Anii '90 si moldovenii
Petru Cimpoesu, Simion liftnicul, Compania, 2001
Subtitlu: roman cu ingeri si moldoveni. Nota editorului, la inceput: “Iata romanul tranzitiei, poate chiar romanul ultimului deceniu de care abia scaparam.”
Il mai citisem o data si ma enerva ca nu-mi aminteam nimic. Acum mi se pare normal, tot asa o sa uit si de data asta, in afara de ideea principala: intr-un bloc dintr-un oras moldovenesc, Simion blocheaza liftul, se instaleaza in el ca sa mediteze. Locatarii se tot invirt pe scari, urca si coboara, se intilnesc, isi vad de treburile lor – multe personaje, fiecare cu hazul lui. Uneori Simion vorbeste in pilde si ei il asculta, pentru ca e un fel de sfint. Se termina cind Simion paraseste blocul.
Caritas, sirma la romani, paranormal, cazul Patapievici, partidul Nehotaritilor – partidul Modovenilor – partidul Pensionarilor, intretinerea care se tot scumpeste, bingo, economia de piata, vinzari in sistemul MLM, yoghini, mici intreprinzatori cu tarabe in piata, gospodine care dau acatiste, domni care joaca sah, domni care asculta cu religiozitate BBC dupa ce au avut revelatia ca alte ziare mint, o nevasta care are economii intr-un Fond Necunoscut Sotului. Ce s-ar intimpla daca ar candida Iisus la presedintia Romaniei. Un pusti indragostit de profa de romana. O eleva care-si acuza profesorul ca a lasat-o gravida. Amor extraconjugal cu mustrari de constiinta. De toate 
Te face sa rizi, evident, asa, la modul foarte light, uneori seamana cu glumite de tv despre tranzitie. Am ramas cam socata cind mi-am dat seama cit timp a trecut, totusi, de la Caritas si concursurile bingo de la tv. Parca a fost in alta viata. Desi nu sint decit vreo zece ani, in fond. Fantastic cit ne-am schimbat! Mai incearca cineva sa vinda din apartament in apartament aparate de indreptat mustati? Se mai uita cineva cu incintare la un filtru de cafea? Ma rog, in afara de pensionari si de locuitorii localitatilor rurale (sau nici ei, ca mai toti au rude care lucreaza in Italia si au adus acasa de acolo toate minunile capitaliste ). Se mai spune ca unul e “patron” sau ca “munceste la patron”?
Cred ca merge mai bine la citit acum, ca deja anii ’90 au ajuns sa stirneasca nostalgie. Nu mai pare totul mizerabil, pare amuzant – povesti din tinerete. Bine, poate doar pentru mine si altii cam de virsta mea. Visez sau intr-adevar am vazut ca a aparut un volum Anii ’90 si bucurestenii, dupa cel cu anii ’80? Simion liftnicul e un fel de Anii ’90 si moldovenii. Apropo, cred (nu jur!) ca nu exista “el” si “ea” in carte, ci “dumnealui” si “dumneaei” – suna haios.
Scenele sint rapide, personajele alterneaza, Simion vorbeste-n pilde suficient de rar ca sa nu enerveze (parodiile de pilde sint suportabile, dar cam atit), cel putin una dintre povesti e dusa destul de frumusel pina la capat (cea cu elevul Temistocle), domnii si doamnele din bloc sint caraghiosi si simpatici, deci n-ai ce pierde citind.
No comment la numele personajelor. Poftim: Pelaghia, Gleofina, Filofteia, Compotecras, Fevronia, Temistocle, Elemosina, Zenovia, Nicostrat, Meletina, Aglaia, Anghel, Evlampia, Teofil, Pigasie, Bartolomeu, Lenuta, Gudelia, Eudoxia, Benedic.
“La rindul sau, doamna Alis descoperise oarecum intimplator ca regulile vietii crestine sint ca regulile gramaticale. Desi foarte riguroase si cit se poate de amanuntite, daca nu le respecti, nu patesti, de fapt, nimic. Totusi, e bine sa le respecti, fiindca asa se cuvine.” – citat la intimplare, ca sa vedeti cum suna. As fi bagat ceva despre cum mestereste romanul cu sirma, spre deosebire de neamt, care schimba piesele la timp – dar era prea lung si-apoi va inchipuiti voi si singuri.
De placut mi-a placut, m-ar bate dzeu sa zic ca nu. Dar nu e chiar asa o capodopera. Nici nu e nevoie sa fie, e arhisuficient ca e citibil si simpatic. (Partea metafizica m-a lasat rece.)
