Blog in pericol
Ce faci cind vezi pe strada 7 pisoi nou-nascuti (dintr-aia mici-mici, care mai au pina sa faca ochi) abandonati? Stai la bloc si nu esti pensionara, nu esti nici pisica sa stii cum sa-i ajuti. Primul impuls ar fi sa suferi si sa treci mai departe, totusi, nu? Ei bine, uneori nu se poate – mai ales atunci cind esti cu fetita ta, care refuza sa se miste de-acolo fara pisoi. Si vine furtuna. N-ai de ales, in conditiile astea: ii iei cu tine acasa. Asa a facut Simona Sora. A patit-o! Cauta acum o solutie si mi-a scris si mie: “De atunci sun la toate asociatiile pentru protectia animalelor degeaba. Ai vreo idee? Stii pe cineva care isi doreste 1-7 pisoi?”
Of! Eu nu numai ca am deja un motan nu prea tinerel, dar mai si plec in vacanta miine, n-am cum sa ajut! Saraca Simona Sora le-a luat lapte praf de pisica, ii hraneste la 3 ore si-i e teama sa nu-i sufoce in timp ce le face alimentarea! Sint 7 (sapte)! Ca sa fie tabloul complet, evident ca ea mai are o pisica acasa, innebunita de situatie – a trebuit sa izoleze puii in bucatarie. Nici nu vreau sa-mi imaginez! Nu stiu ce carti are de gind sa recenzeze ea in perioada asta, dar mi-e teama pentru autorii respectivi 
Deci: vreti un pisoi? Sau doi? Sau sapte? Stiti pe cineva care vrea? Poza e furata de pe un site, ca din alea pe care le-am primit nu se intelege mare lucru, e un ghem de chestii mici. Din experienta mea pot sa va spun ca o pisica pe care ai ajutat-o sa supravietuiasca de mica (unul dintre ei cica e cit degetul!) o sa te ajute si pe tine sa supravietuiesti, dupa aia. Ga-ran-tat! Nu ca ar fi nevoie, ca o pisica nu trebuie sa te ajute cu nimic ca s-o iubesti.
Ramin etern recunoscatoare celor care vor lua cite un pisoi, inclusiv celor care vor intreba pe la cunoscuti sau eventual vor posta si ei despre asta. Nu de alta, dar daca nu se gaseste nimeni o sa ma vad nevoita sa ma bag eu! Si cu pisicile sint excesiv de mamoasa si preocupata – daca-mi iau niste ghemotoace de-alea minuscule aflate in dificultate, adio liniste, adio chef de citit, adio chef de postat, adio blog! Salvati, va rog, blogul meu! Vorbesc foarte serios.
Daca puteti lua un pisoi: sorasimona@hotmail.com
P.S. Ma intorc peste doua saptamini, maxim.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 iunie 2008 la 12:22 pm
[...] Cine vrea pisici mici mici mici? Mai multe detalii aici: http://www.terorista.ro/www/2008/06/13/blog-in-pericol/ [...]
13 iunie 2008 la 12:35 pm
poate scrie la blogul asta, eu am avut noroc si am dat o pisicuta prin intermediul lor, insa nu sunt asa optimista cand e vorba de adoptat animalute. tot din prieten in prieten functioneaza…
http://www.jurnanimal.blogspot.com/
13 iunie 2008 la 2:40 pm
sa va povestesc ceva: eu am salvat o data blogul teroristei. era cat pe ce sa trebuiasca sa ii las pisica mea pentru ca ma mutam si trebuia sa o car intr-o calatorie foarte lunga in conditii nasoale: vreo 15 ore cu avionul ca bagaj la cala. saraca terrorista, a scapat de pisica numai pentru ca pentru ca am riscat atunci si am luat-o cu noi (si a ajuns cu bine), dar acum nu cred ca mai scapa, ca sunt multi si mici!:(
in concluzie, vesnica recunostinta pentru intentie si suportul moral! si candva am sa salvez si eu un pisic.
Zana pisicilor o sa ne rasplateasca pe toti!:)
13 iunie 2008 la 3:24 pm
have a great time off.
13 iunie 2008 la 6:10 pm
@luciat: vacanta placuta!!!!! am scris si eu deja la mine; pe cuvant as lua eu unul sa-l aduc aici, insa nu am timp sa fac asta acum cand vin in weekend si nu are cine sa mi-l tina in romania cat este atat de mic
sper ca mitza e bine acolo la pitt 
insa poate reusesc data viitoare cand stau mai mult;
@uv: eram sigura ca ai tu o poveste cu pisici!
13 iunie 2008 la 7:17 pm
Nu poci, am deja doi monştri. Dar ţiu pumnii taretaretare.
13 iunie 2008 la 11:05 pm
sper ca cineva o sa adopte pisicutele, iar tie iti doresc vacanta placuta.
