Soft & Gentle
Citesc Tovarase de drum, antologia de la Polirom despre cum au dus-o femeile in comunism. Nu pot sa ma abtin. Amintiri din liceu:
Mi-am cumparat prima pereche de blugi la 17 ani. Dintr-o scara de bloc, in care am intrat cu bisnitarul si cu o prietena. 1500 de lei, cam jumatate dintr-un salariu OK, cred.
N-o sa uit niciodata un spray roz, pe care scria, atit de poetic, Soft & Gentle. Mirosea a trandafiri. Nu ma induram sa-l folosesc decit cind ma intilneam cu iubitul meu.
Aveam o colega descurcareata, despre care se spunea ca-si spala adidasii cu sapun Fa. Eu nu credeam ca e adevarat. Suna a poveste.
Ah, clipa fericita cind mi-am cumparat un set de sapte perechi de chiloti subtiri, cu zilele saptaminii pe ei, in engleza! A fost un vis, prima data cind am purtat altceva decit tetra albi si flausati bleumarin.
Un sampon polonez, trasnea a iasomie, l-am “purtat” la un majorat…
Prima data cind am avut un gel special pt curatat tenul, nemtesc, am crezut ca e crema de zi. L-am lasat vreo doua ore si nu-ntelegeam de ce ma ustura fata in halul ala.
Coada la vata, in vazul lumii. Stateam pe trotuar si toti trecatorii stiau ca se da tocmai vata. Muream de rusine.
Coada la piine. Citeva ore in soare. Am lesinat exact cind am ajuns in fata si-am intins banii. Aveam 14 ani si am auzit comentariile din jur, ziceau unii “O fi gravida”. Cit pe ce sa lesin din nou. Nici macar nu ma pupasem cu nimeni la virsta aia. O intimplare, ca nu prea stateam la cozi, de fapt.
Ma enerveaza, n-am chef sa-mi mai aduc aminte. A fost nasol de tot, astea-s nimicuri. A, ca sa ma dezenervez: stiti parfumul asta? Mie-mi place rau, desi s-ar putea sa fie cam de pustoaica.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 iulie 2008 la 8:01 pm
M-ai convins să citesc şi cartea, deşi mă cam îndoiesc că este la nivelul eseului tău de azi
5 iulie 2008 la 10:40 pm
@ maria –
)) sint scriitoare foarte bune in cartea asta. texte de tot felul, si mai sobre si mai jucause, povesti, intimplari – in fine, las’ ca mai postez despre ea cind o termin
6 iulie 2008 la 2:11 am
Minunate rememorări. Am citit-o şi eu, în afara Adrianei şi Anamariei B. -amândouă- nu m-a dat pe spate.
6 iulie 2008 la 7:49 am
mie mi-a placut in comunism ca o iubeam pe L colega mea de banca si eram cam obligat sa mi placa Duran Duran si veneam la ore cu suvite blonde si ochii conturati cu dermatograf negru ca asa erau DD (eram proto emo, cumva) si David Bowie…ma rog…nu cred ca o sa citesc cartea, nu cred ca vreau sa intorc privirea acolo, in acel timp
6 iulie 2008 la 9:14 am
oh, anii ăia… când se “lua” lumina şi când dormeam cu trei rânduri dă pijamale iarna, când era o mare bursă dă cărţi pe sub mână, cu discuri dă vinyl ascultate conspirativ, ca semn distinctiv-protestatar (era, oricum, muzică foarte bună), 100 dă lei kilu’ dă carne, mda…
ar fi o chestie dă făcut… “recenzia-amintire” a două-trei cărţi citite atunci (nu subversive, neapărat), şi cum ne-au dat ele în cap!
6 iulie 2008 la 10:43 am
cind in ’86 am primit alte poeme noua, perechea de blugi era 8-12 sute. cred ca ala care ii dadea cu 15 era un bisnitar care cumpara de la alti bisnitari. iar salariul de 3000 era maricel spre mare.
in scara, cu bisnitaru’? mama ce palpitant.
6 iulie 2008 la 10:54 am
excelente rememorari, oricum vreau sa citesc si eu cartea, bine ca stiu de ea de aici. Mi aduc aminte si eu de controlul ginecologic facut “in masa” fetelor in sala de curs (noi baietii comentam pe sub ferestre), povesti negre despre avorturi, prostitutie pe strampi, etc. La nivel individual exista sigur multe amintiri frumoase dar nu pot sa mi aduc aminte ceva bun la nivel general pentru “tovaresele de drum”. Baietii aveau barem fotbalul…
6 iulie 2008 la 2:37 pm
In schimbul cartii si-al amintirilor comuniste as incerca parfumul
, macar fictiv sa-mi completeze adolescenta…
6 iulie 2008 la 3:35 pm
eu tin minte cadourile de tip sapun lux, sampon, etc. Am avut o groaza de prieteni facuti la cozi ( la orez, la faina si mai ales la carne); un nene a vrut sa ma “inchirieze” pe post de copil pentru o portie in plus de oua, dar ma stia vanzatoarea de la aprozar (pe vremea aia eram foarte comunicativa) si schema a fost demascata.
Primii blugi i–am avut in clasele 1-4 – nu mai tin minte varsta, stiu ca era inca C la putere, eram la scoala si blugii erau Lee si i-am primit pentru ca erau prea mici pentru baietelul unei colege de-a mamei.
ma bucura mult initiative de genul asta – despre bunici, despre femeile din comunism. Mi se pare ca ne ajuta sa avem o identitate.
