Saraca de mine!
Phil McGraw, Slabirea de durata. Cele sapte chei ale libertatii de a slabi, trad. Anca Novac, Curtea Veche, 2007
E la mintea cocosului: maninci numai chestii care nu ingrasa si faci miscare. Punct. Nu e nevoie de nici o reteta si de nici o carte si de nici un guru. Stiu. Dar e atit de greu si de traumatizant sa faci chestiile astea simple incit te agati de orice care te-ar putea ajuta, sprijini, consola. Vorbesti despre slabit cu prietenii, citesti carti, rasfoiesti netul, te cintaresti toata ziua, te tot uiti in oglinda, probezi haine.
Cartea asta e foarte OK, nu te impinge la sinucidere prin inanitie sau prin defenestrare de nervi. Spune lucruri de bun simt, are teste, liste, povesti de viata, tot felul de distractii. Cele sapte chei din subtitlu sint alea pe care vi le puteti imagina si singuri. Sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti “vindeci sentimentele” bla bla bla.
Prima cheie: gindirea corecta. Ei, aici am descoperit cu ce gresesc eu ori de cite ori ma supun caznelor astora. Am o gindire de tipul “saracu’ de mine”. Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, asaaaaaaaaaaaaaaaaa eeeeeeeeeeeeeeeee. Saraca de mine, ce eroina sint ca nu maninc inghetata, doamne, oare cum reusesc, ce forte supranaturale ascund in mine? Sau: sa stie bunica in ce hal am ajuns, ca nu pot sa bag in gura nici o prajiturica, i-ar da lacrimile de mila mea! Sau imi promit o bagheta uriasa, umpluta cu brinza albastra si somon – si o strachina de fasole cu cirnati prajiti – si un tort de ciocolata – si… - pentru cind scap de chin. Deci nu e bine. Nu, nu, nu! Cica ma sabotez singura in felul asta.
Gindirea corecta ar presupune sa ma gindesc la “fructe zemoase” si “legume delicioase”. Dar gindind corect imi pierd uzul ratiunii – de furie. “Fructele zemoase” ma scirbesc (si nu pot sa scap de asocierea lor cu, regret: diareea!). Iar “legumele delicioase” e o expresie in bataie de joc, sa fim seriosi. Nu poti sa vorbesti despre hrana sanatoasa SI buna la gust, e o blasfemie. In fine, iar ma vaicaresc 
Singura solutie ca sa mi se para buna o masa cu gratar putin si salata multa este FOAMEA. Nu, FOAMETEA. SUFERINTA. MARTIRIUL. Of, nu, iar nu e bine. Deci, mai incerc o data: mmm, ce bune sint fructele zemoase si legumele delicioase! Ce groaznice sint prajiturile si senvisurile!
Adevarul e ca dupa citeva zile de foame, rosiile si castravetii capata brusc o savoare nebanuita. Iar un ou fiert e mai ceva ca inghetata Nirvana. Asta dupa ce ai trecut de faza initiala, in care dieta e suportabila doar cu ajutorul fiolelor de algocalmin luate seara in loc de cina, ca sa nu-ti explodeze capul de durere de la hrana sanatoasa. La mine orice cura serioasa se insoteste cu mega-calmante, pentru ca nu pot sa tin o cura bazata pe bun simt – sint pierduta din secunda in care bag in gura o bucatica de piine, mi-e imposibil sa maninc doar o felie. Am incercat dieta lui Daniel Cristea-Enache din “Suplimentul de cultura” (ii multumesc si pentru sfaturile suplimentare pe care mi le-a dat atunci pe mail, ca bineinteles ca i-am scris sa ma vaicaresc!) – nu s-a putut, n-am reusit nicicum sa maninc la ore fixe doar cantitatile de acolo. Asa ca, realist vorbind, pentru mine exista o singura solutie: zero zahar si chestii indulcite cu zahar, zero grasimi (exceptind un pic de ulei de masline in salata), zero piine, cartofi, orez, paste si neamul lor, zero orice in afara de ce trebuie.
Chiar si-asa e incredibil cit de mult dureaza ca sa scapi de un kilogram! Nenea Phil povesteste despre doua tipe care au slabit 5, respectiv 7 kile in trei saptamini doar aruncind din casa tot ce ingrasa. E jignitor, pe cuvint. Ca, daca te imbuibi cu pui la gratar, degeaba, nu slabesti un gram. La mine dureaza minim o saptamina sa scap de un amarit de kil. Chestiunea e ca visez sa dau jos 6, nu 1! Sase! Ba chiar sapte, hai sa nu mint. La o adica, n-ar fi rau nici 8… gata, nu va mai spun din tragediile vietii mele. Doua luni… e mult! Martira din mine are o speranta de viata sensibil mai scurta
Fuoarte frumos la nenea Phil e ca ne spune verde-n fata sa nu ne bazam pe vointa, ca nimeni n-are destula destul de mult timp. Dar… trebuie sa ne bazam pe programare. In fiecare zi sa-ti planifici amanuntit cele trei mese principale si minim doua gustari. Sorry, no can do. Care trei mese? Una ce-are? Care ore fixe? Unde mai e farmecul daca traiesti dupa plan? Ce-s io, masina? Robot? Erou al muncii socialiste? In orice caz, mi-a placut aia ca nu vointa te scoate la liman ci… altceva.
