Cum e (cu Ghergut)

Sorin Ghergut, Time out, ed. Timpul, 1998

Ca spuneam aici ca poa’ sa fie si super-naspa. Are el un text care se cheama „Cum e (cu mine)”. Pai tre’ sa fii nebun sa nu-ti placa! Ne-bun! Bine, hai sa nu va fac asa, ca mai stii cine ma viziteaza? 😀 De faaapt, voiam sa spun ca mie putea sa nu-mi placa doar daca innebuneam subit. Asa, in deplinatatea facultatilor mintale fiind (caci sint convinsa ca mai sanatos ca mine nu e nimeni pe lume 😀 ), am dat paginile de ziceai ca am 10 ani si citesc vreun Pardaillan. Sa nu ma-ntrebe nimeni daca Ghergut e genial sau nu, daca o sa aiba statuie in Cismigiu peste n ani, ca nu ma-ntereseaza. Tot ce pot sa va comunic e ca poeziile lui sint bestiale si ca pacat ca nu stiu de unde sa mai iau – le-am citit si pe alea din Tablou de familie, de care am facut rost pina la urma. Nu coincid, unele din Tablou… nu sint si in Time out si viceversa, iar altele sint modificate. Spuneti-mi si mie daca a mai scos Ghergut ceva.

Parodie cit incape, cinism si jocuri de cuvinte, mecanisme care lucreaza intr-o veselie, rime, poante, ritm, un spectacol adevarat, de la care nu poti sa-ti iei ochii. Aici vorbeste pe bune cineva cu care e clar ca te-ai putea intilni pe strada. Desi in poemele astea sint multe chestii in dodii. Dar sint dodii de-ale noastre, care sintem contemporani cu Ghergut, nu cu… aaa… statuile din Cismigiu 🙂 Par clovnerii, dar cel care le face tine si un craniu in mina 😐 Din cind in cind, si anume atunci cind am ajuns sa-l credem ca nu „compune versuri” 😐  si ca nu face figuri ca sa se dea poet, dimpotriva, stie foarte bine ca e caraghios sa faci versuri – si necinstit, de altfel.

Am constatat ca stiam ceva din el, habar n-am de unde (o fi fost vreun scandal?):
„seara pe vale
buciumul suna normal
dar pus intre buzele tale
el suna special”
:)))))))))))))))))))))))))))) (ca alt comentariu n-am!)
Dar, in acelasi text, un pic mai sus:
„imi mestec maduva intre circumvolutiuni ca pe o guma de mestecat
cu surprize
clipesc si putin creier mi se intinde pe ochi ca un abur”

E cineva care o ia razna, amesteca organele intre ele, face disectii, se auto-mutileaza, dar nu din nebunie de „poet” care se place suferind, ci din luciditate si seriozitate de om care nu triseaza. So, l-am facut serios pe Ghergut 🙂 Da mai, mie asa mi se pare. Genul de om serios care rinjeste. Care nu s-ar da nici mort pe mina prostilor. Si care adora poezia.

De exemplu:
putin penibil (vreau sa fiu)

As vrea sa scriu un poem care sa fie o gafa imensa, ceva ca toti prietenii mei
adevarati sa se ia, zdrobiti, cu miinile de cap (…) sa-si duca mina la gura (…)

As putea muri inainte ca inca ceva rau sa se-ntimple, cind imi dau seama ca
sa mor eu
e realmente o grozavie

singurul loc in care-as vrea sa ma-ntorc
un unic spatiu in care trag nadejde sa fiu
sa vad, sa respir, sa stiu, in creierul copilului meu

creier cenusiu ca o ceata, si in ceata o clanta rece

creier pus ca un sigiliu pe usa unei sali de consiliu

nu un kitsch lesne de inghitit si scuzabil. Ci un lucru penibil, simplu
si insuportabil, de neuitat si de neocolit.

nu pur si simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial
ci ceva absolut penibil, asta e
vreau sa scriu ceva penibil, mama
ceva fara nici o sansa

ceva personal, iremediabil
de personal

cei amici sa dispere, unul rau sa se-nfurie, intr-o fata iubire sa nasca
in una singura, din toate cite o sa citeasca!”

