Scriitorul
Sa presupunem ca mergi cu trenul. Esti singur in compartiment si la un moment dat intra un strain. Cartea din care citeai e cam plicticoasa. Ai chef de vorba, are si el, drumul e lung. Din vorba in vorba afli ca e scriitor. N-ai auzit de el. Intrebarea e: cum ar trebui sa arate, sa se poarte si sa vorbeasca omul ala ca sa-ti stirneasca incredere ca ar putea fi un scriitor bun? Ca sa-i cauti cartile intr-o librarie dupa aia? Sau viceversa: ce te-ar face sa crezi ca in nici un caz nu e bun si ca n-are rost sa-l citesti?
Ca sa n-avem discutii: this is a drill 
Nu e o treaba serioasa, doar o joaca. Ma intreb, de ieri, daca exista o imagine ideala a “scriitorului” in capetele noastre. Sau daca mai exista. Ca poate altadata “scriitorul” era cineva impozant, cu barba si monoclu, care vorbea rar si apasat, sau un tinar pletos animat de idealuri revolutionare, sau. Fireste, e irelevant. Ca poate fi foarte bine un cocosat care-ti cere bani de-o bere sau o tinara care arata ca un manechin.
Incerc eu. Cred ca m-ar convinge mai degraba un tip rezervat, imbracat in blugi, cu ochelari, fumator, care s-ar duce la o cabana in munti 
M-as strimba la unul imbracat in Armani sau la un betiv cu tricoul murdar. De la un barbos cu burta respectabila m-as astepta la romane despre comunism, de la un student cu cearcane si conversi la autofictiune.
Presupun ca mai toti ne imaginam in primul rind un barbat, dar am putea incerca si sa ne imaginam o femeie. Poate ca m-ar convinge in primul rind o tipa vesela, care sa arate sanatoasa si sa NU poarte pantofi cu toc. O baba cu margele, care ar vorbi din virful buzelor, m-ar irita ingrozitor.
Eh, prostii. Un mos tacut, cu un sacou caraghios, ar putea fi za best si eu sa n-am habar. Totusi, voi va puteti imagina Scriitorul? Cum arata? E gras, slab? Ride sau ofteaza? Tinar, batrin? Poarta papion? Are pulover pe git? Are chelie si o suvita adusa peste? Si-a luat pachetel de acasa cu chiftelute? Pantofii ii sint prafuiti? Gesticuleaza cu pipa?
P.S. E de la caldura. Am mai citit doua carti dar nu ma pot aduna.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 august 2008 la 12:29 pm
Tu vorbesti despre Ideea platonica de scriitor nu despre realitate
Daca o sa dai dai un search pe Google Images o sa vezi acolo o diversitate imensa de portrete ale unor scriitori romani si straini : clasicii rusi cu barbi impozante si figuri brazdate de riduri , clasicii englezi cu mustati largi purtand jobenuri si monocluri 
,tinerii scriitori contemporani ori ai generatiei x in jeansi si purtand tricouri second hand . In realitate nu exista un portret universal al scriitorului pentru ca oamenii sunt extrem de diferiti . Mie chiar nu-mi pasa de persoana rela a artistului (cum se imbraca, gras sau slab,casatorit sau burlac) pentru ca aceea nu are nici o importanta pentru mine atunci cand citesc o carte,privesc un tablou ori ii ascult muzica deoarece precum spunea Oscar Wilde in introducerea de la “Portretul lui Dorian Gray”:”Scopul artei este de a dezvalui arta si de a-l ascunde pe artist.” 
5 august 2008 la 12:33 pm
Scriitorul o sa arate a tip normal, poate usor interiorizat – sau poate ca nu. O sa discutati despre chestii normale, vreme, poate politica, destinatii de vacanta. N-o sa afli ca e scriitor decat din intamplare, daca se nimereste vreun amic de-al lui prin apropiere care sa-l intrebe de ultima carte, sau daca o sa-i recunosti luni mai tarziu poza printr-un geam de librarie. Si-atunci o sa te bucuri ca l-ai cunoscut in ipostaza cea normala, si cand o sa-i citesti cartile o sa-ti aduci aminte de zambetul stingher, sau de ticul de-a-si aseza ochelarii la loc pe nas, sau pur si simplu de parfumul compartimentului de tren.
