Cele trei variante de achitare
Franz Kafka, Procesul, trad. Gellu Naum, Biblioteca pentru toti, 1977
Tiraj: 106090 ex. Costa 5 lei (cred ca o inghetata Polar era 1 leu si o piine cam 3 lei). Oare or fi citit Procesul vreo suta de mii de romani pe vremea aia? Presupun ca eu l-am citit prima data vreo 10 ani mai tirziu. Si de atunci nu-mi aduc aminte sa-l fi reluat. Am recitit Jurnalul, Castelul si Amerika in ultimii ani, adica la maturitate. E unul dintre autorii pe care cam e cazul sa-i citesti si in adolescenta si la maturitate si probabil si la batrinete. Asa mi se pare mie. Imi inchipui ca mi-au ramas de citit la prima vedere niste povestiri si niste corespondenta, atit.
Cum a fost de data asta? Pai… oarecum mai… err… adica n-am mai avut sentimentul ca citesc despre viitor, ci despre trecut. E posibil ca in adolescenta sa ma fi proiectat si eu prinsa in vreo capcana care ma astepta, sigura ca moartea. Acum am sentimentul ca am iesit din ea, ca procesul meu s-a incheiat. Sau, in caz ca oi fi ales achitarea aparenta (nu sint sigura), mai am pina la urmatorul proces.
“Am uitat sa va intreb mai intii ce fel de achitare doriti. Exista trei posibilitati: achitarea reala, achitarea aparenta si taraganarea la infinit.” Nu exista, in tot romanul, nici un caz de achitare reala – doar vagi presupuneri ca, teoretic, s-ar putea sa se fi intimplat uneori. Achitarea aparenta lasa deschisa posibilitatea unui nou proces, care poate incepe oricind. Taraganarea la infinit e mentinerea procesului in prima faza a lui, pentru… evident, pentru totdeauna.
Cam astea sint variantele pe care le avem: sa incheiem un “proces” si sa traim mai departe cu groaza ca altul ne pindeste in orice moment; sau sa batem pasul pe loc, sa nu trimitem niciodata acea prima “intimpinare” care ar declansa adevaratele dezbateri, perchezitii, interogatii… Josef K. renunta la serviciile avocatului sau tocmai pentru ca avocatul amina prea mult prima intimpinare. Vrea sa lucreze singur la acest document, chiar daca e avertizat ca in majoritatea cazurilor e inutil si nimeni n-o sa-l ia in seama. E vorba de o autobiografie, in care sa-si explice toate deciziile importante pe care le-a luat in viata, cu motive si consecinte. Pentru ca nu stie de ce e acuzat, trebuie sa se apere de orice acuzatie posibila.
K. e condamnat foarte repede, dupa ce a refuzat si achitarea aparenta si taraganarea la infinit. De altfel, condamnarea ii era scrisa pe fata, ceilalti inculpati o recunosteau dupa taietura buzelor. Mie clar nu mi-e scrisa nici o condamnare pe nicaieri. Cred ca taraganarea la infinit mi se potriveste ca o manusa 
Regret, asta-i tot ce am chef sa zic “despre” Procesul. Cu un singur bonus: Kafka ridea in hohote cind le citea prietenilor din textele lui. (Nu mai stiu unde am citit asta – oare la Kundera, in Testamentele tradate?)
P.S. Stati linistiti, nu urmeaza Dostoievski. Si nici nu sint deprimata
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
10 iunie 2008 la 3:21 pm
normal ca ridea. e scriitorul cel mai plin de umor al tuturor timpurilor
dostoievski se misca si el in zona asta, prin demonii, citeva pagini, multe, cu sotul etern cap coada samd
10 iunie 2008 la 3:26 pm
10 iunie 2008 la 3:34 pm
cred k prin kundera pt k si mie imi pare cunoscuta faza, dar nu in testamentele tradate pt k p aia n-am citit-o.
poate in nemurirea?
10 iunie 2008 la 5:03 pm
cum ai simtit nevoia sa te scuzi, ‘nu sunt deprimata’ (adica… reflexiva?), kafka de fapt isi citea productiile si se prapadea de ras, nimic nu-i adevarat, de fapt noi nici nu murim, ah, ce lumini pe bulevardul cu stele de hollywood…
lucia, la moartea ta sa stii ca o sa venim, dar sa nu ne deranjezi, ca vrem un cantec vesel sa cantam, tu mori cuminte acolo
10 iunie 2008 la 5:16 pm
Vezi, chestia asta cu achitarea mi-a placut si mie, dar nu mi-am amintit-o cand stateam in fata calculatorului scremandu-ma eventual sa fac o recenzie cartii. Si dupa cum vad si la tine “Regret, asta-i tot ce am chef sa zic “despre” Procesul.”, esti de parerea mea tacita ca “Procesul” e o carte care se citeste nu se comenteaza.
Mersi de promptitudine in ceea ce priveste rapiditatea postarii recenziei tale… Stiam eu ca pot conta pe tine cand i-am trimis pe toti spre blogul tau. 