Alte fragmente:

„am stat intr-un frigider, stiu ca voi sta in curind pe un aragaz
sa moara toti vecinii de necaz
simtind mirosul de gratar
simtind aluatul cum creste
am stat intr-un ambalaj, voi locui un stomac
nu-i nimic mai fireste!
[…]

vreau sa fiu mestecat, dat pe git, digerat usor
vreau sa cobor si sa virez direct in singele tau”
(din „foamea”, care cred ca e numai in Tablou de familie, m-am ratacit un pic)

si

„lucrurile care nu exista nu ne pot deranja
lucrurile care nu exista
nu ne pot cauza
lucrurile care nu exista ne pot intr-un singur fel cauza
lucrurile care nu exista ni se pot intimpla”

si

„cum e sa faci dragoste?
cum e sa fii liber?
cum e sa fii uitat de parinti in piata?
cum e sa ai o sora? cum e sa-ti pierzi un dinte?
cum e sa te bati?
cum e sa faci dragoste cu mine?

-si mosu raspunde: e bine
[NU pot sa ma abtin. pauza aici pt: :))))))))))))))))))))))))))))) – zice luciat. poezia continua dupa paranteza]
sa fim atenti. sa ne aducem aminte
sa ne dam seama.

cum e sa-ti dai seama. cum iti dai seama

am vazut ce-am vrut
am vrut
sa-l vad pe ghergut (mai de-aproape)
si ghergut m-am facut.

ochii mei vad degetele mele
degetele mele vor scoate ochii mei.
dintii mei se vor infige in urechile mele
care i-au auzit mai devreme scrisnind.

-i-am vazut mai devreme, pe geam, venind
descompletati. Cum e viata? Cum e sa ai parinti? Cum e sa te bati?

-am vrut sa ma seduc: m-am dus la film
m-am scos in oras, mi-am luat suc, am fost
gelos (la telefon suna tot timpul ocupat) am vrut
sa ma plimb cu barca dar am refuzat

Sa ne cunoastem mai bine, mi-am spus,
intr-o zi am reusit
sa ma sarut, dar saliva mea nu mi-a produs
decit indiferenta, si indiferenta asta m-a scirbit,
sa raminem prieteni.
[…]
-Ce-mi pasa mie, nea Ghergut, daca sint eu sau altul?”
(din „cum e (cu mine)”)

 

 

 

P.S. Da, stiu ca am postat prea mult, dar si-asa volumul e imprumutat si voiam sa-mi copiez una-alta inainte sa-l dau inapoi – de ce sa copiez doar pt mine?

28 de comentarii la “Cum e (cu Ghergut)”

  1. da, da – poate din antologia aia mare a lui mincu le stiai, eu de acolo stiam faza cu buciumul, cel putin. din transhumanta ramine o dira de brinza/din tara mea, o bucata de panza — atit mai stiu, din pacate.

  2. aaaaaaaaaaaaaa, uitasem complet de antologia asta! o am, bineinteles ca din ea n-am citit decit vreo doi (vad ca la cuprins am facut un semn cu creionul doar la ianus si la mihai vakulovski) 😯
    adevaru e ca mi-e tare greu sa citesc antologii cu multi poeti, ca nu ramin cu mare lucru – da’ nici asa, sa nu fi citit mai nimic din asta, mi-e ciuda!
    se poate sa-mi fi ramas in cap faza cu buciumul la o rasfoire din zece-n zece… nu mai tin minte

  3. N-am citit Sorin Ghergut dar ,din ce -ai citat nu-mi place.Un pic de Iaru cu un pic de Cartarescu si unul de Foarta.Nimic special.Dar am sa citesc.De fapt nu ma omor nici dupa generatia Tupa,Vladareanu,Komartin din care singur poet mi se pare Dan Sociu.Necum Livia Rosca,Ninu ,Vlada ,etc.Parca ar scrie in epoca de piatra a poeziei.

  4. @ milena – ei na, nu-ti place! nu zic, e si iaru si cartarescu (foarta nu mi-e clar, ca n-am citit ca lumea), da’ e si ghergut, nu poti sa zici ca nu, ce, care-a mai vrut sa scrie absolut penibil? 🙂 si care sa se seduca pe sine? si nu despre asta e vorba, daca e „original” sau „postmodern”… ci despre cum suna – ca asa, cine nu seamana cu altcineva? (ce rima mea 😆 )

  5. Luciat, m-ai convins cu Ghergut asta.
    Imi plac poeziile parodice, in dodii da nu super criptate, nici dadaiste… scriu si eu cate una pe an in scop strict terapeutic.

