Terorism de cititoare

Volume si rafturi

Horia Nicola Ursu are un sondaj la care chiar il intereseaza sa capete raspunsuri, nu vrea doar sa se joace – despre formatul cartilor. “Mass-market paperback, trade sau hardcover? La ce dimensiuni?” – dimensiunile le da el acolo. I-ar folosi lui, in calitate de editor, dar s-ar putea sa fie interesant si pentru altii. De fapt, si eu sint curioasa ce preferinte are lumea, numai ca mie nu-mi vin niciodata idei bune pentru sondaje, acu’ nu pot decit sa va trimit la el, ma resemnez

Tot de la el am primit o leapsa: cum arata biblioteca mea. A pornit de la bookblog, ei au postat mai multe poze, aici. Nu pun poze cu a mea, din motive de anonimat incapatinat. Dar o s-o descriu.

Biblioteca principala e impartita in doua camere. Un perete in sufragerie si unul in camera cu calculatorul. Plus, prin alte parti, niste rafturi secundare, care in principal contin carti necitite inca sau pe care vreau sa le recitesc “urgent”. Cele mai “urgente” se gasesc ori pe masuta de linga fotoliu, ori in dormitor, ori pe birou. In bucatarie n-am decit Sanda Marin (e adevarat ca era barbat?) si doua cu sfaturi de slabit. In baie nimic. Am spatiu suficient si mai incap destule, nu ma pling. Nici un raft nu e pe doua rinduri, m-ar enerva.

Cum le aranjez? Complicat, la ultima mutare au trecut vreo trei ani pina sa ma apuc sa le sortez, fusesera aruncate pe rafturi in ordinea in care nimerisera in saci si cutii, iar rezultatul era un cosmar. Acum sint puse dupa urmatoarele criterii, in ordine: 1. domeniu 2. nationalitatea autorilor 3. vechi / noi (dupa cind au fost scrise, nu dupa editiile pe care le am) 4. autori. N-am tinut cont de format, editura, colectie, chiar imi place sa le vad asa, una mai inalta si una mai scunda – le tin la marginea raftului, asa ca nu ma deranjeaza diferentele de adincime. Idealul ar fi ordinea alfabetica, dar intr-o casa de om nu se poate, din pacate. Biblioteca propriu-zisă nu contine nimic altceva decit carti, n-am pus nici un fel de bibelouri, poze, chestii.

Pe linga ordinea cu care m-am mindrit mai sus, mai exista si criterii aiurea, recunosc. a) Practic discriminarea sexuala, femeile au rafturile lor (o vedeti pe Simone Weil linga Germaine Greer? ). Jur ca o sa ma indrept cind o sa-mi fac curaj sa rearanjez tot, atunci o sa le dau voie sa se amestece cu barbatii. b) De la romani, n-a incaput in biblioteca din sufragerie (cea mai principala ) decit poezia, proza a migrat in birou. As schimba si asta, as pastra doar beletristica in sufragerie si as expedia teoriile si filozofia (am si de-astea citeva, desi nu m-am mai uitat la ele de mult) in birou, dar nu pot, ca n-am loc pentru toata beletristica intr-o singura camera. c) I-am favorizat doar pe unii autori, care au toate cartile la un loc, ale altora sint separate in functie de gen (poezie, proza, eseu etc.). d) cartile care m-au enervat sint puse impreuna, respectiv pe rafturile de jos, direct pe podea unde e posibil – alea se prafuiesc cel mai tare

Cea mai mare prostie pe care am facut-o: n-am usi. Wrong, wrong, wrong! Cu mintea romanului de pe urma, acum mi-as lua numai si numai dulapuri de alea inchise cu geamuri, ca e infernal sa le stergi de praf. Si, din pacate, nici nu sint in stare s-o fac suficient de des, nici n-o mai las pe menajera, ca le zapaceste si dupa aia pot sa innebunesc cautind, de exemplu, un jurnal romanesc expediat aberant la romancieri japonezi. Alea cu usi de sticla pot sa arate foarte bine, am vazut in poza “biblioteca 3″ postata de Jen la bookblog (linkul mai sus).