Terorism de cititoare

Cadaverosimil

Toby Litt, Cadaverosimil, trad. Ana-Georgeta Andreescu, Curtea veche, 2008

Vreau romane englezesti si americane acum, dupa alea frantuzesti. Acest Litt are o coperta bestiala, mi-a placut foarte tare (a patra e ca o foaie alba stropita cu singe, haios – pacat ca nu se poate sa stropesti cu cerneala si paginile din interior, asa, aleatoriu, recunosc ca m-ar fi distrat, chiar daca ar fi fost kitsch). Arata foarte bine cartile de la Curtea Veche (cel putin alea din Byblos), bravo lor.

E un roman politist in toata regula, chiar daca e cu artisti si cu chestii destepte, are tot ce-i trebuie, aflam cine era criminalul etc. Are descrieri de oase sfarimate, de creieri pe oglinzi. Si e dedicata asa: “Pentru mama si tata” Autorul scrie in ordine alfabetica, adica titlul primei lui carti incepe cu A, al doilea titlu e cu B si tot asa – a ajuns la I.

L-am citit imediat dupa Viata mea de barbat si pe moment asemanarile mi s-au parut izbitoare, acum mi-a mai trecut. Tot un tip distrus de o nebuna cu pretentii artistice (dar aici ea e actrita pe bune, in timp ce Maureen a lui Roth incearca pe rind toate artele, asa, dupa cum bate vintul). Tot cu incercari de sinucidere isterice. Nodul povestii e tot o sarcina. Tot o bleaga il consoleaza dupa aceea (ce dispretuite sint fetele bune, ne-periculoase, low-maintenance!). La final, el isi da seama ca si-a facut-o singur, intr-un fel. Daca postam imediat dupa ce-am terminat-o sigur mai aveam “asemanari”, noroc ca a trecut vreo saptamina si m-am calmat.

Sint sase gloante, trei pentru el, trei pentru ea. Sase capitolase separate, pentru fiecare glont. Aflam exact ce a facut fiecare glont in parte, cu descrieri precise. Nu deranjeaza deloc, sint scurte, nu va speriati. Toate capitolele sint suficient de scurte. Si alerte, cu o gramada de dialoguri (foarte bine facute dialogurile!). Actiune slava domnului. Intorsatura de situatie pe care incepi s-o banuiesti exact la momentul potrivit, ca sa nu-ti strice placerea prea devreme si nici sa nu fie prea hodoronc-tronc la final. Adica nu i se poate reprosa nimic pe partea politista

Mai e si o radiografie a mediului actoricesc londonez. Si o frumoasa punere in scena a repetitiei drept figura centrala a vietii contemporane, o demonstratie a lipsei de autenticitate care ne guverneaza viata (nu poti sa impusti pe cineva fara sa repeti o scena vazuta intr-un film sau altul – nu poti nici sa iubesti cum iti vine, ci asa cum ai vazut pe ecrane sau ai citit in carti etc.). Totul e spectacol, subiect de presa, fake. “Exact asa cum ma trezisem folosind limbajul politienesc atunci cind am vorbit cu politia la Spitalul Universitar, la fel si acum, nu ma putusem stapini sa folosesc limbajul gazetaresc, in timp ce vorbeam cu jurnalistii.”

Pe scurt, un roman antrenant, fara greseli, fara derapaje, la primul nivel; cu multe iesiri, la al doilea nivel, spre critica sociala, spre problematizarea Artei, a limbajului, a individului, a tot ce vreti. Profesionist. Dar. Vreau sa mai vad si altceva de Litt.

Traducerea mi s-a parut foarte OK, poate doar un pic… hipercorecta. “Lotiunea dupa ras” te trimite parca la un personaj mai rural, asa, if you see what I mean, nu la un actor cool. Si nu stiu daca am mai vazut pe undeva “clasa de mijloc-jos”, in romaneste. Nu e mare lucru, mi-au sarit in ochi totusi. Foarte misto titlul! In original e Corpsing.