ai influentat in bine lista de lecturi, ca am ajuns sa-mi cumpar carti citite de tine si terorizate cu entuziasmul tau
asa sper ca va fi si in continuare, ca nu vei renunta la ceea ce in primul rand tie iti face placere
15 mai 2008 la 2:16 pm
@ optzecea – ma bucur ca mai treci pe-aici! chiar ma intrebam, sa stii
15 mai 2008 la 2:45 pm
bai, daca dupa doi ani in care ne-ai terorizat si pe noi si pe ele (cartile, adica), ne-am adunat aici sa-ti dorim domnie terorista indelungata, ei bine, asta nu poate insemna decit un singur lucru… sindromul stockholm chiar exista
sa-ti traiasca pisicu!
15 mai 2008 la 3:31 pm
Ai facut un lucru frumos. Eu iti urez sa il continui fericita si entuziasta si sa nu uiti ca mai sunt atatea lucruri frumoase pe cate trebuie sa le faci
15 mai 2008 la 3:36 pm
@ drac – bai, mersiiii. auzi, sindromu stockholm
)))))))))))))))))))))
@ aceto –
multumesc
15 mai 2008 la 4:38 pm
cateva lucruri am de zis, ca tot nu ti-am prins prima aniversare, abia acum realizez ca era posibil sa traiesc fara sa citesc zilnic blogul tau; oricum, era mai nashpa traitul asta, pe cuvant!
E X I S T A oameni care pot sa citeasca si sa scrie pe blog, dar si sa: iasa din casa, sa iubeasca, sa cante, sa danseze, sa aiba grija de pisica, de flori, sa gateasca, sa faca dragoste, sa munceasca, sa calatoreasca, sa zboare, sa zambeasca unui prieten, sa ajute un altul, sa culeaga flori, sa picteze, sa faca shopping, sa…
da, exista! si am poate o surpriza pentru unii dintre cititorii tai: acesti oameni suntem toti! mai precis aproape toti, cu cateva triste exceptii de chinuiti fara speranta (boala, handicap…); toti putem face totul, avem potentialul de a atinge orice;
aici intervine diferenta specifica: unii dintre noi si vor…
iar diferenta si mai specifica, in cazul tau, luciat, este ca tu poti, vrei, si ai si forta, talentul, inspiratia s-o faci astfel incat sa ne incanti pe toti; asta…mai rar…
La multi ani de bloggerit!
15 mai 2008 la 5:58 pm
capricornk13 – perfect de-acord, însă ai omis ceva, şi anume chestia că asta se întâmplă numai celor cu personalitate multiplă.
io una nu vreau shopping, nu vreau să cânt, nici de picatat nu cred că aş avea chef, nu mă interesează să scriu pe Net, detest pînă şi completatu’ tembelelor taloane de şi mai tembele concursuri – vreau doar să călătoresc, să zbor cu parapanta sau deltaplanu’, să citesc toate cărţile necitite din bibliotecile celor pe care-i frecventez, şi din cea proprie – însă am o mică problemă, şi anume: nu vreţi voi să munciţi în locul meu, doar într-un stres infernal 10 ore pe zi?! nu vreţi să-mi faceţi piaţa – eu pap doar peşte, legume şi fructe?! să-mi faceţi menajul?! să-mi întreţineţi şi distraţi familia?! să socializaţi cu păsările şi cu suta mea de flori în ghivece, şi eventual să-mi ştergeţi şi ultimele “telenovele”, cele gen Persepolis, din PC?! Hai, vă rog, cică miracolele chiar ar exista!!
)))
“toţi putem face totul” sună precum în cărţile ale americane despre cum să reuşeşti în viaţă, reţete de succes livrate gratuit maselor umane născute fără creier.
Nimeni nu face totul, asta ca să nu mai zic, că în general majoritatea nu face nimic, până şi cei mai egoişti dintre noi se pierd în detalii insignifiante.
Potenţial probabil că o exista, şi voinţă, dar nu ştiu de ce simt eu că ele sunt mai mereu prost orientate şi insuficient exploatate.
Oricum, chiar regret timpul pierdut cu acest mesaj şi nu mă pot împiedica să nu observ că dacă nu te naşti bun şi nu ai parte de ceva educaţie, milioane de cărţi nu te vor schimba în MAI BUN, ceea ce e de-a dreptul dramatic.
15 mai 2008 la 6:15 pm
tanti de mai sus, nu vrei sa termini cu discursurile? uite ca unii au timp si de viata de zi cu zi, si de citit si de scris o inseamnare pe blog.
