scuze ca l’am bagat pe “hm” acolo: nu era vorba de o indoiala in ce priveste existenta acelei insusiri la proust – ci mai mult de o jena pe care o resimt eu, cand trebuie sa spun ceva [orice, oricand] care atinge zona “afectiva”. mi se pare un soi de domeniu tabu, in sensul ca’n majoritatea situatiilor sentimentele devin sentimentalism, si imi e aproape imposibil sa ma tin departe de kitsch, cand discut asa ceva

Dar ce ce zici: “sensibilitate, hm, ‘afectiva’ “?? Ce e cu “hm”-ul ala? Nu esti de acord ca era hipersensibil Proust? Eu una, nu cred ca am mai depistat la alt scriitor atita sensibilitate si cum spun, disponibilitate afectiva si consideratie si scrupule pentru sentimentele semenilor ca la Proust…Si inca ce mai imi place la el e ca nu e lipsit de umor…cred ca putini critici au vorbit despre umorul lui Proust, care indubitabil exista, e un umor fin, o ironie foarte fina, subtire care razbate pe ici pe colo…