Pina la urma, poate functioneaza si la mine ce-a functionat la pisica mea, cind am trecut-o de pe Whiskas (nu stiam ca Whiskas e ca McDonalds, jur ca nu stiam!) pe Hill’s de regim. A durat doua saptamini. In prima zi i-am dat tot Whiskas, amestecat cu foarte putin Hill’s. In a doua zi i-am bagat doar un strop de Hill’s in plus – si tot asa pina am inlocuit Whiskasul cu totul. La om: in prima zi bagi doar un fruct in loc de inghetata… pina ajungi sa inghiti tone de fructe si zero inghetata. Si asta tre sa ramina batut in cuie pe toata viata!
Foarte pe bune, acum, nenea asta chiar are o cheie esentiala. Trebuie sa consumi alimente cu “cost de raspuns ridicat, valoare nutritiva mare”. Asa e, asta e secretul. Sa maninci lucruri care-ti iau mult timp sa le gatesti, sa le mesteci, sa le digeri. Nu senvisuri, nu milkshake-uri care aluneca pe git si nici nu stii cind le-ai terminat. Ci salate, la care tre sa speli delicioasele legume, sa le tai, sa le amesteci, sa rumegi la ele o juma de ora. Nu ciocolata pe care o infuleci in fata calculatorului, ci un fruct zemos (la care neaparat iti trebuie servetele), consumat pe indelete in bucatarie. Nu cartofi prajiti de mincat direct din punga, ci gratar necesitind farfurie si tacimuri. Si, la o furculita cu pui, vreo trei de salata verde. Si pui jos tacimurile dupa ce-ai inghitit. Si maninci doar la masa, asezat pe scaun. Si bei apa in timpul mesei, nu cum ziceau mamele pe vremea mea! Dupa o juma de ora de muncit ca sa termini dracului salata aia nenorocita… esti, miraculos, satul! Pentru vreo doua ore, cam asa. Nu-i nimic, peste doua ore te asezi tacticos iar la masa si rumegi alte vegetale. So, pentru grasi: dati-va demisia si ocupati-va luni de zile cu mincatu’! 
Gata, m-am plictisit si deja parca mi-e un pic foame (dimineata ma simt cel mai bine, ca in stilul meu de viata nu exista mic dejun). Cel mai trist la cartile astea e ca pomenesc mereu de oameni “grasi” si de obezitate si-ti dau exemple de indivizi care au dat jos zeci si chiar sute de kile. Haidi bre, ca nu sintem toti grasi si obeji, poate mai sint printre cititori si femei normale care vor decit sa arate ca alea din reviste, da? Sa n-aud texte despre “greutatea la care te simti tu bine”!!! Putin imi pasa daca ma simt bine, eu vreau sa ma simt minunata, nu “bine”. Eh, vrabia malai viseaza.
(Despre exercitii fizice vorbim miine! Sau niciodata! )
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
28 iulie 2008 la 2:59 pm
Dar inghetata nu ingrasa.
28 iulie 2008 la 3:01 pm
stiu ca o sa ma injuri ca ma bag cu comentarii la postul asta, asa ca imi cer scuze in prealabil!
in ceea ce priveste slabitul si mie mi se pare ca absolut nici o carte, cura, pagina de internet, sfat sau prieten/a nu inlocuieste un lucru esential: bunul simt; e evident ca este aproape imposibil sa ai atata vointa incat sa te abtii de la toate bunatatile timp de luni de zile, apoi de la jumatate din ele pentru restul vietii tale; e utopic; trebuie sa inlocuiesti vointa cu bunul simt; adica: ai chef de inghetata, du-te si ia-ti inghetata; chiar Nirvana daca vrei; doar foloseste-ti bunul simt si nu manca toata cutia (e probabil sa ti se faca si rau dealtfel); dup-aia, daca a doua zi iar ti se face pofta de inghetata (mai putin probabil, nu, dupa ce te-ai indopat cu o zi inainte?) foloseste din nou bunul simt si mananca numai un polonic, nu doua ca ieri; oricum ti se va scarbi de ea, iti garantez; e valabil pentru orice: ti-e pofta de fasole cu carnati? no problem! ia-ti niste carnati mai slabuti (uscati, cu vita, sunt o gramada si sunt extrem de gustosi) si gateste fasolea fara alte grasimi; iese excelenta, iti jur; si in loc s-o mananci cu paine, foloseste castraveti murati – pun in valoare mancarea si nu mai ai senzatia de greata; dupa ce te indopi cu chestia asta, foloseste-ti bunul simt, mananca restul zilei salata, iar a doua zi un gratar, ca n-o sa mori de la el…
ti-e foame seara? bea o bere! iti taie pofta de mancare instantaneu si are numai 250 de calorii, nu 500 cat un big mac; iar fructele seara sunt la fel de rele ca alcoolul, iti fermenteaza in stomac:) ai chef de sarmale?mananca 5-6 sarmale linistita! dar nu mai manca vreo trei zile nici un fel de carne de porc; ai chef de paste? ok! baga un pachet intreg, insa fa-le fara carne si fara ceapa prajita in ulei, sunt niste sosuri barilla geniale…
28 iulie 2008 la 3:12 pm
p.s.: exista un singur mod de a slabi, oricate prostii ai citi: sa arzi mai multe calorii/zi decat ingurgitezi sub forma de mancare sau bautura; o femeie cu viata sedentara arde max 1700-1800 calorii/zi, deci trebuie ca mancarea ta dintr-o zi sa fie maximum1500, ca sa nici nu mori de foame; o portie de friptana de porc cu cartofi prajiti are cam 850 de calorii; zaharul din cafea, daca bei 3 cafele pe zi, cam 300; un sandwich bagheta cu sunca si cascaval 200-300; deci vezi ce putin mai ramane…
28 iulie 2008 la 3:48 pm
lucia, ai scris fix pe gustul meu!
