Comentarii la: Eminescu, mon amour

De către: Liviu

Liviu — Thu, 09 Oct 2008 20:12:29 +0000

Multumesc mult!

De către: luciat

luciat — Sat, 04 Oct 2008 21:58:14 +0000

sa-l actualizeze! ca si eu vreau!

De către: white noise

white noise — Fri, 03 Oct 2008 20:32:21 +0000

si-a fost interviul cu Svetlana Carstean, si multa poezie, saptamana viitoare o sa fie si mai multa, ca se-ntoarce lumea din Suedia
las’ ca poate vor actualiza site-ul. de cand astept

De către: luciat

luciat — Fri, 03 Oct 2008 17:20:29 +0000

fir-ar sa fie! na c-am uitat ca era azi NRV!

De către: m.

m. — Thu, 02 Oct 2008 22:27:06 +0000

@Eminescu, mon amour : n-am nimic împotrivă.

De către: Eminescu, mon amour

Eminescu, mon amour — Thu, 02 Oct 2008 16:03:16 +0000

@luciat – multumesc frumos pentru post!
@r – esti super ok, crede-ma!
@m. – interesanta ipoteza, seamana cu cea din brave new world cu shakespeare. imi permiti s-o postez pe blog?

De către: m.

m. — Thu, 02 Oct 2008 11:20:41 +0000

acum câteva zile citeam despre o asemenea gâlceavă de prin anii ’80: o poveste cu vadimi, evrei, eminescu român absolut, eminescu antisemit, organizaţii mondiale, clauza naţiunii celei mai favorizate etc… mediată , cum altfel, de securitate, şi rezolvată în spiritul epocii prin punerea batistei pe ţambal, împărţirea de rudotele, interdicţii şi linguşiri. partea mai proastă e că s-a oprit publicarea volumului X din ediţia de opere complete scoasă de academie… aflând aşa ceva, mă cam înfuriasem, recunosc. r. însă mi-a dat o idee. ce-ar fi să vină la putere un regim care să interzică toate scrierile lui eminescu, să-i distrugă monumentul de la Bellu, să-i dărâme statuile, să ardă tablourile cu imaginea sa, toate profesoarele de limba română ce se umezesc regulat, în cadru festiv, de fiecare 15 ianuarie şi 15 iunie, să putrezească în puşcării, simpla rostire a numelui eminescu să devină o crimă pedepsită drastic de codul penal… lumea să-i uite poeziile (în marea majoritate a cazurilor, versurile obligatorii, memorate papagaliceşte în şcoală), să nu mai ştie nici măcar că a existat un personaj cu acest nume… să mai treacă apoi o vreme, până când, un puşti curios şi visător, scotocind printre vechiturile din podul casei, absolut întâmplător, să dea peste un volum ferfeniţit şi înlăturând cu mâneca tricoului ţesătura groasă a pânzelor de păianjen depuse în straturi suprapuse pe copertă, să desluşească un titlu cu litere de-o şchioapă, parţial obliterat: “poezii”, iar deasupra lui, în italice, un nume ciudat, cu o sonoritate stranie, pe care-l va silabisi cu aviditatea celui ce face o mare descoperire : mihai eminescu!

De către: luciat

luciat — Thu, 02 Oct 2008 09:40:14 +0000

@ r – a, clar esti fan al unui poet national de nisa nici eu nu m-am saturat, a trecut atit de mult timp de cind am citit ceva de eminescu ultima oara incit… tre sa citesc din nou. intr-o buna zi.