Virgin la 27 de ani
Dan Sociu, Urbancolia, Polirom, 2008
(fragment)
Mi-era cam nu stiu cum sa ma apuc de cartea asta, vazusem fragmentul de pe site si, desi e scurta, ma asteptam sa fie destul de chinuitor sa suport conspiratii de-ale americanilor prin Botosani (nu pot sa citesc carti de spionaj, niciodata n-am reusit, ma plictisesc infiorator). Ei, n-avea cum sa scrie Dan Sociu un roman de spionaj, I know, dar chiar si o parodie putea sa ma adoarma. Nu s-a intimplat, am citit fara pauza (vreo doua ore) si-am ris des.
Inceputul mi-a placut cel mai mult, primele 20 de pagini adica, foarte misto, o mica demonstratie de tehnica plus o adorabila poveste de dragoste. Excelent scris, ritmat, un montaj perfect. Rezulta simpatie maxima pentru personaje, incredere ca mai departe n-o sa fii batut la cap cu pagini obo, incredere ca autorul e meserias si vrea sa te distreze. Si vine povestea de spionaj. La misto, bineinteles. Seamana cu aia din Derapajul lui Ion Manolescu, numai ca mult, mult mai pe scurt. Un nepot de-al lui Eminescu e mare spion, Iorga a fost si el, la vremea lui etc. Distractiv. Preferata mea, dintre actiunile spionului american Derrin, e aia cind se duce el in Nigeria sa scoata niste bani blocati intr-o banca, dupa ce a primit un mail disperat. Actiunea asta nu i-a reusit, “se pare” ca era o farsa. Cum sa nu te distrezi?
Un pasaj cu mama la cinema incepe sa sune parca prea cartarescian. Niste scene mizerabiliste cu, fireste, masturbare, suna deja banal. De “capitolul obligatoriu cu amintiri din Comunism” ce sa mai zic? Aaa, e asa, o trecere in revista a ce s-a mai scris prin tara asta in ultimii ani? Un colaj de stiluri si teme? Nice.
Complet neserios, cu alte cuvinte. Hai sa povestesc putin. Dan Sociu a fost virgin pina la 27 de ani, ca era timid si nu gasea pe nimeni. Seara de seara bea cu mama lui, care-l tinea legat de tv. Il traumatizase si moartea tatalui. Publicase niste poezii in care se dadea mare ca e student – o facatura. Se masturba intr-o veselie. Vai de capu lui! Si, deodata, intr-o crisma soioasa, ce sa vezi? Il cauta o tipa trasnet si un mare spion american, care-l racoleaza. Afla tot felul de secrete, de exemplu unde sint cele doua inchisori CIA in Romania, dar nu ni le spune si noua, spera sa-l intelegem. Il intelegem, normal, mai ales ca a luat bataie de la unii de l-au bagat in spital vreo luna si noroc cu chirurgul Dan Grigore, ca altfel nu mai publica el cartea asta. Sinceritatea extrema 
a acestui autor napastuit de soarta n-are cum sa nu emotioneze – foarte trista la modul grotesc e si povestea volumului Cintece eXcesive
Ce ne mai emotioneaza? Pai, situatia tragica a copiilor din Romania. Batuti, lipsiti de iubire, parasiti de parinti inconstienti care-i lasa sa se sinucida de dorul lor (pentru ca ei au plecat sa munceasca in tari straine). Aici e mai problematic. Pentru mine – m-am amuzat cu spionajul si virginitatea, dar pasajele despre copii mi s-au parut pe bune, din pacate. Patetice. Not funny, not cool. Ce rost are sa comiti un articol de tabloid despre fetite parasite? A fost OK povestea “adevarata” dintr-o revista de povesti adevarate, dar asta? Nu poate fi la misto. Suna ca si cum autorul ar fi vrut cu seriozitate sa “critice sistemul” dar nu l-a dus capu’ sa si scrie macar pasabil. Ciudat.
Pina la urma, ori n-am inteles eu, ori exista o maaare contradictie in cartea asta, intre cool si patetic. Cool sint parodiile si mistourile, patetic e “semnalul de alarma” despre ce se petrece in Romania, despre “cultura crestin-ortodoxa machoista”, despre politicienii corupti, despre mentalitatea de bruta a oamenilor simpli. Nu ca as crede eu ca o ducem bine si ca romanii isi educa frumos copiii – e vorba de extrema platitudine a acestor pasaje, foarte simplist executate. Deranjeaza rau, dupa ce ai admirat, in atitea pasaje, un scriitor foarte bun, tehnic si versatil. De ce trebuie dublat de un cetatean indignat incapabil sa iasa din clisee? De unde atita inocenta? Ca parca ii scazuse nivelul de la 3000 la 250 dupa ce, in sfirsit, s-a indurat Diriga sa-l dezvirgineze.
Am citit mai multe cronici despre Urbancolia si cam toate au dreptate: e foarte light. Usor de citit, antrenant, la misto. Dan Sociu nu se ia in serios. Cred ca i-e jena, pur si simplu. Vrea sa fie cool. Nu mizeaza pe “scriitura”, desi acesta e atuul lui, nu altul. Nu atitudinea, in nici un caz! Nu e bun de critic al sistemului – deloc. E de necrezut cit misto poate sa faca de literatura, care e sansa lui, singura, dupa parerea mea. Un fel de sinucidere.