28 iulie 2008 la 4:03 pm
@ jo – asa ziceam si eu!!!!!!!!! dar nici nu slabeste
@ capricorn – bine ca esti tu desteapta! asa e, cum zici tu, da’ la mine nu functioneaza
caci decit un pic de inghetata sa bag in gura si gata, mi-am adus aminte de tot ce e bun pe lume si nu ma mai pot abtine de la nimic 
@ panda – yes, ma bucur ca gasesc intelegere si sprijin!
28 iulie 2008 la 4:57 pm
Doamne, ce descurajant post! Nu pot sa cred ca femei cu minte atat de bubuitoare intra cu o voluptate rara la granita cu psihoza si nevroza in ideologia lui male pleasing & other male anorexic standards of beauty. Ba si-l reproduce in caz ca alte cititoare sedeau relaxat. Niste feminism constructiv lipseste aici. Poate si niste lesbianism asa, cat sa-i mai lipsim pe tipii nostri de atata control. Now I’m really afraid of returning back to Romania for the rest of the summer.
28 iulie 2008 la 6:21 pm
O solutie pentru slabit: sa te indragostesti…da’ asa, rau…!
28 iulie 2008 la 6:43 pm
luciat, mie imi plac la nebunie legumele si fructele si asta e problema – pot sa mananc lejer 1kg de piersici sau un pepene de 4 kg. Pe urma, poate mi se face rau, dar nu ma las
la faza cu “nu e chestie de vointa” nu stiu ce sa zic. La mine e chestie de vointa atunci cand sunt atenta la ce cumpar si ce gatesc – e clar ca daca imi cumpar prajiturele, vointa mea zice sa le pap. Pe de alta parte, de cand am inceput sa incerc sa slabesc 2 kg, m-am mai ingrasat cu 2 kg.
– iar greutatea la care eu ma simt bine e ce de acum minus 4 kg 
28 iulie 2008 la 6:46 pm
Eu, care m-am ingrasat 10 kg, ca sa nu zic 13 ca nu e rotund, intr-un an de zile, m-am apucat sa tin regim… Si cum sunt o gurmanda veritabila, am stat sa ma gandesc ceva timp cum as putea sa slabesc… si din tot ce e sanatos, am ales lucrurile care-mi plac mie. In fiecare dimineata, la 30 min dupa ce ma scol mananc cea mai consistenta masa, si anume lapte cu fitness. Are cam 200 kcal si ma satura numai bine. Masa de pranz e intotdeauna formata din piept de pui la gratar, vreo 3-4 bucatele, cu niste castraveti sau o bucatica foarte, foarte mica de paine [mda, nici eu nu ma pot satura daca nu iau macar o imbucatura de paine]. Si o mananc la 3-4 ore distanta de micul dejun, iar daca intre timp mi se face foame, ma amagesc cu un mar gandindu-ma la puiul sanatos. Ah, sau cu pepene. Ultima masa o iau seara, la vreo 4h dupa masa de pranz, pe la 9-10, ca oricum io nu ma culc inainte de ora 2. [Da, stiu, am un program de somn prost rau.] Si aceasta ultima masa e formata din… nici mai mult, nici mai mult decat un iaurt activia, scuze de reclama, dar e singurul iaurt pe care il pot suporta, iar eu am si probleme cu digestia si am zis ca hai, poate s-o mai ameliora treaba. Masa de pranz are vreo 300 kcal, iar cea de seara 150 kcal. Si masa pranz, imi zicea un prieten, imi asigura si necesarul de proteine de care am nevoie. Iar ‘gustarile’, adica merele/pepenele/mandarinele, nu au mai mult de 300 kcal pe o zi intreaga. Si nu pot bea multe apa decat seara, beau cam 1.5 l-2.5 l si mananc mere si pepene cat sa-mi tina de foame pana ma culc. Fac exercitii fizice de 2 ori pe zi si eu zic ca e numai bine. As vrea sa incep sa ies la alergat, desi nu ma impac eu prea bine cu alergatu.
