They hide in ramurele; de la poezie la SF
Situatia e cam asa: e vineri si mi-e lene, iar citesc mai multe lucruri deodata si nu pot sa ma concentrez sa postez doar despre unul singur, asa ca postez despre toate gramada.
Niste poezie, ca au fost o gramada de stiri despre diverse festivaluri si manifestari. Mai intii m-a innebunit white noise cu studentfestul ei 
. Pe urma a fost chestia aia cu “siluetele” la tirgul de carte de la Varsovia – ICR a dus acolo zece “siluete” in marime naturala ale unor poeti contemporani (tot via white noise am dedus ca a fost misto). Dar… atita m-am distrat cu “siluetele” in marime naturala ca nu pot sa nu pun ghilimele si sa repet cuvintul de o mie de ori “Siluete” de poeti in deplasare… Si “marimea naturala” a fost o chestie distractiva… le-or fi respectat inaltimea? O fi avut o silueta 1,70 m si alta 1,82, de exemplu? Daca aveam drum la Varsovia m-as fi dus, pe cuvint, sa le vad “siluetele” celor 10. E poetica rau treaba asta… siluete de poeti… gata, termin. A mai fost si un festival la New York, la care s-au dus poeti in persoana, nu doar siluete (chiar gata!).
Daca-i aduni pe cei care au fost prezenti (in marime naturala sau nu 
) la Timisoara, la Varsovia si la New York, ies destui. Si eu nu i-am citit nici pe jumatate dintre ei, asa ca stirile astea m-au zgindarit. Oare o fi functionat si la altii? Mi se pare ca merge, in general, s-ar putea sa ne zgindareasca pe mai multi si sa ne faca sa ne interesam cit de cit, sa ne mai uitam pe cite o poezie, macar de curiozitate.
N-am dat iama, sa nu credeti. Doar am citit trei carticele de la “no name“, pe care i le cerusem lui un cristian acum muuult timp (e o colectie underground). Doua le-am primit prin cineva, asa ca a fost banal, citite fara probleme (Stefan Manasia si Raluca Baciu), dar a treia a fost o aventura. Scoala speciala a Vivianei Musa, pe care am primit-o pe mail, cu indicatii de editare artizanala: “Printezi cele sase pagini, apoi print suprapus (raman 3 foi), indoi la jumate si apoi tai. Se ataseaza coperta (daca vrei, ti-o trimit) si se capseaza.” Ei, un cristian ma crede mult mai desteapta decit sint! Am printat si supraprintat pina mi-am consumat tonerul si degeaba, mi-a iesit complet aiurea. N-am reusit nicicum sa suprapun, sa indoi si sa tai corect, sint mai blonda decit credeam! Dar si incapatinata, ca pina la urma am suprataiat si am reusit sa obtin 24 de sferturi de coala pe care le-am capsat. Si cu capsatul a fost distractiv, deoarece, dupa ce am gasit prin casa 3 capsatoare (presupun ca le furasem pe vremuri de prin birouri, altfel nu-mi explic cum de am asa ceva), dupa ce am evitat in ultima secunda sa-mi capsez degetele (morala: un capsator e mai putin periculos decit un cutit de bucatarie, eu rar reusesc sa tai legume fara sa ma tai si pe mine), dupa ce am stricat definitiv doua dintre ele, slava domnului, cu al treilea capsator s-a produs minunea: am obtinut un carnetel “no name” absolut hidos la vedere dar bun de luat in fotoliu si de CITIT. Am eu o pata pe creier, nu vreau sa vad poezii pe ecran! Si nu pot sa citesc stind in fund pe scaun! Na! (N-am laptop.) Imi trebuie confort burghez si hirtie de marime OK, nu coli A4. (A meritat, din fericire, ca mi-a placut foarte mult Scoala speciala, dar scriu saptamina viitoare, acum inca ma resimt de la atitea aventuri cu imprimanta, coupe-papier si capsatoare.)
Pe urma m-am apucat de Raufacatorul vorbeste, a lui Kata. Cu asta e si mai complicat. Are un DVD, mi-e frica sa-l bag la tv, cine stie, poate explodeaza aparatul, ca nu l-am mai folosit de vreun an, cred. La prefata, de Rares Moldovan (se cheama “Unusual suspect”, hm…), autorul baga niste note de subsol in care il corecteaza sau completeaza pe prefatator. Printre altele, spune ca niste versuri sint o adaptare dupa David Berman. Am un pdf cu poeme de David Berman (trimis de Kata himself). Am rasfoit si l-am pus pe Kata pe hold un pic: ma chinuiesc cu Berman pe ecran (de unde atita toner si pt Berman dupa nspe teste cu Viviana Musa?).