5 august 2008 la 1:12 pm
Am vazut multi scriitori si scriitoare (ca veni vorba) si nu-mi mai pot imagina deja… Toti erau diferiti si toti erau mai intai oameni, iar ceea ce am observat este ca poetii, nu poetele, au mainile foarte palide…
Raspund: nu, nu-mi pot imagina…
5 august 2008 la 1:27 pm
Daca e un tip/o tipa de gasca si cu simtul umorului, naspa n-are cum sa fie
Daca e cineva gen “vai draga, ce intelectual sunt eu ” sigur nu merita
5 august 2008 la 1:36 pm
Uite exact asa:
http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1998/saramago.jpg
5 august 2008 la 1:39 pm
Postul asta imi aminteste de o framintare de-a mea asemanatoare. Ma uitam in urma cu citeva saptamini prin cartea “Psihokilleri…” aparuta impreuna cu Saptamina financiara si ma intrebam: “Oare cum arata un criminal in serie? Oare l-as recunoaste daca l-as intilni pe strada?”. Si acum, intrebare: oare un scriitor poate arata ca un criminal in serie? Dar invers?
5 august 2008 la 2:03 pm
@ vlad – bravo, felicitari si mersi de pontul cu google images
))))))
@ laur – dragut
@ aliona – au miinile palide? ia te uita
@ raluca – asa as zice si eu, da’ parca poti sa stii vreodata
@ drac – dap, arata exact a scriitor
si nu stiu daca un scriitor poate sa arate a criminal sau viceversa, da’ o sa ma gindesc, ca suna interesant 
apropo, stii ce citesc acu? Misery, a lui Stephen King 
5 august 2008 la 2:03 pm
stiu ca sunt usor off-topic dar, dupa parerea mea, scriitorul nu arata intr-un anume fel, ci vorbeste intr-un anume fel: cursiv, clar si, sper, cu creativitate. Cred ca asta e indicatia universala, numai dupa ce deschide gura devine evident ca e scriitor.
5 august 2008 la 2:04 pm
uuu, I like this.
Eu ma gandesc la un barbat, in primul rand. Are cam 45 de ani, dar pare mai tanar, si poarta plover, fular si o geaca subtire (seriously, don’t ask why, ca habar n’am
). E rezervat, cult, dar nu de parada, are simtul umorului si nu se ia prea in serios. Si in nici un caz nu practica “name dropping” 
Afli ca e scriitor din greseala, nu incepe orice conversatie cu asta si nici nu te indeamna sa ii citesti cartea. 
A, si e fumator, poarta ochelari, mananca ciocolata si scrie pe un caiet dictando 
Good enough? De fapt, nu m’am gandit la asta niciodata; si normal ca nu ma intereseaza in mod deosebit cum arata scriitorul a carui carte o citesc si ca nu exista un portret-robot al scriitorului – cum zicea Vlad pe undeva pe mai sus – but that’s not what it’s all about
5 august 2008 la 2:14 pm
@ c – pai daca e bilbiit, saracu? sau daca ii miroase gura? sau daca ride nasol, cu un hahait enervant? sau daca spune bancuri?
@ ameer – seamana a’ tau cu a’ meu
))))) decit ca a’ meu nu se apuca de nebun sa scrie in tren pe caietu dictando, ci sta de vorba cu mine 
5 august 2008 la 3:46 pm
Pana sa fi intalnit scriitori, ma gandeam la Breban. Acum ca am cunoscut cativa, am ramas uneori chiar iritat de “prestatia” sociala.
Din pacate, nu are a face ce e inauntru si ce e afara… sau din fericire.
Oricum, mie mi-ar placea ca un scriitor adevarat sa fie si un model – dar n-am gasit asa ceva decat printre cei morti, Cehov, de pilda.
5 august 2008 la 4:04 pm
Interesant efectul pe care il are caldura asupra ta!Cred ca fiecare dintre noi are cel putin cate o imagine din asta in minte. Pana sa vin in State imaginea scriitorului din mintea mea se potrivea cu imaginea descrisa de tine. Aici insa am cunoscut tot felul de scriitori si acum imaginea din mintea mea e tot mai neclara.