Ah, iar cu dulciurile… e destul de simplu. Nu mai pot manca o inghetata intreaga, ma satur dintr-o jumatate. Iar daca am mancat inghetata luni, sa zicem, nu mai mananc nimic dulce pana joi.
Fac chestiile astea de pe la sfarsitu lunii iunie si am dat 5 kg jos, iar acum cam stagnez.
Si da, vointa cam se duce cand vezi ca te ‘chinui’ si nu mai slabesti deloc.
Si eu vreau sa mai scap de cel putin inca 5 kg in urmatoarele 2 luni.
Ma pot lauda totusi cu un succes extraordinar, acela de a nu mai manca ciocolata, caci io mancam cate o ciocolata intreaga numai cand stateam la calculator.
Imi cer scuze pentru acest comentariu exclusiv personal. Si succes cu slabitu.
28 iulie 2008 la 7:02 pm
@ oana – pai da, pica bine ce zici tu – adica, saraca de mine, victima a “male pleasing & other male anorexic standards of beauty”
))))))))) am exagerat, evident, in insemnarea de mai sus 
@ anca c. – doamne fereste! si-asa mi-a iesit un scor baban la testu cu scara de stres, nu-mi mai trebe stres in plus, no way. never again!
@ linda – un kil de piersici? piece of cake (vorba vine) cind in rest maninci doar salata si un pic de tofu. si da, evident ca trebe vointa sa nu cumperi! uitasem, da’ cea mai misto dintre zicerile din cartea asta e: “nu poti sa maninci ceva ce n-ai”
@ sheeva – bravo! mie mi se pare corect regimu tau. dar, mai copilule, nu uita ca tu esti in crestere, da? sa nu patesti ceva, ca mie nu-mi suna sanatos sa te saturi dintr-o juma de inghetata
mersi si succes si tie, desi nu sint convinsa ca ai intr-adevar nevoie, ca poate nu tre sa ramii toata viata cu greutatea de la 14 ani 
28 iulie 2008 la 8:41 pm
Eh, sunt in crestere, dar nu, nu fac parte din slabanoagele care vor sa fie si devina radiografii. Tot ce vreau acum e sa ajung la o greutate normala, cu 10kg mai putin decat inaltimea, adica vreau sa ajung la 52, desi anul trecut nu saream de 50. Ah, si am 1.62 inaltime. [si 57 de kg momentan]. Ceea ce e, hai sa fiu realista, nu foarte mult, dar nici foarte bine.
29 iulie 2008 la 1:42 am
eu când mă îngraş, acumulez adipozităţi într-un singur loc: pe talie. Devin balonaş.
Iar slăbirea spectaculoasă am realizat-o cu un “sauna belt” de la televizor, pus pe talie dimineaţa şi seara câte o oră, la temperatură maximă, combinat cu ceai verde muuuult, în care arunci şi un pic de mentă, sa aibă aromă plăcută.
Şi încercaţi să vă daţi jos din autobuz-metrou-tramvai, şi să parcurgeţi ultima staţie pe jos. Şi la dus şi la întors. Şi uitaţi de existenţa liftului.
Iar dacă ai şase kilograme de dat şi stai la bloc, ai cel mai bun aparat de stepper din lume: scara blocului, de urcat zilnic de câte ori vrei şi poţi, până la etajul zece şi înapoi. Or să se uite vecinii cam ciudat la tine, dar le explici că aşa ţi-a zis doctorul. Ăsta e un argument imbatabil!
Cam astea sunt secretele siluetei mele de vis.
A, şi mai e unul. Seara, câte o cană de ceai chinezesc antiadipos.
29 iulie 2008 la 2:08 am
fetelor, daca va simtiti voi bine asa cum sinteti: de 60-70-80 de kilograme si vreti sa slabiti doar pentru a arata bine – n-o faceti.
