Terorism de cititoare

Capitolul 11 din "Leaganul pisicii"

O proteina

- Trebuia sa vorbeasca la noi in ziua absolvirii, spuse Sandra.
- Cine? am intrebat.
- Doctorul Hoenikker – tatal.
- Si ce-a zis?
- N-a venit.
- Si n-ati avut nici un discurs de absolvire?
- Ba da. Doctorul Breed, cu care te intilnesti miine, a aparut, de-abia suflind, si a rostit un fel de discurs.
- Si ce-a spus?
- A spus ca spera ca multi dintre noi vor imbratisa o cariera stiintifica, mi-a raspuns Sandra.
Nu vedea nimic comic in asta. Isi amintea o lectie care o impresionase. O repeta orbeste, constiincios. A continuat, cu ezitari:
- A mai spus ca problema cea mai mare a omenirii…
S-a oprit sa se gindeasca.
- … Problema cea mai mare a omenirii este ca oamenii sint superstitiosi, in loc sa aiba o gindire stiintifica. A spus ca, daca fiecare dintre noi ar studia mai temeinic stiinta, nu ar mai exista atitea probleme.
- A zis ca intr-o zi stiinta va descoperi secretul ultim al vietii, preciza barmanul.
S-a scarpinat in cap si s-a incruntat:
- N-ai citit zilele trecute in ziar ca l-au descoperit?
- N-am apucat, am ingaimat eu.
- Da, am vazut si eu, a spus Sandra. Acum vreo doua zile.
- Care e secretul vietii? am intrebat.
- Imi scapa acum, a zis ea.
- O proteina, declara barmanul. Au descoperit ceva despre o proteina.
- Da, a spus Sandra, asta era.

(Kurt Vonnegut, Leaganul pisicii, trad. Raluca Popescu, Polirom, 2004)

P.S. Sandra e prostituata.