Terorism de cititoare

Vieti imaginare, case de nebuni

Regis Jauffret, Case de nebuni, trad. Vasile Savin si Darclee Tomescu-Berdon, RAO, 2007

Premiul Femina in 2005. Un cuplu se desparte. Intii vorbeste ea, apoi tatal lui, apoi mama lui, apoi el si tot asa. Vorbesc inclusiv la viitor sau conditional. Povestea cuplului + diverse scenarii. Nimic nu e sigur, diferentele intre variantele fiecaruia sint enorme. Nici unul nu spune adevarul, n-ai pe cine sa creditezi. La care se adauga halucinatii produse de alcool, transcrieri dupa conversatii imaginare care se produc automat in creiere private de serotonina si de somn si alte derapaje. Familia, maternitatea, iubirea – ies praf.

“Fiul lui Duperrier te va fi vizitat si iti va fi trimis o gramada de scrisori, de pachete, il vei lua in casatorie de dupa gratii, iar ca sa-ti aratam ca nu-ti purtam ranchiuna, iti vom fi martori.” Aici e mama lui, la telefon (n-am reusit sa deduc daca soacra si nora – neoficiale – chiar au vorbit vreodata la telefon). Fiul lui Duperrier e un oarecare vecin, fara nici o legatura cu nici unul dintre personajele principale.

De altfel, personaje principale sint si lucrurile din apartament (cafetiera, frigiderul si mai ales robinetul, care e superstar).  Hm, inca un citat:
“Acum, cineva luase bucataria. Mama trebuie sa o fi pus in buzunarul ei de la burta, sarea prin gradina fara a-i pasa de zgomotele cratitelor ce cadeau laolalta cu vesela, nici de frigiderul cu usa larg deschisa care varsa provizii si resturi de pui rece.
Tata se asezase, privind-o la televizor pe mama gata sa iasa din trupul cangurului si ouind o bucatarie noua, sclipitoare si atit de aproape, incit as fi putut-o atinge in citiva pasi. Parchetul insa ma orbea, plafonul la fel, lumina sfichiuia, creierul meu asemenea unui neon alb ma impiedica sa vad, sa gindesc, sa exist.”

Jauffret e un autor prolific si cica Gallimard conteaza pe el inclusiv pentru un loc pe liste la Goncourt. As vrea si Microfictions, care pare foarte interesant. Vreau sa spun ca as vrea macar si Microfictions. Deocamdata m-a zapacit. Evident ca mi-a placut, ca sa nu ma intrebati la comentarii. 

Dintr-un interviu cu autorul: “Oamenii nu sint ciini, au vieti imaginare, multiple. Ne petrecem timpul inventind aceste vieti imaginare, ca sintem romancieri sau nu. Si nu putem lua realul in serios.” (Oarecum offtopic, din acelasi interviu: “In orice caz, erotismul in literatura nu exista. Nu cred in literatura excitanta. Excitanta e doar pornografia, care e in afara literaturii. Inclusiv cartile lui Sade, poate cu exceptia Filosofiei in budoar. Si chiar si asta…”)

Bonus: un clip, Petite Salope. Dupa ce l-am vazut, sper sa ma intelegeti, am zis ca mai bine astept eu sa mai citesc o carte de-a lui inainte sa mai zic ceva Un articol despre el aici.

P.S. Net problem pe ziua de azi. Nervi.