5 august 2008 la 4:05 pm
drac, poti sa vezi daca deosebesti un criminal in serie de un programator
http://www.malevole.com/mv/misc/killerquiz/
si on topic, nu vreau ca un scriitor sa arate cumva anume. dar ar fi bine sa fie o persoana care sa imi placa… sau sa nu-mi displaca, sa zicem. un betiv mi-ar displacea oricum, indiferent daca e scriitor sau nu, de exemplu.
5 august 2008 la 6:40 pm
scriitorii pe care-i cunosc eu [vorba vine] sunt atat de diferiti intre ei incat n-as putea sa fac un portret robot, uneori felul in care arata parca n-are legatura cu literatura lor.
daca as intalni un necunoscut si as afla ca-i scriitor, mai curand vocea, gesturile, privirea m-ar face sa-i caut cartile.
si un link, Cato Lein si scriitorii fotografiati de el:
http://www.catolein.com/intro.html
5 august 2008 la 8:39 pm
Nu cunosc personal prea multi scriitori straini, dar pot sa ma laud ca am cunoscut vreo citeva sute de scriitori romani, din toate generatiile. Cred ca erau cel putin la fel de diferiti cum sunt cititorii. Majoritatea scriitorilor pe care-i cunosc sunt tineri, inca tineri, f.tineri. Nu sunt profiler dar in aceasta privinta cred ca trebuie sa aiba o trasatura distinctiva, sa scrrie carti. Din punctul asta de vedere cu cit scrie mai multe cu atit mai bine, nu e ca la criminalii in serie.
5 august 2008 la 8:43 pm
Ura! Merg din nou comentariile.
Cind eram mic imaginea mentala, amprenta era ceva intre Preda, Nichita Stanescu, cind nu era beat, si Marin Sorescu, pe care ii vedeam la televizor si erau anuntati ca sunt mari scriitori. Undeva in subconstient am si imaginea lui Eminescu cu plete la Berlin, cea a geniului romantic.
Acum am alte imagini de scriitori tineri, cred ca un mix intre Mircea Cartarescu si Ghe. Craciun sau Mircea Nedelciu, desi operele lor sunt diferite si cei din urma au disparut dintre noi prea tineri.
5 august 2008 la 9:28 pm
Eu cand l-am vazut pe Cartarescu prima oara, ma asteptam la altceva deci acum m-as astepta la orice. La fel cum toti artistii plastici pe care ii cunosc sunt foarte diferiti unii de altii dar au in comun faptul ca singura lor ocupatie este arta pe care o produc. Poate sa arate si banal, dar eu una as vrea sa fie slab pentru ca nu mananca gandindu-se ce sa mai scrie, cu ochii mici si patrunzatori cu care cauta in lumea din jur arta care il face sa traiasca, putin chior si surd pentru a se preface ca nu stie ca i-ai dat un cot colegei zicandu-i ca e Scriitorul in fata ta la chiosc, si imbracat banal pentru ca nu stie ce e aia moda sau concordanta intre haine, e prea preocupat de a scrie.
5 august 2008 la 9:34 pm
Jen, am nimerit corect 8 din 10
O fi bine, o fi rau?
5 august 2008 la 9:55 pm
@ dragos c – stii ca eu habar n-am cum arata breban?
uite o sa ma duc sa caut o poza dupa ce raspund aici. imi imaginez ca e corpolent si poarta costum. aaaaaaa, ba nu, am vazut poze pe un blog, dar nu mai tin minte deloc. in orice caz, sper sa nu poarte camasi de poplin cu dungulite verzi. sper sa nu poarte asa ceva nici unul dintre scriitorii care-mi plac!
@ ligia – da, inteleg
@ jen – hai mai ca au si betivii farmecul lor! de exemplu… aaa… rhett butler in scena aia de pe scari
@ white noise – mersi de link! ma uit imediat
@ poiana lui mayuma – auzi, tu fumezi? ca ochelari ai
eu cind eram mica l-am vazut de-adevaratelea pe Ion Dodu Balan si-am fost ingrozita! si pe la 16 ani, cind am venit prima data in Bucuresti, ma uitam pe strada dupa “scriitori” – acum mi-am adus aminte! – si stiu foarte clar ca numai barbosii imi atrageau atentia!