    Altminteri, mi-e destul de greu sa citesc poezie, mai ales d-aia serioasa, grea de sensuri si plumb de metafore.

    Sincer, cred ca Ghergut nu vrea langa statui. Mai degraba Badescu care deja s-a asezat la rand si nu mai vrea sa plece de acolo. Are aspiratii inalte baiatu, ce sa zic… Or fi impartasite?!

  6. @ c pb – multumesc, de fapt de aia stiam, vazusem pe net. e misto ca a participat la mai multe carti colective sau antologii, cu generatii diferite, imi place asta

    @ scriitor-in-devenire – nu inteleg, sincer, de ce il faci „baiatu” pe c pb. are vreo 40 de ani din cite stiu eu. n-am vazut nici un semn la el ca vrea statuie, chiar nu. si nu-l cheama badescu, ci paul-badescu. ce dzeu! ma rog, poate ca sinteti voi prieteni la catarama, va trageti de sireturi si ma bag eu aiurea

    @ milena – uitasem: despre generatia tupa-vladareanu-komartin eu n-am nici o parere de ansamblu, ca n-am citit destul. n-am citit ultimele volume ale nici unuia dintre cei trei, de exemplu. presupun ca si printre ei sint mai multi buni, nu numai sociu

  7. Luciat, sper ca Cezar sa nu se supere de atata lucru. Pai suntem aproape de un leat. Si el s-a dat baiat de comitet. Asa ca il tachinam doar din pura simpatie scriitoriceasca. Nu suntem prieteni la catarama, nu ma joc cu baieti periculosi ca el. Na, uite, pur si simplu nu ma pot abtine, sunt rautacioasa. Asta e. Las ca mi-o iau eu pe cocoasa cu proxima ocazie!
    Serios vorbind. Am toata stima pentru dl Paul Badescu. Da nu e putin sinistru sa vorbim intre noi asa, colegi de generatie?
    Am fi putut merge pe culoarele aceleiasi facultati cam intre aceiasi ani, nu?!
    Nu imi plac nici mie excesele de familiaritate. si ma feresc de ele cat pot. Ca am o fire cam pusa pe shotii.
    Nu mi-as permite glume de genul asta cu Florin Iaru, de pilda.

  8. e treaba lui daca se supara sau nu. eu nu inteleg, atita tot. de ce sa te adresezi asa? ce rost are? prea putin conteaza virsta, in fond. eu nu i-as spune Mirunei Vlada, care e mult mai mica decit mine, „fetito”, asa, hodoronc tronc. poate doar daca mi-ar zice ceva care sa ma enerveze si sa ne certam asa, mai cu spume (n-a fost cazul si sint sigura ca nici n-o sa fie, dadeam un exemplu). si nici ea nu s-ar apuca sa-mi spuna mie „tanti”, sint convinsa. e antipatic si deplasat sa te adresezi oamenilor cu formule de-astea, de sus in jos – parerea mea. in fine, cind te certi cu cineva e de inteles, dar altfel? Ce shotii si ce glume sint astea? pentru ce? pe cine amuza?

  9. Pe mine ma amuza, Luciat. Si in masura in care sunt contextualizate clar ca semne de misto cald, nu ma supara. Pe blogul tau nu le mai fac. ok am inteles. Ma duc sa ma rad de posesorii de bloguri pe blogurile lor, asa cum ei sunt bineveniti sa rada de mine pe al meu. Daca o fac cu bune intentii.

    O fi CPB scriitor dar e si blogger, am stat ca multi altii la taclale pe blogul lui. Cu el, cu cititorii lui. Si mi-a lasat impresia ca pe soclu, langa statui sta numai in poza (aia de pe blogul lui- de aici si gluma mea), altminteri in viata de zi cu zi, nu-l supara sa il mai ia careva la un misto subtire si se considera si el un nene ca oricare altul. O fi fost modestie trucata, mai stii. Caz in care o sa imi revizuiesc serios atitudinea fata de el. Daca am intins sau nu coarda, Eminescu sa ma judece. Da eu zic ca nu. Daca vrei uite, imi cer scuze public pe blogul tau d-lui Cezar Paul Badescu ca am indraznit sa ma adresez ireverentios si promit sa nu mai fac niciodata asa pe blogul tau. Nici fata de el , nici fata de alte persoane.