eu am fost mereu foarte-foarte slaba, desi am mincat oricind orice si oricit am vrut. e adevarat ca imi si placea cum arat. pentru mine si pina azi un om nu poate fi frumos daca nu te vezi prin el. e, probabil pentru ca asta am avut mereu in fata ochilor inca din copilarie, maica-mea si taica-meu fiind si ei foarte slabi, desi despre cure si diete n-au avut idee. totul a fost pina m-am ingrasat cu vreo 5 kg. din cauza unor stupide de pastile pntru rinichi. atunci a inceput prima si, sper, ultima dieta din viata mea. cu voina nu am avut niciodata probleme, asa ca m-am pus pe treaba, adica am inceput sa ma documentez, pentru ca nu aveam idee de la ce capat s-o iau, pentru ca pina atunci, eu citeam doar remediile de ingrasare, desi nu ma prea tenta idea, dar asa, ca sa fie… ei, bine am facut astfel: am inceput sa nu maninc nimic “artificial” – doar fructe, legume, cereale, leguminoase, peste, lactate si multa apa si ceaiuri de plante. adica: dimineata, pe nemincate un pahar cu apa, dupa jumatate de ora cereale cu lapte si un fruct, la prinz – fasole, linte, hrisca sau ceva de genu’ cu o bucata de peste si multa salata si la chindii, pe la 16-00 – fructe si ceaiuri de plante, dupa 17-00 – nimic, nici apa, eu care, pina atunci puteam sa maninc si la 23 -00 pizza, oua prajite cu sunca, placinte cu cafea cu lapte si prostii care mai de care. am uitat sa spun ca nu mi-a placut carnea niciodata, dar atunci ma impuneam sa maninc cite o bucatica simbata sau duminica, asa mi se parea mie de cuviinta, ca imi ziceam ca cine stie ce substante pozitive contine, pe care le pierd nemincind prostiile mele obisnuite. faceam cite jumatate de ora exercitii speciale pentru intarirea abdomenului, unde ma pomenisem ca aveam cele mai multe pernite, dimineata si seara. si, am uitat sa spun ca din toate mincam putin, adica dimineata, daca fulgi, pai nu o tona de fulgi, ci asa, ca sa nu ma satur, la prinz, din nou doar un pic de fasole sau altele din alea. cred ca asta m-a si dus unde-am ajuns: nu mai pot minna aproape deloc. mi se face rau la simplul gind ca a venit ora la care trebuie sa maninc, adica 7-00, 9-00 si 16-00 la care obisnuiam sa o fac. initial, dupa vreo doua zile de cura, a inceput, acea putinca mincare, sa nu-mi par putina deloc, peste inca vreo saptamina jumatate, in care am slabit nu cu 5 kg, cit adaugasem, dar cu sase, a inceput sa-mi para multa si m-am gindit ca m-am saturat de mincarea sanatoasa si am incercat sa maninc ceva nesanatos, la gindul ce-as vrea sa maninc, m-am pomenit ca nu voiam nimic. inghetata? nu. ciocolata? nu. prajitura? nu. cipsuri. nici atit . am luat, totusi un pacht de cipsuri, de la care am vomitat imediat ce am simtit miros de “chimie” in gura. si de atunci am reactia asta cam la tot ce e “chimie”, cum zic eu, adica cu adaosuri. mai mult, dupa ce m-am debarasat volens-nolens de “chimie”, m-am pomenit ca incetul cu incetul aproape ca nu mai pot minca prajit sau ce-ar contine grasimi sau chiar ulei de masline. maninc salate fara ulei si mi se par si alea grele. piinea nu mi-a placut nicicind decit cu ciorbe, acum ciorbe nu mai pot minca si – respectiv, nu mai am cu ce minca nici piine. azi cu greu am mincat nicte felii de cascaval, bagate intre niste rosii si ardei si am avut, dupa aia, vreo doua ore, impresia ca purrtam un pietroi in stomac. miine mi-am promis sa maninc niste peste
cu mujdei, adoratul meu odata, dar mi se face sila la simpla idee si nu stiu daca o sa reusesc… am capatat un fel de boala a manechinelor, asa mi-a zis medicul, cica ele, initial maninca foarte putin ca sa se mentina in forma, iar apoi, obisnuindu-se, unora li se face rau daca maninca si un mar si traiesc cu vitamnine. ei bine, se pare ca la mine e mai rau – nici macar vitamine nu pot lua, am incercat sa le primesc pe alea recomandate de medic, cica “pentru gust de mincare” si imediat ce le-am simtit “chimia’ in gura, am tusit pina mi-au dat lacrimile. ma-am impus sa le primesc, dar ncici dupa ce m-am chinuit cu ele o luna de zile nu am avut vreun rezultat. chiar nu stiu ce sa fac…
si parca erau o problema cele 55 de kg pe care le aveam cind ma ingrasasem la 1 metru 71 ai mei? probabil ca nu, dar – asta e – asta mi-a trebut – asta am gasit. acum, cu 49 de kg, nu stiu cum se face dar nu sint foarte stravezie, sau doar asa mi se pare mie, nu stiu… mi-e frica insa sa nu mai pierd vreun kg-doua cu oroarea asta a mea fata de mincare.
au si slabele scirbele lor, asa ca – nu va plingeti atita timp cit va simtiti bine in pieile voaste, nu de alta, da va aude Dumnezeu si ajungeti ca mine…
29 iulie 2008 la 9:14 am
SAVUROS post
!!! Tine loc si de legume delicioase si de fructe zemoase mai ales atunci cand iti pocneste capul de foame in ziua 2 de regim … 
Si pt ca a venit vorba de inghetata – allow me to distroy some miths:
1. De inghetata nu te poti satura.
2. De la inghetata nu ti se face rau.
3. Nirvana nu se poate consuma DECAT cu galeata.
4. Inghetata ingrasa atunci cand este consumata cu galeata dar o galeata de inghetata produce cam acelasi efect dezastruos ca si 100 – 150 de grame de ciocolata.
