Cartea cu poze :)
Richard Surman, Cathedral Cats, Collins, 2006
Atena, Roma, Istanbul. Nu e numai un traseu turistic cu tenta culturalo-istorica. Orasele astea mai sint legate si prin pisici. Temple, ruine, anticariate, cafenele, muzee, bazaruri – peste tot vezi fapturile astea minunate, oamenii le ingrijesc, turistii le fac poze, Discovery si Animal Planet le dedica documentare (am vazut eu unul cu pisicile care stapinesc un teritoriu istoric in Roma). Eu am dat peste una care mieuna sfisietor, la Colosseum – cind m-am uitat la ea am vazut ca avea burtica doldora de pisoi, se vedeau pur si simplu prin blanita, cred ca urma sa nasca. La Atena, la o cafenea de pe linga Acropole, am deranjat un motan ca sa ma pot aseza pe un scaun, fapta de care nu sint foarte mindra, dar nu mai puteam sa stau in picioare si alte locuri nu mai erau. La Istanbul stateau cite trei tolanite pe o taraba cu suveniruri. Orase adevarate, locuite cu adevarat, cu istorie, cu suflet, cu… viata in ele. Dovada suprema: pisicile 
Londra tocmai a capatat sanse sa reintre in topul meu personal de orase demne de respect (desi si-a luat de mult de la mine ditamai bulinoiul negru din cauza timpeniei cu anti-fumatul). Nu ca ar misuna pisicile pe la catedralele lor, dar macar e meritoriu faptul ca englezii au inteles ca asa ar fi frumos si fac eforturi sa scoata si ei la lumina minimul de care dispun. Cathedral Cats e o jucarie draguta – 19 catedrale din Anglia isi prezinta cu mindrie populatia felina. De fapt e vorba de pisicile “angajatilor”, de casa adica, nu de vagaboande, dar merge si asa. E un prim pas 
Domnul Olsen, de la catedrala Chester, isi petrece noptile la un club de jazz din apropiere, e intim deja cu muzicienii si chelnerii – ziua se intoarce fara regrete la cele sfinte. Doamnele Bonnie si Flora (Gloucester) beneficiaza de o legenda conform careia in ajunul Craciunului pisicile din oras isi vorbesc omeneste una alteia. Bonnie ia parte la procesiuni oficiale si cica numai pe episcop il lasa sa paseasca in fata ei. Cele mai misto nume: Cable si Wireless (la Hereford). Un el si o ea Ma rog, n-o sa povestesc acum “cartea” – dar marturisesc ca am citit-o aproape cuvint cu cuvint (am sarit doar pasajele strict despre catedrale – daca albumul e o incercare de a atrage parsiv turistul spre chestii “culturale”, ei bine, la mine n-a mers).
Stie cineva daca e adevarat ce-am citit eu intr-un ghid al Amsterdamului cum ca acolo ar fi un vaporas-refugiu pentru pisici abandonate?
P.S. Ma gindeam sa postez si despre lucrarea de referinta Aceste adorabile pisici, dar ramine pe altadata. Un mic citat: “Daca legile Evolutiei se vor dovedi exacte de-a lungul vremii, atunci oamenii vor atinge perfectiunea – adica vor deveni pisici. Pisu Dovlecel, n. 1997″. Toata carticica e cu mostre de intelepciune felina de genul asta. Nu numai ca am citit-o – mi-a si placut! Si nu voi s-aud critici pe ziua de azi! Iaca inca un citat: “Fiecare raza de soare isi gaseste pisica ei”. Restul mai incolo. Deocamdata va urma, fireste, Kafka
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 iunie 2008 la 3:29 pm
Pisici! Vrem pisici! Cat de tare ca exista o carte ca asta!!!
9 iunie 2008 la 4:00 pm
Ce spui de pisicile de pe strazile Floridei? Stii tu, in acel cimitir al batranilor stapanii mor, pe strazi raman si deambuleaza cu miile pisicile… Crezi ca ar merge sa le includa in pliante?
9 iunie 2008 la 4:07 pm
@ m – da! si pliantele sa se dea obligatoriu la orice cumparare sau inchiriere de locuinta in florida.
dar nu stiam ca sint mii de pisici pe strazi pe-acolo. nu exista rescue center-uri? pt pisici, adica. daca e asa cum spui inseamna ca florida o sa capete suflet in curind. desi s-ar putea ca la americani sa nu functioneze
si batrinii n-ar trebui sa tina animale. parerea mea. o pisica traieste 20 de ani daca e ingrijita. cind tu ai 70 de ani deja e un pic aiurea sa-ti iei un pisoi.
9 iunie 2008 la 8:44 pm
Legat de citatul cu pisicile si perfectiunea. Am observat ca in clipul facut de Antena 1 pt electorale si interzis de CNA, conducatorii aveau capete ca de pisica. Si am vazut un film SF, mai demult, cu niste oameni din viitor care aratau ca pisicile (nu mai tin minte cum se numea).
9 iunie 2008 la 9:08 pm
sunt mii, daca te opresti un pic pe strada vin cu zecile, cred ca vrei sa le dai ceva de mancare, e cam sinistrut…
si pliantul ar suna cam asa: ‘veniti in florida. aici, pisicile traiesc mai mult decat voi!’…
cartea aia micuta e comica… mai ales imaginile, nu?
10 iunie 2008 la 1:09 am
@ drina – n-am vazut clipul respectiv, mi-a fost lene sa-l caut pe net si la tv nu m-am mai uitat de mult (cel putin de cind e campanie chiar de-loc
)
@ m – pliantul ar suna asa: “nu le puteti lua cu voi – nu le lasati nici pe strada!” sau “batrinetea nu e o scuza pentru egoism” sau “ati venit aici sa muriti, dar asta n-o sa va ia cit dureaza o viata de pisica” sau… da’ ce m-o fi apucat?
cartea asta cu catedralele e super-decenta, nu e neaparat comica – si nici nu are poze cu pisoi in cosulete cu fundite
10 iunie 2008 la 2:31 pm
traseul tau ar putea fi foarte bine completat cu bucurestiul
ramane numai ca si orasul sa arate la fel de dragut ca pisicile lui
10 iunie 2008 la 3:13 pm
@ berea – da? eu nu vad urme de respect si adoratie pt pisici in bucuresti
10 iunie 2008 la 4:09 pm
aproape zilnic vad pe cineva care se opreste sa vorbeasca cu pisicile de pe strada sau pe cineva care si-a facut colonie in fata blocului
ce-i drept acelasi lucru se intampla si cu cainii 
cat despre adoratie, ai dreptate 
da ar fi o ideie, nu? bucurestiul s-ar putea mandri cu coloniile sale de caini si pisici. am fi unici in europa, in lume, si in univers 
10 iunie 2008 la 4:25 pm
da, insa eu ma refeream la cealalta, despre pisicile adorabile… era o carte micuta, daca-mi amintesc bine, nu stiu in ce editie o ai tu… avea fotografii de un comic sufocant, facute cu un soi de lentila convexa, care contorsiona corpurile si ochii de pisica in rotunduri insondabile…