Terorism de cititoare

Un minunat morar nebun

Arto Paasilinna, Morarul care urla la luna, trad. Teodor Palic, Polirom, 2004

(fragmente)

100% pe placul meu, pe gustul meu, dupa inima mea etc. Nu stiam absolut nimic despre autor si bine am facut ca am apelat la google abia dupa ce-am citit cartea. Mi-au iesit ochii din cap cind am vazut ca Paasilinna a scris vreo 35 de carti (28 de romane), ca a fost considerat “light” de criticii finlandezi, ca se face misto de ritmul in care scrie: “The annual Paasilinna is as much an element of the Finnish autumn as falling birch leaves.” (de aici). Cica au inceput sa-i dea note mai mari cind au vazut ca are succes in Franta. Vive la France!

Am dedus ca nu e cea mai cunoscuta carte a lui, ceea ce iarasi m-a lasat ginditoare. Pai daca are una inca si mai buna decit asta… Paasilinna rulz! Cea mai cunoscuta ar fi The Year of the Hare (in trad., normal, n-are rost sa dau titlul finlandez aici) – nu e nici o editura asa de amabila sa-mi faca si mie un cadou, sa scoata si asta? Caci mor de curiozitate.

Acuma, rapid, pe puncte (ca am niste treaba un pic mai incolo):

1. e o poveste curgatoare, de la cap la coada, cu capitole doar un pic mai lungi decit ale lui Vonnegut, cu dialoguri, scene, ordine cronologica;

2. umor, satira, multe faze incintatoare (un concurs de atletism intr-un sat, trei participanti – pe locul doi, dupa parerea unui spectator, iese fotoreporterul care alerga pe margine ca sa faca poze din mers; un afacerist care se preface nebun ca sa nu fie luat la razboi – petrece 10 ani intr-un balamuc, dar iese noaptea sa-si vada de afaceri; scrisori de dragoste in care ea il sfatuieste pe el, fugar ascuns in paduri, sa studieze prin corespondenta ca sa-si dezvolte cunostintele; un politist prieten bun cu infractorul; un betiv care devine erou cind e vorba sa-si salveze alambicul clandestin; un nebun care cucereste publicul tinind conferinte “false”; un postas care livreaza corespondenta fugarului, nu fara a-i instala o cutie postala normala pe un copac… si multe altele);

3. morarul pur si simplu urla la luna, pe bune, asa ii vine lui; plus ca ii place sa imite animale – de aici porneste totul, pentru asta e inchis la balamuc, pentru asta e fugarit prin paduri, pentru asta e arestat, pentru asta i se confisca banii din banca;

4. consiliera horticola Sanelma e minunata, o iubesc! e convinsa ca omul trebuie sa-si dezvolte cunostintele, ca legumele sint foarte importante pentru sanatate, ca daca morarul e nebun n-o sa faca copii cu el, o sa infieze unii sanatosi si gata;

5. morarul e si mai minunat – bine, recunosc, seman un pic cu el sper! e cineva imun la bullshituri, tolerant totusi cu bullshiturile prietenilor, apucat de furii cind incearca altii sa-l ghidoneze, apucat de reverii in mijlocul naturii (asta nu stiu daca mi se potriveste, ca nu prea am nimerit in mijlocul naturii si mi-e si cam frica de natura, in general – da’ m-am nascut printre betoane, asta m-a stricat, cred);

6. Rovaniemi (unde are Mos Craciun domiciliul – dar nu se pomeneste in carte de asta) e in apropiere, moara e vopsita in rosu, aflam cu lux de amanunte cum se gospodareste morarul in padure (cum rindeluieste birne, cum pescuieste, cum isi amenajeaza buda, ce unelte are, ce maninca), aflam exact cum functioneaza moara, cu termeni tehnici cu tot;

7. da, au dreptate cu chestia de pe coperta: e un roman mitic; au dreptate si pe coperta 4: e o fabula filozofica, o povestire fantastica si o alegorie morala; si am dreptate si eu cind zic ca e un roman incintator si ca mai vreau si altele de Paasilinna