@ ioana –
))))))))))))))))))) da, da, da
5 august 2008 la 10:10 pm
@ jen – eu am nimerit 7 din 10 la testul ala
ar fi haios sa se faca un test asa si cu scriitori versus cremenali
5 august 2008 la 11:33 pm
pai, dupa parerea mea, n-ar strica sa aiba parul lung, mai ales daca e barbat; asa, ca m.c. sau chiar putin mai lung
6 august 2008 la 12:20 am
e foarte complicat. adica nu e, daca e o joaca. si sigur ca e, ca doar nu poti sa te astepti ca un scriitor sa arate in vreun fel. de exemplu eu daca l-as intalni pe cartarescu in tren nu as sari sa-i citesc cartile decat daca ar fi o calatorie foarte lunga si as putea sa vorbesc mai mult cu el. ca in general tot despre drum si vreme si alte prostii as discuta si cu ditai scriitorul in tren.
dar un individ oarecum sters, intre 30 si 40 de ani, care vorbeste putin si nu e foarte sigur pe el cred ca m-ar convinge sa-i citesc cartea
iar o femeie… da, fara tocuri, vesela (dar nu foarte), fara unghii lungi si cu ceva fire albe prin par
6 august 2008 la 12:20 am
Sunt veselă, arăt sănătoasă şi port mocasini Tod’s.
Se pune?
6 august 2008 la 12:44 am
Scriitorul ar arata pentru mine, totusi, ca Maestrul din Maestrul si Margarita. Da. Si Scriitoarea ca Margarita, pentru ca scriitoarea trebuie sa fie si Vrajitoare (si chiar cunosc una!! De la Cluj.)
6 august 2008 la 8:10 am
ma, mi se pare mie sau voi aveti fantezii cu scriitori p-acilea?
6 august 2008 la 9:38 am
@ uv – ti-l recomand pe marian coman
@ zum – normal ca e o joaca. inteleg aia cu fire albe in par – dar cred ca e o problema, ca poate se vopseste saraca femeie… nu chiar in roz sau verde, da’ totusi. hm, complicat, ai dreptate
@ zaza – se pune, cum sa nu? doamna, ramine sa ne vedem in tren
@ aliona – aoleu, ce mi-ai facut! citeva ore n-am putut sa scap de imaginea lu hortensia papadat-bengescu calare pe matura
)))) (ca sa nu ma refer la scriitoare alive)
@ puck – dap, asa e, eu n-am putut sa adorm aseara vreo juma de ora ca ma tot apuca risu (vezi raspunsu pt aliona de mai sus)
6 august 2008 la 11:24 am
@ luciat & puck:
, dar, haideti, ca nu e rea deloc imaginea scriitoarei calare pe matura! Fie si HP-B. Oricum ar fi, oamenii acestia au ceva aparte…
6 august 2008 la 2:59 pm
@luciat: da’ ce-ai domne cu femeile care poarta tocuri?
daca m-a facut mama mica de inaltime nu mai am voie sa ma fac scriitoare? 
las’ ca nu ma fac, stai linistita!!!
mie ‘scriitorul’ imi apare de obicei sub forma lui hemingway batran (par si barba albe, cearcane de la alcool si nopti pierdute);
dac-ar fi femeie, imaginea e a unei adevarate lady (daca poarta si perle ma da gata) cu privire inteligenta si plina de umor;
pe nici unul nu-i vad cu morga…
6 august 2008 la 3:05 pm
el: ca hemingway batran (par si barba albe, ochi iscoditori cu cearcane de la noptile pierdute…) sau ras complet in cap, cu ochi taiosi si hiper-ironic
ea: o adevarata lady (daca poarta si perle gata, m-a spart!:) care se poarta, insa fara niciun fel de ‘morga’, e cel mult ironica, niciodata scarboasa sau sarcastica
6 august 2008 la 8:39 pm
Cred ca portretul este un lungan, cu capul trece prin acoperisul trenului, se hlizeste dupa tipele care merg pe acolo ca la parada,isi ascute mansetele de lux , are monoclu dar vede numai de aproape citeste de zece ori biletul si tot nu-l intelege, il compara cu sine insusi,la fel de neinteles,il linge ca s-o intrige pe domnisoara,domnisoara…?!