  10. @ scriitor-in-devenire – draga, tu nu m-ai inteles pe mine :mrgreen: io ti-am zis asa, ca sa stii tu pentru tine, nu ca sa mai faci sau sa nu mai faci sau sa-ti ceri scuze

    @ milena – dar desigur 🙂

  11. Din grupajul din Marfa (intitulat Irelevantul, precum un articol recent din Jurnalul National in care Adrian Nastase polemizeaza cu Mircea Cartarescu), rezista – cu chiu si pe alocuri cu vai – 3-4 poeme (n-am cartea la indemina ca sa dau cifra exacta).

  12. Luciat, dar cind EU (sau, ma rog, un avatar al meu, dar asta n-aveati de unde sa stiti…) am fost luat nu la „per tu”, ci insultat de-a dreptul, chiar pe acest blog, de tot soiul de mitocani & mitocance care se ignora – si care si-au dat (pan)arama pe fata -, atunci de ce n-ai avut aceeasi reactie ca acum fata de ‘scriitor-in-devenire’ in chestiunea cp-b??

  13. @als: eu cred ca dumneavoastra v-ati contrazis cu placere/pasiune cu ‘mitocanii si mitocancele’ respective; mai cred si ca le-ati facut fata cu succes si umor, in mare parte; de ce v-ar fi luat luciat apararea, cand o puteti face singur si ati si demonstrat ca doriti sa faceti asta? in fond exista zicala aceea romaneasca cu daca te bagi in troaca… nu c-as considera eu de nici o culoare c-ar fi fost o troaca discutiile la care ati participat dvs; dar din ceea ce spuneti, se pare ca dvs. asa credeti…

  14. Atunci jucam un rol; acum sint din nou eu insumi, cel care NU sta de vorba cu oricine…
    Remarca mea se referea la dublul standard aplicat (de luciat) – si astept DE LA EA INSASI o explicatie (fiind si singura cu care am de gind sa mai discut pe mai departe!)

  15. @ als – vai de mine, intru cumva in grupul celor 15? ce flatata ma simt! :mrgreen: mai uita-te pe aici, la comentarii. cind mi-ai reprosat chestii la aia despre film, ti-am raspuns super-politicos. cind ai atacat, ti-am raspuns o vreme cu aceeasi moneda. cind ai fost atacat mai sub centura, am inchis comentariile (o fac foarte rar, extrem de rar!). am spus si mai sus, o cearta cu spume „justifica” un vocabular mai colorat – e omeneste sa te certi.
    nu s-a legat nimeni de tine pe-aici decit ca raspuns la provocari de-ale tale. daca semeni vint, e normal sa culegi furtuna.
    in plus, nu vad nici un motiv sa-ti iau tie apararea mai mult decit altora. eu credeam ca stii ce faci 🙂

  16. luciat: ma descurc cu ‘furtuna’, mersi; credeam doar k e un standard comun…
    timpita aia care m-a atacat ‘sub centura’ (ca doar acolo-si atinteste ochii) s-a descalificat singura – nici macar nu e in stare sa recunoasca un interior art deco! (al meu)
    cit priveste povestea cu ‘colaborationismul’ cu comunismul prin nestatul la coada – revin si insist: cei care NU stateau la cozi, ca si toti cei care sustineau economia paralela, contribuiau la subminarea sistemului! e cit se poate de logic.

  17. @ als – de acum inainte, n-o sa te mai las aici sa folosesti cuvinte de genul „mitocan” sau „timpita” (doar daca vrei sa ti le aplici, sa fii extravagant in acest fel, n-am de unde sa stiu care dintre fatetele personalitatii tale va mai comenta 🙂 ). for your own good, nu numai pt blogul meu
    nu stiu de interiorul art deco, n-am vazut imaginile acelea si nici nu vreau sa le vad, nu ma intereseaza pe mine personal
    in rest, e OK.
    spune mai bine ce filme misto stii tu despre africa neagra (topic de la alta insemnare, dar nu conteaza)- filme facute de ei, adica, nu de albi. ti-a placut Les dieux sont tombes sur la tete? ca eu numai pe ala il stiu si mi-a placut f mult (continuarea mai putin)