A, sa nu uit de poezia eminesciana “Somnoroase pasarele”. Am gasit o traducere minunata in poiana lui mayuma, cu care m-am delectat ca niciodata, am citit-o si recitit-o de mai am un pic si-o invat in sfirsit pe dinafara (nu, niciodata n-am invatat poeziile de la scoala). E opera lui google. Magistral! Un singur vers: “They hide in ramurele”. Traducere automata de pe net, auzi! Ceva mai timpit nu exista!
Mai vreti? Da, cu dvs vorbesc, acel vizitator masochist care ati ajuns pina aici in aceasta insemnare minunata Am inceput un SF dupa atitea probleme cu poezia: Riul linistit, de Nicola Griffith. Retrag tot ce-am zis vreodata de rau despre SF. E o placere.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
23 mai 2008 la 4:00 pm
si cate as mai avea de spus despre studentfest, poate reusesc zilele astea.
daca ti-a placut carticica lui Manasia, eu zic sa cauti si Cartea micilor invazii, face toti banii!
la Varsovia a inceput metropezia, adica poezie la metrou si niste reviste serioase vor avea numere dedicate poeziei romanesti. altii se vor duce pe acolo sa citeasca. dar la noi de ce nu se poate?
23 mai 2008 la 5:17 pm
vreau si eu viviana musa!
si ca tot veni vorba de poezie, si ca tot vin in bucuresti in curand, cartile de la vinea dupa care imi sucesc eu gatul de multa vreme s-or mai gasi la chioscul ala de la muzeul literaturii, stie cineva? imi imaginez ca nu se epuizeaza tiraju’ asa repede, da’ mai stii? cred ca am o lista cu vreo 20 de carti de la ei, sper sa am noroc
. si as mai vrea si mariana marin de acolo… sunt plina de speranta 
23 mai 2008 la 5:35 pm
@ white noise – a, uitasem de manifestarea cu trenul prin tara! asa, din stiri, pare ca se intimpla chestii…
daca Cartea micilor invazii e la Brumar, cumva, atunci adio mama! n-am vazut niciodata o carte de la Brumar!
@ zum – u got mail
pt chioscul de la muzeu sa-ti rezervi vreo 2 ore pt scotocit prin maldare trintite peste tot
23 mai 2008 la 5:39 pm
Victorieeeeeeeee! Stiam eu!
23 mai 2008 la 5:45 pm
saru’ mana!
Cartea micilor invazii e la Cartea Romaneasca. Si functioneaza super bine comenzile online.
23 mai 2008 la 6:33 pm
@luciat- trenul a fost misto, bibliotecile au fost inchise dupa o zi. noi suntem culti din nastere, n-avem nevoie de ele
brumaru’ o sa vina la targ [cred], dar eu am auzit ca macar la carturesti pot fi gasite cartile lor.
io am senzatia ca editorii astia, poeti fiind, si-au facut edituri pt a-i faulta pe ceilalti.
@zum – cauta “zestrea de aur”, o antologie a marianei marin, din 2002.
23 mai 2008 la 7:24 pm
@whitenoise: anu trecut au fost si la noi poezii pe peretii statiilor de metrou. si unii dintre noi le-au si modificat putin…
http://d3fect.blogspot.com/2007/11/lieratura-alterata-by-dea.html
23 mai 2008 la 7:52 pm
@ hnu – a, deci dvs erati vizitatorul masochist
e misto
@ zum – mersi, sint si io zapacita
@ white noise – “io am senzatia ca editorii astia, poeti fiind, si-au facut edituri pt a-i faulta pe ceilalti”
)))))))))))))))))))
nu, ai dreptate, am vazut la carturesti la etaj, dar atunci n-aveam bani prea multi la mine (mai bine, sa pun mina sa citesc ce am deja!)