5. Fructele nu pot inlocui inghetata. Pot cel mult sa calatoreasca impreuna pe soseaua gatului …
29 iulie 2008 la 10:52 am
@lucia: sa stii ca, de fapt, anca c are dreptate
asa slabesti sigur!
@oana: draga mea, sa nu arati ca un butoi de osanza tine de respectul de sine, nu de ideologia lui male pleasing; feminism? ce fel de feminism? dintr-ala care zice ca si daca nu te speli pe cap o saptamana si ai 200 de kile trebuie sa fii fericita, ca e suficient ce ai in creier si in suflet? vacs albina! ca nu traiesti pe o insula pustie, iar gagicile grase, nespalate, neingrijite (barbatii asijderea) jignesc simtul estetic…iarta-ma pentru duritate, ti-o spun din experienta; nu te-ai ofticat niciodata ca la slujba sau la scoala a avut mai mult succes o femeie mult mai proasta doar fiindca arata mai bine? viata asa este, nu poti depune niciodata armele feminitatii, fiindca pierzi; si eu visam ca inteligenta mea, atata cata e, plus sufletul meu nemaipomenit sunt suficiente ca sa cuceresc lumea…am aflat intre timp ca minunatiile astea nu fac o ceapa degerata daca mi se vad radacinile nevopsite, n-am manichiura facuta si un costum ca lumea – si-ti vorbesc de job, de relatiile cu prietenii si cunostintele, nu de cucerit barbati… fiindca la cucerit barbati…iarta-ma, dar e preferabil sa ai sanii mari;
29 iulie 2008 la 3:16 pm
@ sheeva – eu cred ca e bine 57 kg la 1,62 – inteleg ce vrei, dar as zice sa nu te straduiesti prea tare, atita tot. la femeile mai in virsta care vor sa slabeasca e cu totul si cu totul alta situatie. in orice caz, iti faci un mare bine daca faci putin sport zilnic.
@ lorena – mersi, mi-ai adus aminte de ceaiul ala, ca am si eu si n-am baut decit o data, cred. din pacate, nu-mi place ceaiul, of. cu stepperul e foarte complicat. fumez. mult si de mult.
@ lilia – vai de mine! sper sa nu te superi, dar nu cumva e ceva ce seamana cu anorexia?! mie mi se pare f putin 49 kg la 1,71 m, e chiar de manechin. stii ca se zice ca subalimentarea prelungeste viata – subalimentarea, nu malnutritia. si prelungeste si tineretea
de fapt nu stiu, dar decit prea mult, mai bine prea putin. iti tin pumnii!
@ lillya – uf, mersi de comentariu, ca incepeam sa ma simt weird! mie mi se parea evident ca de inghetata nu te poti satura! si niciodata nu mi-a fost rau de la inghetata, nici nu inteleg cum se poate asa ceva. uneori, in schimb, mi-e rau de la chestii sanatoase si naturale. bine, o data m-a durut ficatul de la cartofi prajiti McDo, dar s-a intimplat o singura data
@ capricorn – te rog, nu ma face sa pling, ca nu arat ca un butoi de osinza, pe cuvint!
e foarte ok ce zici tu – numai ca, dupa parerea mea, nimeni nu e perfect. o persoana (nu conteaza genul) de 200 de kile si sleampata pe deasupra poate fi o persoana extraordinara, eventual cineva care “atinge excelenta” intr-un domeniu sau altul, si merita tot respectul pt asta, fara sa conteze cum arata. zic si eu, teoretic cel putin, ca practic nush daca exista genii de 200 de kile 
29 iulie 2008 la 4:07 pm
@capricorn si oana: capricornule, sint perfect de acord cu ce zici…exact asta imi statea pe limba sa ii spun oanei, ca m-au cam shifonat cuvintele ei…
@oana: hai mai, vrem sa aratam bine in primul rand ca sa ne placa noua de noi, nu? Din considerente estetice. Si chestia cu feminismul, exista feminism radical cu urate si exista feminism moderat, care e mult mai bun, in care femeile vor sa arate a femei, ce naiba…!
Si sa stii, zici nu stiu ce de Romania, si de femeile, prea putin emancipate de acolo, daca am inteles bine, in comparatie cu feministele din Occident? Nu stiu, poate, un pic, insa stiu si ca toti barbatii pe care ii cunosc eu aici in Canada sint toti de acord ca romancele sint mult mai feminine si mai dragutze decit canadiencele…toti zic asta…si si si…uite, recunosc, mie imi placea cind in Romania se ridica vreun barbat sa imi ofere locul in metrou (nu s-a intimplat niciodata aici…cit as arata de obosita)…si si si …recunosc umil, imi placea cind vreun barbat imi arunca vreo ocheada pe strada fiindca aratam bine….sariti imi cap si tratati-ma de femela retardata, dar asta e adevarul!!…Aici barbatii, cica dirdiie de frica sa nu ii dai in judecata de hartzuiala daca se uita la muieri pe strada…Trist.
