Becky se marita

(Inapoi)   Un teleferic   |   Eminescu, mon amour   (Inainte)


Sophie Kinsella, La cumparaturi in rochie de mireasa, trad. Vali Florescu, Polirom, 2005

 (fragment)

a) Sa umbli impopotonata ca-n desenele animate printr-o sala imensa plina de oameni la patru ace, in timp ce cad pe tine petale de trandafiri… ???
b) Sa porti volanase in forma de cirnat si sa faci poze cu panselute care formeaza numele tau si al mirelui…???

Horror. Pentru mine. Pentru Becky nu exista a treia varianta. Si nici macar nu-i trebuie a treia varianta! Ea nu vrea sa scape nici de a), nici de b). Mai mult, le vrea pe amindoua. Ambele variante i se par splendide. Zero identificare cu personajul de data asta :D Si totusi m-am distrat! Cred ca a fost un pic de sadism la mine, adica mi-a placut sa vad o persoana adulta  care se lasa tirita spre dezastru. Varianta a) e a soacrei, b) e a mamei. Probabil ca exista si conflicte mai grave pe lume, de exemplu cind ai omorit o baba si te chinuie remuscarile, dar parca nici asta n-ar fi chiar de lepadat. O tipa din carte n-a mai vorbit cu maica-sa timp de 5 ani dupa nunta – mie mi se pare foarte verosimil.

Becky de aia e o dulce si o sufletista (ma prinsesem eu inca de la primul volum), ca face tot ce poate sa nu zdrobeasca inima nici uneia dintre cele doua doamne. Fireste, la atmosfera lugubra (:D ) dinaintea nuntii contribuie gratios si niste oferte aterizate in cutia postala, de la un avocat de divorturi si de la un antreprenor de pompe funebre. Nu lipseste amenintarea unui contract prenuptial. Tensiunea creste insuportabil, scenele tari se aglomereaza (logodna cu inelul oferit in public, 30 de rochii de mireasa probate in aceeasi zi, ales de tigai si cratite prin magazine), personajele malefice string laturile, cutitele se apropie de os, iar cind celei mai bune prietene i se rupe apa pe strada deja iti vine sa tipi de groaza.

Sa nu uit: totul se desfasoara sub permanenta amenintare a Privirii Manhattan, aia care-ti calculeaza automat pretul hainelor de pe tine. Brr! Nu va spun cum se termina, ar fi culmea, ca doar asta e placerea la romanele horror, sa stai cu sufletul la gura, nu? Ia ziceti voi niste variante de final! Se cearta asa de tare cu maica-sa incit nu-si mai vorbesc niciodata? Se desparte de logodnic din cauza ca o injura prea tare pe mama lui? Reuseste mama lui sa opreasca nunta? I se desface rochia exact cind sa zica “da”? Se face de ris cu rochia cu volanase la Plaza din New York? O da in judecata organizatoarea de nunti? Se cearta matusa ei cu varul lui si se lasa cu bocete? Fug amindoi si se casatoresc in blugi la o primarie sau ceva de genul asta? (in locul lui Becky, eu asta faceam)

(In total, cele 3 volume pe care le-am citit fac 1250 de pagini. Dar nu e mare lucru, sint sigura ca 7 Harry Potter inseamna mai mult decit dublu, unde mai pui ca am efectuat de doua ori unul dintre HP-uri. In orice caz, dupa doza de fantasy mi-am luat si doza de chick-lit. Ce-ar mai trebui? Ceva politist? Bine, de fapt trisez: exact  ceva politist citesc acum. Ocazie cu care ii urez Zazei sa inceapa miine cu dreptul :) Asta chiar ca o sa ma tina cu sufletul la gura pina la Revelion!)

Scris la 30 septembrie 2008 | Categoria roman | 10 Comentarii»


10 comentarii la“ Becky se marita ”

  1. Zaza Spune:

    Mulţumesc! Chiar aveam nevoie.

  2. luciat Spune:

    @ zaza – cred si eu ca aveai nevoie, ca doar nu e lucru de saga! as fi vrut sa-ti tin companie, sa stii, da’ n-am avut curaj :( da’ tu sa te tii tare si s-o faci si pt mine, ok? :) pina ma imbarbatez si eu, adica

  3. Laur Spune:

    Fantasy, chick-lit… acu iti trebe ori o doza serioasa de realism rusesc, ca sa te dregi, ori un SF bun, ca sa te mentii ;)

  4. luciat Spune:

    @ laur – ei, nu, m-am dres cu “Cadaverosimil” :)

  5. lindabelinda Spune:

    tocmai am imprumutat de la biblioteca “je m’en vais” – de la tine mi se trage!

  6. luciat Spune:

    sper sa-ti placa!

  7. dreamingjewel Spune:

    Fără absolut niiiiicio legătură cu faptul că ieri mi-am cumpărat Kinsella, azi am fost în oraş şi am achiziţionat trei rochii, un sacou, două perechi de pantofi, un pulovăraş şi nişte mărgele…. Deja mă simt mai bine. Decât ieri. Clar. Mult mai bine.
    P.S. Şi mai tre să îmi cumpăr şi nişte farduri. Mmm….

  8. luciat Spune:

    @ dreamingjewel – deci esti nebuna! asculta la mine aici ce-ti spun eu: ne-bu-na! :) ti-a mai ramas vreun ban si pt mincare la pisici? trei rochii deodata? sau faceai misto?

  9. dreamingjewel Spune:

    Nu. Vorbeam serios. Şi mai am bani destui cât să trăim bine, eu şi pisicile, toată luna. Chiar în răsfăţ.
    Dacă se pune, anul ăsta nu îmi cumpărasem decât două rochii şi nimic altceva de îmbrăcat şi pentru vremea asta aproape că nu mai aveam haine. Şi nu mai aveam decât o pereche de pantofi, care trebuia dată la pus flecuri. Astă primăvară am avut atât de mult de muncă încât nu am avut timp şi nici energie să îmi iau pantofi – cât de stupid!
    Şi dacă te îngrozeşti de haine, ar trebui să vezi cum cumpăr cărţi (Deşi, e drept, cărţile sunt mai ieftine. Dar le şi cumpăr mult mai des)…
    Şi pe urmă eram deprimată, da? Pentru că autoru ticălos mi-a transformat eroul preferat într-un fel de autostradă Bucureşti-Piteşti a Întunericului. Deci pot invoca faptul că nu eram în completitudinea deplinătăţii funcţionale a raţiunii mele…

  10. luciat Spune:

    e in regula, atunci esti una dintre cele mai rezonabile fiinte pe care le-am cunoscut eu vreodata :P
    sa porti sanatoasa rochiile si pantofii si puloverul si margelele! si sacoul, sa nu uit!