10 iunie 2008 la 5:51 pm
@ supastar – nu mai stiu, zau
@ m – ma enervezi. da, dom’le, ridea, adica nu era un emo filozofic de care-si inchipuie aia cu bat in fund.
ce-ai de esti vesnic pus pe gravitati si pe stricat chefu oamenilor? si bineinteles ca nu sint deprimata, e vorba de cu totu si cu totu altceva, de faptu ca n-am ce mare lucru sa scriu eu despre kafka, capisci?
si la aia cu pisici – eu zic de ceva haios si dragut, pe tine te-apuca da moarte si da batrinete si da poze contorsionate. asta chiar e enervant.
si nu te invit la inmormintarea mea, ca sper sa tina cont urmasii de sincera mea dorinta sa fiu incinerata fara public, sa n-am parte de seriosi morbizi
@ futurologu –
ei, se si comenteaza, da’ tre sa ai timp si sa fi citit o mie de alte chestii despre kafka
10 iunie 2008 la 6:09 pm
ma scuzi, s-ar parea ca am gresit adresa
10 iunie 2008 la 9:37 pm
Ufff, uite asta e una din cartile pe care trebuie neaparat sa le recitesc. Stiu ca prima (si singura) data am citit’o cand aveam vreo 15 ani – si nu stiu cat si ce am inteles eu, dar mi’a placut mult. Recent am vazut si o ecranizare, da’ nu m’a prins deloc – si sper ca din cauza filmului – prea era totul sumbru si intunecat….si putin…nu stiu…wrong
10 iunie 2008 la 10:42 pm
@ ameer – auzi, tu ai pina-n 20 de ani, nu? parca asa am inteles la un moment dat de pe blogul tau… scuze daca fac vreo confuzie
daca asa e, atunci cred ca poti sa mai astepti un pic cu recititul
11 iunie 2008 la 1:55 am
“pentru cei pentru care Kafka nu e un fotbalist ceh”:
pe vremea acelei editii zaraza se numea vinars de murfatlar…
apropo, stiati ca zaraza, in poloneza si in croata, inseamna ciuma? iar in sarba – infectie?
11 iunie 2008 la 5:18 am
Lectura fundamentala! Imi amintesc si acum unde stateam in camera mea, si mai mult decat orice imi amintesc dezamagirea pe care am avut-o la finalul romanului. Am sperat pana in ultima clipa- stupid, era evident ca asa ceva nu se va intampla-, ca i se va face dreptate.
(M-am distrat citind comentariile. Ce, mai nou Kafka se citeste pe pod inainte de a te arunca in apa?)
11 iunie 2008 la 9:07 am
@luciat: eu am citit-o in adolescenta tarzie
adica pe la 19 ani. Pe aia de la RAO, eram foarte mandra ca mi-am cumparat-o, a fost prima din seria respectiva 
si cu speranta ca interlocutorii n-o sa observe privirea nitzel bovina din spatele misterului!
dupa ce am terminat de citit, mi-am propus s-o mai las vreo 20-30 de ani, aveam impresia ca-mi scapa multe lucruri…ca sunt o snoaba care la o eventuala conversatie despre carte o sa dea din cap cunoscator, procesul, daaaaa, exceptional, cu un aer misterios si suficient
coincidenta sau nu, si eu imi doresc sa fiu incinerata fara spectatori;
@ameer: cred ca si pe mine m-ar fi dat pe spate la 15 ani, la 19 eram deja atat de optimista si superficiala, ca n-am mai inteles nimic!!!!
@ligia: exceptional comentariul cu podul!!!
11 iunie 2008 la 9:29 am
@lucia: Nu chiar 20, nitel peste. De fapt, aproape 23
Oricum nu m’as putea hotari acum sa recitesc nimic, ca’s atatea si atateaaaa carti pe care nu le’am citit inca….and there’s too little time 
Habar n’am de unde ideea asta cu Kafta si taiatul venelor…daca nici la 15 ani nu m’a pocnit depresia citindu’l, cred ca acum e deja prea tarziu 
@ligia: Da, foarte funny comentariul cu podul.
11 iunie 2008 la 11:53 am
si eu am citit aceeasi editie. in adolescenta, am incercat sa-l “impun” pe kafka in grupul meu de prieteni, dar mi-a fost greu, caci exact atunci toata lumea se distra cu villon. kafka are umor, dar nu e deloc distractiv. proza lui este plictisitoare, nu are ritm. asta tine si de felul lui de a scrie, dar totusi ramane un mare autor plictisitor. daca ar fi scris cu 50 de ani mai tarziu, ar fi fost altceva poate. mie mi-a placut cel mai mult scrisoarea catre Tata.