29 iulie 2008 la 4:36 pm
@luciat: evident ca nu era vorba de tine, dadeam si eu un exemplu, ce naiba!
stiu ca exista persoane grasutze, obeze absolut admirabile, nu fac pe desteapta pe-aici; ceea ce vreau sa spun e ca nu cred nici de-a naibii ca ei se simt bine in pielea lor si nu le pasa de parerea celorlalti; din pacate oamenii judeca dupa aparente; pana sa ai tu timp sa dai dovada de excelenta a creierului sau a inimii, fug de tine o gramada fin’ca arati naspa
29 iulie 2008 la 4:45 pm
@ luciat – pai asta ziceam si eu – ca e un pic cam putin, mai ales ca nu sint vreo pustoaica de 16-17 ani care inca se dezvolta, dar am, Slava Domnului, 28 batuti in cuie. cred si eu ca e vreun fel de anorexie, numai ca stiu ca ea apare ca urmare a unor tulburari psihoemotionale, fapt de care chiar n-as putea sa ma pling, asta daca fac abstractie de socul pe care l-am avut atunci cind m-am vazut cu cinci kg in plus…
culmea si cea mai mare mirare a mea e ca in cazuri din astea chiar nu te poate ajuta nici un remediu medical. mai mult, medicii, daca sunt femei devin brusc rautacioase, ca, cica de ce le faci sa-si mai piarda timpul si cu tine, care “esti normala, ce mai vrei? femeile se chinuie sa slabeasca, iar dumneavoastra umblati dupa nu stiu ce…”, iar daca sunt barbati se holbeaza la mine dezbracindu-ma din priviri si felicitindu-ma ca, “desi sunteti slaba aveti soldurile indeajuns de late, iar asta e frumos la femei…”. multam de compliment. exact asta cautam la un medic: coplemente referitoare la solduri si definitii ale normalitatii.
concluzia pe care mi-am facut-o referitor la ingrasat, ca si la slabit, dealtfel, e sa-ti impui, totusi, vointa, suna banal si trist, dar asta e. incerc sa ma chinui sa maninc ceva.
referitor la ceaiuri – pentru slabit, dar si in alte scopuri: nu e bine sa se bea acelasi fel zile sau saptamini in sir. cica astfel devin otravitoare. e bine sa se alterneze, adica sa se bea din 7-8 feluri diferite in acelasi timp.
bafta.
29 iulie 2008 la 4:56 pm
@ anca c – da, dar nu cumva canadienii cred ca europencele, in general, sint mai dragute decit canadiencele? nu neaparat romancele, adica… poate ca e vorba si de “cultura europeana”, de traditii etc. desi, parca n-am auzit pe nimeni sa zica ce dragute sint nemtoaicele
@ capricorn – te tachinam, ca ma enerveaza ca ai dreptate
asa, acum sa va povestesc. azi.
mic dejun – nes, o cana mare (cu indulcitor). gustare – cafea – o cana mare (cu indulcitor).
prinz – 2 rosii maricele, 7 castraveti mici, 1 ardei mediu (mincate din farfurie, cu furculita si cutitul, de parca erau friptura cu cartofi prajiti); 1 iaurt degresat (150 grame); 3 bucatele pepene galben si 4 bucatele ananas (total cam 150 grame, estimez).
plan pt cina – 150 pina la 200 grame tofu, 2 rosii, ceapa (oricit pot) si suc de grapefruit (neindulcit) cit vreau
(e planul B, de fapt, in caz de foame mare. planul A contine doar sucul de grapefruit)
29 iulie 2008 la 5:01 pm
@ lilia – inteleg. doctoritele sint groaznice! fac tot felu de aprecieri timpite si care n-au nici o legatura cu probleme medicale. mie mi-a venit sa-i sparg capu’ uneia. nu te mai stresa, arati bine si probabil ca rabufneste ura si invidia la unele (invidie e si la mine
). pe mine ma scot din sarite alea care, indiferent pt ce vii la ele, se reped sa te intrebe de ce n-ai copii, ce probleme ai si, chiar daca le spui ca nu-ti trebe, ele tot nu pricep, iti dau sfaturi cum sa faci copii!