23 mai 2008 la 7:58 pm
@d_3fect – felicitari! mare brinza ati facut! “mosul” de petre stoica e un poet super-misto. na, da-i lu’ mitica sa citeasca
24 mai 2008 la 2:07 am
Luciat, eu prefer cand imi fac carticele brosarea cu spira/ indosarierea. Nu costa infernal , mai ales cand e vorba de ceva sub 50-64 de pagini. si e foarte confortabil la deschis, la dat pagini si mult mai rezistent decat capsarea. Daca ai multe carticele de facut poti sa iti cumperi si o masina de spiralat proprie. E usor sa indosariezi. Poate in curand se vor inventa daca nu cumva se vor si fi inventat minidispozitive de brosare cu termoclei. Si atunci o sa poti sa iti faci carti “in carne si oase” in no time chiar la tine acasa.
Cu taiatul e alta problema. La noi nu se gasesc inca topuri de hartie simpla, A5 fara liniatura. Dar cred ca se vor gasi curand si alea, si atunci n-o sa mai trebuie sa migalesti cu foarfeca sau sa iti cumperi si ghilotina (hi, hi). Orice imprimanta cat de banala are optiunea de printare pe A5 (cred ca stii). Poti de asemenea sa optezi pentru un perforator si sa cumperi cate un biblioraft A5 marit, din cele doar cu doua arcuri pe cotor (nu pe coperta, ca alea sunt naspa la datul paginilor) pentru fiecare carte.
Si ne pricopsim!
Si poti sa ma angajezi pe mine consultant in birotica. Ca doar vezi cat de bine ma pricep. Poate facem impreuna un SRL de fabricat carti “in carne si oase” din format electronic.
24 mai 2008 la 8:14 pm
Nu-i mai simplu sa cumperi un e-book reader?
24 mai 2008 la 11:25 pm
just, demos.
25 mai 2008 la 7:05 am
Complet off topic, da’ acuma mi-a venit ideea: Luciat, tu ai citit cartea lui Georges Perec. “La vie mode d’emploi”? Asa mi-a picat mie din senin fisa ca asta e o carte care tie tare tare ti-ar mai placea. Nu ma intreba prea mult de ce, asa simt eu, dupa ce de atita timp iti citesc blogul. Dar asa pe scurt, fiindca e o carte foarte inteligenta si cu umor, e foarte foarte savuroasa…si are si partea ei extravaganta si exotica, mistere, romane in roman…si e foarte fain scrisa…Na, nu ma prea pricep eu sa descriu o carte…si te rog sa ma ierti daca sint aiurita scriindu-ti comentariul asta…dar serios, acuma mi-a picat fisa si nu ma pot abtine sa nu iti scriu… daca s-ar face un concurs “cartea care crezi tu ca se potriveste cel mai bine unui om pe care nu il cunosti decit de pe blog” (aiurez rau in seara asta??) eu asta ti-as da-o.
26 mai 2008 la 4:23 pm
@ simona vlad – pai nu vreau sa ma apuc de fabricat carticele, in nici un caz, ca n-am talent. si cartea asta se poate procura fara probleme de la un_cristian @yahoo.com. ca eu am primit-o pe mail e doar din motive de lene si de bloggerita anonima
e un proiect underground, oricum
@ demos – de ce? ca tocmai asta spuneam ca nu-mi place de pe ecran
@ anca – rasfoit doar
vreau s-o citesc, e de ani de zile pe lista mea de urgente 
multumesc ca mi-ai zis ca mi se potriveste, acuma poate chiar pun mina! si nu aiurezi deloc, nu vad de ce – si mie mi se pare de multe ori ca o carte se potriveste f bine cu un cititor sau altul
26 mai 2008 la 6:58 pm
Nici nu stiu, a fost tradus in romaneste “La vie mode d’emploi”? Sper ca da, caci e o carte care incontestabil merita sa fie tradusa.
26 mai 2008 la 8:09 pm
nu stiu daca e tradus, dar eu oricum o am in franceza
7 iulie 2008 la 1:12 am
“Mai vreti? Da, cu dvs vorbesc, acel vizitator masochist care ati ajuns pina aici in aceasta insemnare minunata”
Ce m-am simtit aici
Cred ca o sa-mi fie dor de orele petrecute citind pe blogul acesta frumos…
] dar ma sperie aceasta apropiere…
Mai am putin si apoi o sa mai intru doar sa citesc vreo insemnare mai noua…
Parca simt si eu cum ma apropii de prezent, cum ai spus tu [sau dvs., cum preferati?
Mi-ar placea o insemnare despre Anna Karenina…