  18. prefer sa discutam pe mess, IN PRIVAT
    ps eu nu am folosit cuvintul ‘mitocan’ decit din momentul in care am fost (eu = celalalt) ‘cadorisit’ de citiva de pe blogul TAU cu acelasi apelativ…

  19. @ als – e in regula, vorbim pe mess cit vrei. cei de pe blogul MEU au dreptul la parerile LOR. i-ai luat de sus, te-au luat de sus. hai ca si eu o fac citeodata, cind ma enerveaza cineva 🙂 aici sintem egali, avem voie fiecare cu parerea lui. cu o masura pe care, vrind-nevrind, trebuie s-o stabilesc eu, atit cit pot, cu atita flexibilitate cit sint in stare si cit ma lasa si pe mine temperamentul meu. asta e situatia

  20. nu ma intereseaza parerile celor de pe blogul tau: nu-i cunosc si nici nu ma intereseaza sa-i cunosc; nu discut decit cu cei verificati in prealabil si care au ceva de spus – cum ar fi luciat 🙂

  21. @ als – pai ca sa verifici pe cineva in prealabil, trebuie sa ai rabdare, sa asculti ce are de spus, sa incerci sa-l intelegi etc. cind consideri din start ca nu te intereseaza cineva si ca, fiind pe un blog, e un anonim care nu conteaza, renunti la orice verificare si te abtii de la pareri – logic. oricum, tu nu discuti cu mine acum, ca nu sintem totusi pe mess – discuti cu toata lumea si le transmiti tuturor ca ei sint neinteresanti pt tine deoarece nu-i cunosti. de ce le transmiti asta? de ce te intereseaza sa stie ei ca nu sint interesanti pt tine? exista o singura explicatie logica: vrei sa fii tu interesant pt ei, nu?
    pe blog la mine au comentat si VIP-uri mai mari decit tine – unii cu pseudonim, unii direct. au comentat si tineri mai putin cunoscuti, de care mie mi-a placut foarte mult dupa ce am citit ce scriu pe blogurile lor, in comentarii sau chiar in cartile lor. ceva de spus au toti, inclusiv oameni care se ocupa cu alte lucruri in viata, nu cu literatura sau filmul sau chestii culturale
    mie, de exemplu, cel mai mult si mai mult imi plac oamenii politicosi, ne-agresivi, sincer interesati de o carte sau de altceva, care nu vor sa demonstreze cit sint ei de destepti, ci vor sa stea de vorba, sa mai faca o gluma, sa mai schimbe o parere, sa afle ceva, sa recomande ceva etc.
    de ce sa te straduiesti sa vezi numai intentii rele la toata lumea?
    si ultima chestie pe care ti-o spun: noi ceilalti, anonimii care mai vorbim pe aici, pe blogul asta, sintem parte a publicului – citim, vedem filme etc. e placut sa ne mai lumineze din cind in cind cineva din partea ailalta, un critic sau un autor, dar nu e chiar asa o mare chestie 🙂 nu avem o incredere netarmurita in autori si critici. fiind discutii informale, preferam de departe oameni politicosi si dispusi la dialog fara incrincenare. eu nu sint dispusa sa ma las extrasa dintre cei care sint „publicul larg”, aici ma simt eu bine si in largul meu si nu resimt nici o presiune sa fiu „desteapta”. imi permit linistita sa fiu si mai desteapta si mai fraiera. e relaxant si destresant, dar nu pot sa-ti recomand si tie, nu se potriveste tuturor 🙂

  22. eroare: eu nu sint ‘vip’! si, tocmai pt ca nu vreau sa ‘demonstrez’ nimic (cu atit mai putin celorlalti), nu ma simt obligat sa ‘fac frumos’, sa cint in struna, sa ‘socializez’, sa ma trag de sireturi cu nimeni… nu ca ‘autor’ (critic etc.), ci ca fiinta umana, imi sint autosuficient – rece, asociabil si cu o sensibilitate limitata.
    am re-intrat doar ca sa pun niste lucruri la punct; locul meu nu este aici – chestie de temperament, cum spuneai… 😛

Comentariile sunt închise.