Un teleferic
Jean Echenoz, Inalte si blonde, trad. Vali Constantinescu, Leda, 2008
Televiziunea strikes back. O blonda inalta dispare din viata publica, se refugiaza la mama dracului, in anonimat, dupa ce fusese aproape vedeta si pe urma eroina unui scandal de presa. Un realizator tv vrea s-o readuca pe ecran. Detectivi. Urmariri. Crime. Un pitic, Beliard, care sta pe umarul ei, o sfatuieste si chiar intervine in forta, la un moment dat, oprind inca o crima. Piticul are o batista, un binoclu, uneori e frint de oboseala, isi schimba hainele.
Dupa corabie, ambulanta si racheta (in celelalte romane pe care le-am citit), chiar ma intrebam ce-o sa fie aici. (Au fost si masina de pompieri, si furgonete de jandarmi, si sanie cu motor.) Raspunsul abia la final: un teleferic 
Sint curioasa daca apar, in alte romane, ATV-uri sau submarine (nu se poate sa nu fie nicaieri nici un submarin!). Liftul e important si aici: de cel putin trei ori se repeta o scena cu un detectiv care se priveste in oglinda liftului, de fiecare data descoperind riduri si semne de batrinete in lumina aia neplacuta. In Nous trois un cuplu traieste emotii tari in liftul unui magazin si in liftul spre o racheta spatiala.
Nu-i asa ca vi s-a intimplat si voua asta? Cind ati citit la rind mai multe carti de acelasi autor sa vi se para tot felul de chestii despre cum foloseste, de exemplu, mobila? (Sau flora acvatica? Sau despre locurile actiunii?)
Inalte si blonde e titlul serialului pe care vrea sa-l faca realizatorul tv. Monroe, Dietrich, Brigitte Bardot si multe altele se asociaza in capul lui intr-o incercare de sistem. Blonde care tin de hitchcockieni, de bergmanieni sau de autori din URSS si tarile satelit. Blonde inalte calde sau reci. Eventual blondele inalte sint niste extraterestri. In orice caz, Gloire e un caz aparte, o anomalie, de aceea e fugarita in Australia si in India si inapoi in Franta. Cum nu sint eu cine stie ce mare cinefila, n-am percutat prea bine, sint convinsa.
“figura ei se calmase progresiv in timp ce privea cum se prabusea vehiculul. Ca sub anestezie, ca si cum caderea corpurilor i-ar fi provocat vreo usurare, precum Anthony Perkins, care observa acelasi spectacol in 1960 – numai ca masina lui Kastner este un mic Renault bejuliu inmatriculat in ’94 si care se scufunda docil fara sa dea nastere la povesti, in vreme ce masina lui Janet Leigh era un imens Ford alb, recalcitrant, cu numar de inregistrare NFB-418.” Despre ce film e vorba? Eu habar n-am.
A fost ultima carte de Echenoz pe care o aveam. O sa mai treaca timp pina mai fac rost de altele. Mai vreau, asta e clar. (Despre celelalte aici: 1, 1′, 2, 3.)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
29 septembrie 2008 la 10:10 pm
filmul trebuie sa fie Psycho, the classic.Desi nu’mi aduc aminte de Fordul alb (deh, batranetsea
) dar e din 1960 si joaca si Perkins in el.Blonda fatala, ah, ce vis imposibil al anilor ’60.Très glamour si dangereux asa..
30 septembrie 2008 la 10:14 am
Hm. Ai luat leapşă.
30 septembrie 2008 la 12:33 pm
@ tuvia – aha! mersi
@ zaza – vazut, draguta rau. raspund saptamina asta, promit
30 septembrie 2008 la 1:23 pm
Sărna şi să n-o omori, că merită.
30 septembrie 2008 la 8:23 pm
@ zaza – n-o omor, pe cuvint de pionier
4 octombrie 2008 la 1:15 am
In sfirsit mi-am luat si eu un Echenoz ca prea imi faceati pofta…se cheama “Un an” si cit am rasfoit e interesant stilul…a fost singura carte de Echenoz gasita in Toronto in cea mai mare si mai bine dotata librarie de limba franceza
. Si librarul nu auzise nici de Echenoz nici de Vonnegut 
!
5 octombrie 2008 la 12:55 am
@ anca – a, te rog frumos: spune-mi si mie dupa ce citesti Un an cum ti s-a parut, ok? librarul… sa fie sanatos, of, halal!
5 octombrie 2008 la 8:55 pm
ok…
)…important e ca mi-a facut comanda fuga fugutza, in 2 minute, pe calculatorul lui omnistiutor si intr-o saptamina imi vin aici in Toronto din Franta si Vonnegut si o alta Benoite Groult si Jurnalul lui Sebastian in franceza…de abia astept ( eu trebe sa citesc Vonnegut in franceza ca engleza mea e cam “broken”, sper sa fie buna traducerea in franceza). Cit despre Jurnalul lui Sebastian, nu il pot gasi in limba in care a fost scris, de nu stiu cit timp imi pun amicii si neamurile din Ro sa mi-l caute in romaneste si nu reusesc, asa ca trebe sa il comand in alte limbi, rusine ca e publicat asa de rar in Romania…e normal?? Sa trebuiasca sa il citesc (adica recitesc, a nu stiu cita mia de oara) dar in franceza! Mie una nu mi se pare normal. Eu il vreau in romaneste, ca in romana suna cel mai fain.
si de fapt nu trebuia sa fiu asa circotasa…treaba lui librar daca nu stia de vonnegut (m-a intrebat daca incepe cu litera v sau w
5 octombrie 2008 la 9:09 pm
erata: reeditat adica, nu publicat (Jurnalul lui Mihail Sebastian)…a fost publicat in ’93…dar se reediteaza asa de rar! si pur si simplu nu il pot gasi in romaneste si cel vechi al meu in romaneste, cel cumparat cind a aparut prima data, e intr-un hal fara de hal, ii zboara foile.
6 octombrie 2008 la 3:59 pm
@ anca – nu stiu ce sa zic de jurnalul lui sebastian… adica nu stiu cum sta la reeditari. eu l-am citit cind a aparut in rom si il am. m-am mai uitat pe el din cind in cind, dar nu l-am tocit chiar asa de tare, se tine bine inca.
si vonnegut e tradus in romaneste, pacat ca nu le ai pe alea – adica, ma rog, poate nu e pacat, daca ti-e la fel de usor sa citesti in franceza e ok