Ai zis de o gramada de ori ca nu ai timp de noi, si ne faci sperante desarte, ca tot revii sa ne explici ce viata plina ai, si sa ne dai lectii cum sa o traim pe a noastra.
15 mai 2008 la 6:45 pm
[sters de luciat]
15 mai 2008 la 7:11 pm
acum doar am apucat sa citesc in diagonala citeva comentarii si iar trebuie sa plec.
comentariul de mai sus era inacceptabil
@ dragomara – te rog sa observi ca aici nimeni nu vorbeste asa. sint absolut convinsa ca o sa intelegi daca te mai uiti un pic la alte comentarii. ne straduim sa fim decenti chiar cind nu sintem de acord cu altcineva. ok? sper sa prinzi cumva cam pina unde se poate merge. daca da, e in regula, poti sa comentezi oricind, sa critici, sa te certi etc. daca nu, nu
15 mai 2008 la 7:20 pm
Mda, urat cu cearta asta tocmai acum.
Eu citesc ce scrie terorista nush de cand, dar tin minte de adresa aia veche….(sa fie un an?)
Cum sa spun eu ce inseamna blogul asta pentru mine si pentru viata mea intens traita, ca sa n-o supar nici pe dragomara…
Ei bine, eram intr-o alta tara, pentru vreo sase luni si ajunsesem sa nu mai am carti in romaneste la mine, ca-mi luasem doar cateva in bagaj. Cu ce m-am hranit restul timpului? Cu ce mi-am potolit pofta de lectura atatea luni?
Cu recenziile teroristei, alaturi de comentariile celorlalti. Si, mama, asa o pofta de citit mi se facu. Si tot dadeam link-uri de la pagina ei. Si cand am ajuns, finally, in Romania, ma astepta acasa un teanc de carti cumparate prin posta, titluri alese doar plecand de la discutiile teroristei si ale prietenilor ei virtuali.
So, multumesc si eu, teroristo!
15 mai 2008 la 8:26 pm
La multi ani! Felicitari pentru blog, sa traiesti si sa terorizezi blogosfera multi ani fericiti!:)
16 mai 2008 la 1:03 am
deux ans déja… ton blog n’a pas changé… la mai multi!
16 mai 2008 la 9:36 am
Care protestul “nostru“ ?! Ca tu nici n-ai fost acolo la poarta TV ! Doar daca nu te-ai deghizat in Maria Marinescu sau Dragos Bucurenci !
16 mai 2008 la 11:19 am
Felicitari! La multi ani de terorism!
16 mai 2008 la 1:22 pm
multumesc frumos! chiar nu ma asteptam la atitea comentarii si atit de dragute! sint data pe spate!
@ turnavitu –
n-are rost, serios. eu nu sint emo, asta-i tot. e dreptul meu sa-mi vad de ale mele, sa nu particip la discutii pt care nu sint facuta. nu astept raspuns.
16 mai 2008 la 10:06 pm
Sigur ca ai tot dreptul sa te ocupi de ale tale! Si un hacker se ocupa in liniste de “treburile lui “ ! Succes !
16 mai 2008 la 11:23 pm
multe felicitari si la fel de multe posturi, succese si chef de citit!
17 mai 2008 la 7:15 am
la multi ani, draga luciat. buna treaba ai facut!
17 mai 2008 la 10:53 am
Felicitari, Luciat, pentru calitatea pe care ne-ai oferit-o si multi trebuie sa iti multumim pentru imboldul pe care ni l-ai dat de a ne face blog, cand aveam o parere foarte proasta despre tipul asta de comunicare.
17 mai 2008 la 4:11 pm
in biblioteca infinita ne-ai aratat ca nu suntem singuri. ai nevoie de curaj sa faci ce faci tu. din partea unui comiliton – sa nu ti se prefaca nicio carte in nisip!
18 mai 2008 la 3:47 pm
multumesc din nou, tuturor
21 mai 2008 la 8:42 pm
Aiurea. Mulţumesc eu (şi pentru animalul de Levin).
14 iunie 2008 la 11:22 pm
po’ sa vin si io dupa spartul tirgului si maturatul spiralelor de pe jos sa zic la multi ani de pierdut timpul pe blog? si bravo, si la mai mare, si la mai multe?
(pfui, am ratat-o pe dragomadama cea ocupata, la naiba! si-a trecut aproape o luna deja, ‘ti dai seama ce de copii a facut intre timp?)