11 iunie 2008 la 2:07 pm
@ tz shirt – da’ uite ce bine a prins sloganul ala! mie mi s-a parut detestabil, desi vinarsul mi-a placut, e bun
@ ligia – ei, m-a enervat m si de-aia am sarit asa in sus
@ capricorn – tocmai, ca de-aia incercam eu sa zic ca bietu kafka ridea, ca a ajuns o chestie de fitze si snobism sa-l citesti, aproape ca nu poti sa deschizi gura, de teama sa nu te creada lumea snob. pe mine ma atinge rau si… na, ca nu mai zic nimic
@ ameer – oops, scuze – oi fi retinut ca esti mai mica dintr-un post mai vechi – nu te-ai suparat, nu?
@ ironistul – hm, plictisitor intr-un fel… apropo de ce zici tu despre ritm… de fapt e fix pe structura unui roman clasic, de exemplu aproape toate capitolele (sint 10) din Procesul incep cu chestii de genul “a doua zi”, “in dupa-amiaza urmatoare” etc. e plin de scene si dialoguri. doar ca, desi arata asa, situatiile sint atot de ciudate si absurde incit te ia ameteala.
nu e chiar plictisitor, nu?
ca sa ajungi la birourile tribunalului din pod trebuie sa treci printr-o camera in care o femeie spala rufe sau sa pasesti pe un pat, sa calci pe asternut…
@ m – eram super-enervata, sorry. mi-ar placea sa-ti scot cumva din cap ideea ca vreau neaparat chestii “vesele”. nu e vorba de veselie sau de optimism sau de “superficialitate” (nu in privinta asta), cit de anti-pompozitate, anti-scortosenie, anti-bla-bla. in fine…
11 iunie 2008 la 2:13 pm
cum poti sa il citesti pe kafka asta odios cu ochii deschisi
ma ingrijorezi luci 
12 iunie 2008 la 3:44 am
@luciat: Nu te mai enerva. E de ras, atata tot!
16 iunie 2008 la 8:45 pm
[...] despre lectura publică din noua cafenea Museo, cu autorii Vlad Tausance şi Philip O Ceallaigh. Cele trei variante de achitare – Luciat scrie despre Procesul lui [...]
7 iulie 2008 la 4:20 am
De ce nu urmeaza Dostoievski?
Crima si pedeapsa am citit-o aproape pe nerasuflate, cu pasaje recitite si tot felul, dar mi-a placut la nebunie. A fost fix romanul genial care sa ma cuprinda cu totul.
Sunt curioasa ce ti-a placut tie din opera lui…
Eu am citit doar Crima si pedeapsa si vacanta asta o sa ma delectez cu Idiotul.
Abia astept
Ma tot gandeam ce mi-ar placea sa vad aici la tine pe blog… Si am ajuns la concluzia ca as vrea sa vad care sunt cartile pe care le consideri tu must-read, dar must-read in adevaratul sens al cuvantului, de la carti care citite in copilarie te fac sa-ti deschizi orizonturile, la carti care citite in adolescenta te ajuta sa nu o iei pe alaturi si sa-ti porti adolescenta cum se cuvine pana la carti care iti intaresc existenta ca adult. [Lasam la o parte cartile pentru oameni in varsta, asta o sa ne-o spui peste vreo 25-30 de ani.]
P.S. Pe nenea Kafka il las pentru anul viitor. Desi am colegi care deja l-au citit, nu vreau sa fiu eu ca ei, ca sigur nu au inteles mai nimic acum si au vrut sa fie si ei cool sa citeasca Kafka, of.
7 iulie 2008 la 4:46 pm
nu urmeaza pt ca nu urmeaza, fara motiv
mi-au placut toate
foarte multe carti iti deschid orizonturile, la toate virstele. nu exista carti care sa te ajute in adolescenta, pt ca nu toti adolescentii sint la fel. carti care iti intaresc existenta de adult… dzeu stie, pe adultii apicultori ii intaresc cu siguranta cartile de apicultura
in fine, intelegi tu
6 septembrie 2008 la 2:28 am
salut! si eu am citi cartea si am vizonat prima varianta a filmului` dar nu am inteles nimic, sincer .. am 18 ani dar am sa recitesc cartea peste vreo 20 .. ciudat e ca inteleg Platon ” Republica” si mi se pare foartea buna si nu inteleg Kafta .. !! am intrebat`o pe bunica mea si mi`a zis ca nici ea nu a inteles la inceput .. era perioada inceputului nazismului .. ci abea dupa ce a trait si ea perioade in care nimic nu avea nici o logica a inteles cartea! poate trebuie sa treci prin perioade ca acelea sa intelegi cu adevarat ” procesul ” !! sper sa nu trec prin ele si peste vreo 20 de ani sa inteleg si eu fara evenimente neplacute! desi finalul m`a cam dezamagit .. desii imi place lectura horror gen jhon saul .. dar finalul a fost chair sumbru .. si m`a dezamagit complet .. chair speram sa`si faca dreptate si sa stie ce acuzatii i se aduc .. nu doar faptul ca e traieste! problema cum zicea preotul` avea prea multa incredere in femei ! .. abea astept sa vad perceptia mea asupra cartii peste vreo 20 de ani !
7 septembrie 2008 la 12:51 pm
@ madlon – pai cred ca nu ti se potriveste kafka. e dragut ca l-ai citit, oricum