P.S. Iar am pus alta coperta – poza e a editiei a doua, de la Polirom (revizuita).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 august 2008 la 4:34 am
E incredibil cat de tare seamana Cimpoiesul cu Simion Liftnicul. L-am cunoscut la o conferinta si nu mi-a venit sa cred (citisem cartea inainte). Am avut senzatia ca l-am intalnit chiar pe Simion Liftnicul. La orice intrebare despre carte/ personaje a raspuns cu scuza ca el e inginer de profesie. Mare caricatura a fost toata conferinta. Ca norocul ca mai erau cativa invitati care au salvat pur si simplu seara.
Si mie mi s-a parut funny cartea. Si ca modalitate de scriere si datorita includerii unei realitati de care, asa cum spui, ne-am distantat.
21 august 2008 la 1:00 pm
@ ligia – a raspuns cu “scuza”?
cred ca facea misto. mie mi-au placut interviurile lui, cred ca am citit vreo doua. poate la un moment dat o sa citesc si Povestea marelui brigand, ca am inteles ca e mai sobra, da’ mai incolo
21 august 2008 la 1:29 pm
Simion Liftnicul e mai bun sau nu decat Christina Domestica? nu stiu de ce, io l-am tot evitat.
21 august 2008 la 1:40 pm
@ white noise – hm… mie mi se pare mai bun. nu mai stiu, tu ai citit Domestica? (liftnicul e si mai scurta
)
21 august 2008 la 1:48 pm
am citit Domestica, nu m-a entuziasmat, dimpotriva
21 august 2008 la 1:52 pm
mda, nici pe mine. nici Simion nu e de entuziasmat, nici vorba, dar daca ai vreodata chef de ceva usor si simpatic…
21 august 2008 la 8:12 pm
simion liftnicul e un pic mai bun (dar pentru mine Domestica a fost o cruntă dezamăgire)
dar e, cum zice şi luciat, un pic cam datată
e ciudat însă cum nu asemenea romane au relansat gustul pentru autori români al publicului
n-a avut nici promovarea celor ce la polirom, insa titluri precum raiul gainilor, sfirsitul lumii, baba comunista nu mi se pare c-au refacut un echilibru al gustului care mi se parea previzibil
22 august 2008 la 6:37 am
@luciat: Na eu sper sa ai ocazia sa-l intalnesti pe la vreo conferinta, ceva sau sa il auzi. Atunci cred ca o sa intelegi mai bine despre ce vorbesc. Pentru mine el e mai mult decat orice un personaj. Daca joaca, joaca atat de bine incat ne-a convins pe mai toti cei prezenti ca e un “character”.
” Povestea marelui brigand” nu mi-a placut asa de mult ca “Simion Liftnicul”. Oricum ar fi Simion asta, cumva am simtit ca m-am apropiat de el. Mila, empatie, simpatie, un amalgam de sentimente. N-am putut ramane indiferenta fata de el. Prea e el “produs” al tranzitiei.
25 august 2008 la 12:41 pm
[...] final, terorista a citit Simion Liftnicul de Petru Cimpoesu şi declară că i-a plăcut, dar că nu e o [...]
25 august 2008 la 8:03 pm
Peste tot, Petru Cimpoeşu scrie la limita dintre aerisit şi banal. Dacă, într-un fel, Simion Liftnicul te-a lăsat rece, în exact felul acela “Christina Domestica…” îţi va arunca unghiile de pe degete de plictiseală. Dar sub lupă, iertându-i că nu frizează excepţionalul narativ, scriitura lui Petru Cimpoeşu e exemplară. Este un cvasimanual de scris. Dacă te tentează, ia “Nouă proze vechi…”, sunt mai scurte şi savurezi împletitura până să te plictiseşti. Eu am fost aproape obligat să citesc acestea trei şi aşa m-au lăsat. Plictisit, da’ povestit pe toate feţele.
1 septembrie 2008 la 8:34 pm
Dupa ce am citit acest roman, m-am jurat ca nu mai citesc nimic de acest romancier. Nu vreau sa spun mai mult.
7 septembrie 2008 la 12:55 pm
@ dragos c – cred, dar tu esti foarte selectiv, muuuult mai selectiv decit mine
eu vreau sa mai citesc una, clar
10 noiembrie 2008 la 6:56 pm
[...] dintre care nici macar unul nu-ti ramine in cap. Anii ‘90 la ardeleni – spre deosebire de Cimpoesu, Ursu e mai elaborat, mai sobru, mai teapan chiar si in pasajele satirice, mai pus pe scriitura [...]