14 iunie 2008 la 12:28 am
multumesc de sprijin si intelegere
pe bune, va rog frumos, poate gasiti pe cineva care vrea…
@ capricorn – atunci data viitoare? pliz pliz pliz
@ uv – e, de intentii bune sint plina
n-ai pence recunostinta ca am scapat fara fapta buna 
)))))
gata, am plecat, pa-pa, vorbim peste 2 saptamini
14 iunie 2008 la 4:39 am
Asa am salvat si eu niste catelusi, era sa ajung sa locuiesc cu ei pe strada… dar in cele din urma s-au gasit niste oameni de suflet care sa se pricopseasca cu ei. Sper din inima ca cineva isi va deschide casa si inima si pentru pisoii astia.
Din pacate eu nu stiu inca nici pe ce continent o sa traiesc, asa ca viata unui pisoi alaturi de mine ar fi destul de complicata acum.
Vacanta placuta!
14 iunie 2008 la 10:19 pm
Toti cainii pe care i-am tinut de cand locuiesc la curte au venit la noi prin gradina si aici au ramas…Noroc c-au venit pe rand,ca si cum i-ar fi dirijat cineva.Ultimul exemplar ,in mai anul trecut dupa ce Rex si-a dat duhul de batranete,la o luna,dupa aceea,ca sa ne aline suferinta si seamana cu Rex ,e ciobanesc negru si latra ca un lup.Cand a venit la noi era schiop,slab,plin de paraziti si avea o foameee!!!Acum are carnet de sanatae,vaccinat si deparazitat periodic si mi se pare fericit caci merge zilnic si la plimbare,alearga pe campul de unde a venit.Nu pot sa va spun ce fericita sunt ca am salvat si acest caine…Doar sper sa mai traiesc si eu,sau sotul meu,atat cat va trai si el,caci avea cam 6 luni,…ca sa nu ajunga din nou…pe drumuri.
Citesc de ceva vreme blogul tau.Concediu placut!
15 iunie 2008 la 9:50 pm
pisoii , vii , nu i asa ?
15 iunie 2008 la 9:54 pm
si intreb asta ca am vazut pisoi morti pa sosea si ma gandeam ca e prea mult , dupa ce ca au fost calcati de masini , sa stea sa putrezeasca in timp ce sunt tocati si loviti de masini ca si cum ar fi iadul pa ei si spre actuala aducere aminte privitorilor
15 iunie 2008 la 10:55 pm
eu fac asa in fiecare an:
iau un cos de nuiele, agat pe el o foaie cu “pisici gratis” si ma duc la piata – nu de fitze cu 50 000 legatura de patrunjel.
in maxim 2 ore le dau pe toate, anul asta am dat 8, e suficient sa treaca o familie cu copil sau o pensionara
doar ca pisicii astia zici ca sint nou nascuti, nu se hranesc singuri probabil, asa ca va fi mai greu
dar merita incercat
18 iunie 2008 la 6:34 pm
[...] Lucia T [...]
19 iunie 2008 la 10:21 am
Salut!
Numele meu este Emilia Ceausu si lucrez pentru Research International, o agentie independenta de cercetare de piata.
In prezent, noi realizam un studiu calitativ in legatura cu fenomenul blogurilor din Romania, iar parerea ta, in calitate de blogger, este foarte importanta pentru noi.
De aceea, dorim sa te invitam la o discutie de grup pe aceasta tema, discutie unde vei avea ocazia sa afli parerea si a altor bloggeri din Romania. Discutia va avea loc luni, 23.06, incepand cu ora 14.00, va dura aproximativ doua ore, si va avea loc la sediul firmei, din strada Dr. Iacob Felix, Nr 17-19. Toti participantii la aceasta discutie primesc din partea firmeni noastre un tichet cadou, in valoare de 70 RON.
Prin urmare, daca doresti sa afli mai multe informatii despre aceasta discutie si daca esti interesat sa participi la ea, ma poti contacta pe adresa emilia.ceausu@research-int.ro, sau la numarul de telefon 0728728505.
Multumesc mult si astept raspunsul tau!
Emilia
25 iunie 2008 la 9:58 am
Si acu’ ca te’ai intors, ce s’a intamplat cu pisoii? Au fost adoptati? Sper ca’i cu happy end
25 iunie 2008 la 5:54 pm
6 dintre ei s-au capatuit bine, au fost adoptati de cunostintele simonei sora, din fericire
doar unul n-a trait – se putea mult mai rau
19 august 2008 la 1:03 am
[...] nu se refera la carti, se-ntreaba “ce faci cind vezi pe strada 7 pisoi nou-nascuti (dintr-aia mici-mici, care mai au pina sa faca ochi) [...]