6 august 2008 la 9:40 pm
Lucia
6 august 2008 la 10:47 pm
da de ce, oamenui buni, daca e scriitoare sa nu poarte tocuri, unghii si sa aiba fire albe? tocurile – nu in tren, de acord, dar unghiile si firele albe? daca e scriitoare ar trebui sa fie o neingrijita, cumva? pe mene mai degraba m-ar face sa-i citesc opera o tipa care arata bine si despre care, la prima vedere, pina sa deschida gura, ai spune ca citeste pe silabe si e interesata doar de ultimele inovatii in materie de cosmetice si slabit.
a si un scriitor, as prefera sa-l vad, in tren, sau oriunde are un pic de timp liber, citind si nu avind chef de discutii cu mine, palavragind despre cit de ” maaaaaare!, publicat si tradus” e dinsul sau la ce intilnire importanta (=betie ordinara) a fost ieri.
avem, din pacate, foarte putini scriitori care citesc si muuuuuuuulti de tot din cei ce sciu. cum o fi facind-o, oare?
7 august 2008 la 10:33 am
@ aliona –
@ lilia – pai poate sa fie ingrijita si cu unghii normale, si fara tocuri, chiar si cu fire albe. oricum, e vorba de imaginatia fiecaruia in parte, nu cere nimeni nimanui sa arate intr-un fel. eu sper ca citesc toti
ca altfel ii compatimesc
7 august 2008 la 10:39 am
@ capricorn – scuze, nu stiu de ce au intrat comentariile tale la spam!
si aoleu, deloc n-o vad pe scriitoare cu perle 
nush de ce, tot in blugi si pulover o vad si pe ea!
cam ca pe hemningway cred ca mi-l imaginam si eu pe “scriitor”, dar asta pina pe la 20 de ani
7 august 2008 la 11:49 am
deci, daca e vorba sa dau peste scriitor in tren, as prefera sa semene cu julian barnes sau orhan pamuk. finuti, distinsi si exclusi burtosi. daca e cool si mai tanar, as risca sa fac o pasiune, o obsesie ceva si nu e bine.
la scriitoare? mi-e endeferent cum arata, sa scrie carti inteligente.
7 august 2008 la 11:49 am
“De la un barbos cu burta respectabila m-as astepta la romane despre comunism”
Iar ma vad silit sa protestez (energic, de data asta)!
L.O.
7 august 2008 la 12:09 pm
Vorbesti de lup si lupul…
Ieri m-am intalnit in Piata Unirii cu un poet timisorean (ca mi-s din orasul de pe Bega) si va spun tuturor cum arata: tricou galben (spre portocaliu), pantaloni negri, geanta in mana, pleata vopsita (!!!, stiam ca se vopseste
), atitudine de om care se relaxeaza dupa o zi de munca, ingandurat putin si insetat (mergea la fantana de unde imi luasem si eu apa), voce calma si o privire in care se reflecta soarele de la ora 7 seara. Mda…
7 august 2008 la 12:24 pm
@ puck – ei, nu, conteaza la scriitoare. pt mine poate mai mult decit la scriitori
sau poate nu, na, nu stiu 
@ liviu – da, si ai dreptate sa protestezi
@ aliona –
bine, nu intreb cine
7 august 2008 la 2:52 pm
@luciat: Ma bucur ca sintem de acord. Nu ca as fi scriitor, dar, orisicit, daca nici noi, barbosii si burtosii, nu sintem solidari…
Ca veni vorba de burtosi (simpatici, fireste): ati citit Fima lui Amos Oz?
L.O.
8 august 2008 la 2:47 am
Luciat:
9 august 2008 la 5:18 pm
scriitoarea mea vituală tre’ să fie hippie, îmbracată dintr’un mag second-hand din londra si întotdeauna să aibă la ea iPodu’ si o carte cu copertile roase, pe care timpul şi-a pus patina…
16 august 2008 la 10:35 pm
Scriitorul arata ca mine. Eu arat ca scriitorul. Eu sunt scriitorul. In mod natural, fiindca-mi dezvaluie resorturile intime in cartea pe care tocmai o scrie, scriitorul este eu.
Nu ma intereseaza alti scriitori in afara de mine. Poate scriitoare. Dar nu pentru scris.