P.S. Titlul postului meu e senzationalist, evident. La misto. Light. Cam ca si cartea 
Partea autobio din ea e o farsa cu suficient de multe chestii reale ca sa te amuze contrafacerile.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
25 iulie 2008 la 4:19 pm
iaca ce frumos ai reusit sa scrii despre urbancolia
eu am citit-o imediat ce a sosit (si am comandat-o cum am vazut-o pe site, ce chestie, nu vreau sa zic prapastii da’ am facut cum fac altii cu harry potter 
) da’ inca nu m-am incumetat la scris. o sa postez in curand, sper. de altfel, total de acord cu tine. si pe mine m-a amuzat treaba aia cu banii din Nigeria, desi in acelasi timp m-a iritat. habar n-am cum sa explic de ce 
25 iulie 2008 la 9:47 pm
Pfffui, pai promovare mai buna decit titlul asta, nici ca se putea
Imi notasem o idee, by the way, care mi-a placut: “eram atit de nefutut, incit din noua-n noua luni, ma asteptam sa nasc un monstru”.
Iar scena cu mama la cinematograf, mie chiar nu-mi aminteste de Caratrescu, ci mai degraba de un … peisaj din filmele rusesti (hmm, mai putin padurea cu mesteceni a lui Wajda
).
26 iulie 2008 la 1:46 pm
Pentru un peisaj al anilor care au venit peste noi imediat dupa ’89, va sugerez sa cititi “Anii 90 si bucurestenii”. Intamplator am dat de aceasta carte, compusa din interviuri cu oameni de diverse varste. Mi s-a parut utila in a intelege impactul schimbarii precum si perceptia asupra unei “noi lumi” in care ne-am trezit cu totii.
PS: care este secretul, cum de reusiti sa cititi atat de multe carti? Imi propun si eu cate o carte pe saptamana dar…
26 iulie 2008 la 2:12 pm
@ zum – ma bucur ca esti de acord cu mine, ca deduc ca tu ai avut asteptari mai mari, din moment ce ai citit-o asa repede. faza cu banii din nigeria poate te-a iritat ca era prea evidenta?
@ lilanda –
fusese parca un film, virgin la 40 de ani sau cam asa – da’ nu l-am vazut. si nici mie nu-mi aminteste de Caratrescu – cine e, apropo? 
))) hai, ca glumesc. am vazut ca tie ti-a placut mult urbancolia si n-am nimic impotriva
@ to-morrow – da, vreau si eu daca e “Anii 90″ – nu stiam ca a aparut si asta, stiam doar de “anii 80 si bucurestenii” parca.
mai mult timp decit tine, probabil, sau mai degraba sigur, asta e
nu e nici un secret, am timp
26 iulie 2008 la 6:47 pm
cum draq sa fii virgin la 27 de ani….
26 iulie 2008 la 10:58 pm
Nu stiu cum se leaga,probabil in niciun fel de ceeace citesc eu acum, cartea lui Yann Martel, Viata lui Pi. O carte de aventuri, un om si un tigru in aceeasi barca. Scrisa extraordinar,din pacate editata cu multe greseli in colectia Cotidianul.Facand abstractie de ele este o carte pe care o poti citi intr-o zi. Si inca un lucru fantast, am luat bilet la concertul lui Leonard Cohen din 21 septembrie.
26 iulie 2008 la 11:11 pm
@aaa
La ce draq mai citim carti daca punem intrebarea asta…
27 iulie 2008 la 12:57 pm
@liviu: ei, hai, e totusi un pic ciudatel in epoca noastra hiper-sexualizata; e-adevarat ca nu m-as soca sau n-as spune ca e de neconceput, insa e clar un lucru foarte iesit din comun – si pentru o femeie, darmite pentru un barbat…
@luciat: am respirat usurata ca ti-a placut, mi-era cam teama de insemnarea asta, ca m-am saturat de toti … care te acuza ca citesti scriitori romani numai ca sa-i faci praf:)
27 iulie 2008 la 4:06 pm
@ aaa – se poate intimpla
@ milena – ah, n-o sa-ti placa ce-am scris eu despre Viata lui Pi, in cazul asta. uita-te sus, la “carti terorizate”, daca vrei sa vezi. la cohen as merge si eu
@ capricorn – sint acuzata de asa ceva?
nu stiam
27 iulie 2008 la 9:22 pm
Am citit comentariul.Problema este daca trebuie citita asa, ca si cum ai vrea sa dai peste Jorge Luis Borges si tigrul sau vocativ. Nu este o parabola,este un roman de aventuri.Captivant epic,cu informatii enciclopedice si descrieri plastice,cu accente un pic naturaliste. Poate fi citit fara tensionari critice.
27 iulie 2008 la 10:12 pm
@ milena – n-aveam nimic impotriva unui roman de aventuri, doamne fereste. dar l-ai terminat?
28 iulie 2008 la 3:19 pm
[...] scrie despre Urbancolia lui Dan [...]
28 iulie 2008 la 3:53 pm
recunosc ca nu citesc decat secventele de dragoste de la mijlocul cartii.Finalul nu este fericit de vreme ce Richard Parker nu-si ia la revedere.Aici se termina cartea.
28 iulie 2008 la 4:04 pm
@ milena – ce, te-ai suparat? din pacate da, tigrul nu-si ia niciodata la revedere cind te lasa
28 iulie 2008 la 11:28 pm
Ce nu-ti amintesti?
13 septembrie 2008 la 11:14 am
am vazut la stiri o baba la vreo 60 ani fancandu-si test la doctori si era inca virgina
19 ianuarie 2009 la 2:08 pm
Eu am 26 de ani şi încă sunt virgin. Cred că e ceva normal:)