29 iulie 2008 la 5:12 pm
@ capricorn – uitasem. ca ziceai tu ca grasii nu se simt bine in pielea lor. nu, nici eu nu cred asta, nici in ruptu capului. m-a emotionat odata teo trandafir, cind zicea ea, dupa ce slabise, ca doar brava inainte cind zicea ca se simte bine, ca de fapt se simtea ca dracu si suferea. normal ca suferi daca nu arati bine, nimanui nu-i place sa fie urita, indiferent de feminism
29 iulie 2008 la 6:40 pm
@ luciat – zicea cineva ca femeile ar trebui sa se ocupe de ce vrei, dar sa nu profeseze nimic, alminteri incep sa aiba sindromuri precum cel al bibliotecarelor – femei ignorante si triste cu toate cartile din lume la dispozitie, dar care n-au citit nici una: sindromul felceritelor – cele care iti dau mereu sfaturi si remediii de tratament si se cred mai destepte decit doctorul, asa din experienta; sindromul profesoareleor – tipe care tipa mereu si pretind ca au mereu dreptate si toate lumea trebuie sa le asculte, etc. eu as anexa la lista si sindromul doctoritelor – axatele pe idea ca orice pacienta care nu e mama e o grav bolnava careia insa ii poti alina chiar si durerile de dinti daca o faci, imediat, sa se pricopseasca c-un copil.
si cind te gindesti ca era cit pe ce sa ma fac dotorita si eu, odata…
29 iulie 2008 la 6:51 pm
lilia, nu cred ca anorexia are limite de varsta. eu am fost anorexica de cand eram bebe pana la 18 ani, nici dupa aia, dupa ce am inceput sa mananc, nu m-am refacut prea bine pana pe la 30 de ani. nici acum nu pot sa inteleg cum rezistam la prajiturele, sucuri, cirese, la orice bunatate mi-ai fi dat. un doctor i-a zis maica-mii sa ma lase in pace, sa nu ma mai chinuie sa mananc, ca oricum mor. sa faca mai bine alt copil:)
acu gata, nu mai am nici urma de anorexie. asa ca sistemul meu e acum urmatorul: ma imbuib dimineata, si ca sa pot sa fac asta, mananc ce imi place mai mult. ma mai imbuib nitel la pranz, adica pe la 1. dupa aia nu mai mananc, pentru ca seara nu mai am cum sa consum calorii. daca mi-e foame rau, iau cateva linguri de iaurt.
a, si imi mananc prajiturica preferata numai in weekend, la cafenea:)
29 iulie 2008 la 9:23 pm
@luciat: cea mai buna prietena a mea, pe care o iubesc de cad pe jos, e cam grasutza
si acum gravida, ca tot veni vorba; si, desi este o femeie exceptional de frumoasa, o vad ca nu e multumita cu ea insasi si o vad cat sufera, desi n-ar recunoaste 
ai fost senzationala pana acum! exista o singura imensa placere, as numi-o chiar voluptate atunci cand te abtii de la ceva: senzatia de triumf (asupra simturilor); si sa stii ca e nitzel perversa! se insereaza instantaneu sentimentul de superioritate fata de aia care nu pot…care-i asa de dulce! uneori mai dulce decat ala in care cedezi ispitei si te simti superior pentru ca numai tu poti simti calitatea unica a momentului 
in alta ordine de idei: mult succes cu sucul de grapefruit!
@uv: am senzatia ca tu ai putea, totusi, sa mananci chiar doua prajiturici la cafea
29 iulie 2008 la 10:38 pm
@luciat: pai eu nu sunt vegetariana; mananc si carne daca o gatesc altii si o pun la marinat, etc
. Dau iama prin prajiturici lejer.
uf! ma sperie regimurile de pe pagina asta!
29 iulie 2008 la 10:56 pm
nu pot, capricornk, sunt prea vanitoasa
imi pare rau de prietena ta si de toate femeile chinuite de moda asta. in picturile vechi toate aveau burtica, era voie!
29 iulie 2008 la 11:00 pm
of, Doamne, fetelor, m-ati facut sa ma simt prooost ca m-am bucurat ca am 53 spre 54 kg (cu tot cu haine) saptamana trecuta.
29 iulie 2008 la 11:08 pm
Am catat nitel unde sa scriu ca sa fiu macar semi-on-topic
Zice-se ca risul ingrasa. Asta e!
Episodul 3 din Simon’s Cat: http://www.youtube.com/watch?v=s13dLaTIHSg
30 iulie 2008 la 1:02 pm
@ drac – se potrivea perfect la Pisicoveniile de azi! daca n-ai avut rabdare…
sint foarte misto astea, mai vazusem una singura – mersi!
@ lilia – aaa, abia acu’ mi-am dat seama ca numa’ de doctorite am zis, da’ las’ ca si doctorii sint capabili de chestii aiurea (dar recunosc, parca nu chiar asa
) nu-mi iese nici un pic de feminism la insemnarea asta, nici de saminta 
@ uv – foarte bine ca spui de prajiturica numai duminica. sa stie toata lumea ca esti asa de slaba din cauza ca faci sacrificii, nu ca asa e normal
@ capricorn – multumesc de urari
am avut succes cu sucul, n-a trebuit sa trec la planul B, dar cu o mica smecherie: m-am culcat la 7 seara ca sa pot sa ma abtin 
@ linda – normal ca te sperie, ca tin de masochism! si si eu maninc carne, da’ nu-mi fac singura acasa decit rar, ca pisica n-are voie si miroase prea zapacitor pentru ea
@ 2410 – da da da, sint sigura ca te-ai simtit proooost
recunoaste ca, vorba lui capricorn, te-ai simtit superioara 
bravo tie!