Ma tot gandeam ce mi-ar placea sa vad aici la tine pe blog… Si am ajuns la concluzia ca as vrea sa vad care sunt cartile pe care le consideri tu must-read, dar must-read in adevaratul sens al cuvantului, de la carti care citite in copilarie te fac sa-ti deschizi orizonturile, la carti care citite in adolescenta te ajuta sa nu o iei pe alaturi si sa-ti porti adolescenta cum se cuvine pana la carti care iti intaresc existenta ca adult. [Lasam la o parte cartile pentru oameni in varsta, asta o sa ne-o spui peste vreo 25-30 de ani.]

P.S. Pe nenea Kafka il las pentru anul viitor. Desi am colegi care deja l-au citit, nu vreau sa fiu eu ca ei, ca sigur nu au inteles mai nimic acum si au vrut sa fie si ei cool sa citeasca Kafka, of.

@ ligia – ei, m-a enervat m si de-aia am sarit asa in sus

@ capricorn – tocmai, ca de-aia incercam eu sa zic ca bietu kafka ridea, ca a ajuns o chestie de fitze si snobism sa-l citesti, aproape ca nu poti sa deschizi gura, de teama sa nu te creada lumea snob. pe mine ma atinge rau si… na, ca nu mai zic nimic

@ ameer – oops, scuze – oi fi retinut ca esti mai mica dintr-un post mai vechi – nu te-ai suparat, nu?

@ ironistul – hm, plictisitor intr-un fel… apropo de ce zici tu despre ritm… de fapt e fix pe structura unui roman clasic, de exemplu aproape toate capitolele (sint 10) din Procesul incep cu chestii de genul “a doua zi”, “in dupa-amiaza urmatoare” etc. e plin de scene si dialoguri. doar ca, desi arata asa, situatiile sint atot de ciudate si absurde incit te ia ameteala.
ca sa ajungi la birourile tribunalului din pod trebuie sa treci printr-o camera in care o femeie spala rufe sau sa pasesti pe un pat, sa calci pe asternut… nu e chiar plictisitor, nu?

@ m – eram super-enervata, sorry. mi-ar placea sa-ti scot cumva din cap ideea ca vreau neaparat chestii “vesele”. nu e vorba de veselie sau de optimism sau de “superficialitate” (nu in privinta asta), cit de anti-pompozitate, anti-scortosenie, anti-bla-bla. in fine…