6 iulie 2008 la 4:20 pm
evribadi – hai ca scriu miine despre carte, promit
e misto
7 iulie 2008 la 4:50 am
Si uite-ma ajunsa in prezent. Oh, nu e atat de ciudat pe cat trebuia, desi o parte din activitatea mea zilnica s-a dus.
Postarile oricum le primesc prin mail, n-o sa fie vreo problema. O sa te mai bat la cap cand o sa mai am nevoie de recomandari…
Ah, si daca tot sunt la postul asta…
Merita cartea asta citita cat sa raman cu o imagine mai ampla despre comunism?
Eu parasesc incinta… am o foame de potolit, o cafea de baut si o carte de terminat, de fapt mai am de citit inca vreo 15 pagini despre tipul nEAP, adica despre flegmatici.
Si apoi pot reveni cu cel mai mare drag la stilul belestric…
7 iulie 2008 la 6:10 am
Uite ce am in calculator si habar nu aveam! Eu, care caut pe la prieteni, prin casa, pe net, incontinuu inca o carte de Vonnegut… si o gasesc la mine in calculator: Leaganul Pisicii.
E buna de citit acum, dupa Bufoniada, la varsta mea?
Ca m-am uitat putin prin ea si am ramas putin asa o_O la termenii aia, hm, si mi-e sa nu-mi stric gustul despre Vonnegut.
7 iulie 2008 la 3:29 pm
[...] de chilotii tetra unici, de lipsa produselor cosmetice si muuulte multe altele. Am citit si la luciat despre astfel de frustrari. Urate [...]
7 iulie 2008 la 3:57 pm
se pare ca, in general, trecutul declanseaza o stare melancolica. de ce oare suspinam cu nostalgie cand ne amintim de lucrurile astea? inevitabil avem mereu senzatia de “good old times”, chiar daca, obiectiv vorbind, epoca in sine n-a fost grozava, din contra.
7 iulie 2008 la 4:56 pm
@ sheeva – ce inseamna nEAP? un tip myers briggs sau ce?
nu stiu zau ce termeni ciudati ai vazut in Leaganul pisicii – si la virsta ta se poate citi orice, ca doar n-ai 12 ani
@ oceania – suspinam cu nostalgie dupa tinerete, nu dupa vremea aia
7 iulie 2008 la 5:04 pm
@luciat: de pantalonasii bleumarin de plastic pe care-i cumparau mamele ca sa-i purtam pe sub sortulete iarna iti aduci aminte? sau de celebrele bentite cu pampoane?
7 iulie 2008 la 5:08 pm
@ capricorn – vai, doamne, bentitele cu pampoane! mai treaca mearga, da’ impletitu parului si fundele cu care se legau cozile???? a fost asa un chin! in fiecare dimineata, cind eram mica, imi impletea mama doo cozi pe care le uram!
7 iulie 2008 la 5:13 pm
Site-ul de parfumuri e grozav!
Amintiri feminine “de epoca”:uniforma, bentita (fara de care nu te primea in scoala), coada la cosmetice poloneze, seriale la tv “la rusi”, eram innebunite dupa doi actori misto la teatrul national din iasi (sala studio, mica-mica, acolo aveai senzatia ca le simti rasuflarea, ca esti si tu in piesa): Adrian Paduraru si Radu Duda (actuala alteta…). La un moment dat scenariul cerea o ciocolata care -evident- nu se gasea, asa ca Adrian P. scoate gratios un baton din ala “de lapte” sau “cu lapte”, toata lumea a ras subversiv…
7 iulie 2008 la 5:43 pm
@luciat: una foarte, foarte tare de care-mi aduc aminte! primise mama un deodorant mititel de tot, verzui, pe care scria numai in germana; pe care, evident, i l-am subtilizat intru folosire de fitze prin clasa a cincea; a venit o vara de-a mea in vizita, care pricepea nitzelush limba lui Goethe si m-a informat, tavalindu-se pe jos de ras, ca era deodorant pentru partile intime de folosit in perioade mai putin favorabile…
7 iulie 2008 la 9:43 pm
nEAP – este tipul non-emotiv, activ, plastic.
Eu ma ‘chinuiam’ la o carte de psihologie practica, “Fata omului si caracterul”.
Nu stiu exact cine face aceasta impartire, dar cred ca este una generala.
In Leaganul pisicii m-am speriat de karass, bokonist… si mai erau niste chestii ciudate, dar era cam dimineata ca sa-mi amintesc totul.
Mersi atunci, ma apuc in seara asta de citit.
Ah, era sa uit: Nu mi-ai raspuns la “Merita cartea asta citita cat sa raman cu o imagine mai ampla despre comunism?”
7 iulie 2008 la 9:57 pm
@ souki –
@ capricorn –
)))))))))))))
@ sheeva – pai mai fa si tu deductii, daca merita sau nu. traieste periculos, asuma-ti riscul sa citesti sau sa nu citesti o carte
14 iulie 2008 la 12:00 pm
[...] sau nu, şi „terorista” Luciat, şi Ionuca scriu despre aceeaşi carte: Tovarăşe de [...]
19 august 2008 la 1:08 am
[...] abandonati?? ( Simplu,o suni pe Andreea Berghea ), scrie despre “o acritura”, despre amintirile din liceu si ne impartaseste ce spune Bogdan O. Popescu, neurolog despre fericire “Da, cred ca fericirea se [...]