Terorism de telespectatoare 4
Sint greu de scris astea dupa tv, sa stiti. Eu mi-am loat notite in timp ce ma uitam, da’ pe multe nici nu le mai pricep. Cred ca e prea mult una pe saptamina, vai de capu’ celor care tre’ sa comita una pe zi pentru vreun ziar.
“Înapoi la argument”
Emisiunea lui Patapievici, adica. Mai precis, ultima jumatate din ea, ca n-am prins-o de la inceput. Invitat Robert Lazu, un teolog catolic – probabil nu doar teolog, da’ mi-e lene sa caut amanunte; in orice caz, un tip simpatic, cu mustata. De pe adresa blogului lui vechi acum esti redirectionat pe un blog nou si gol, ceea ce ma enerveaza, pentru ca am impresia ca vazusem odata un text de-al lui contra lui Harry Potter si abia asteptam sa fac urit 
Dar, daca doriti, va pot oferi un link la o discutie pe bookblog despre Picnic la marginea drumului, la care a intervenit Lazu. Teologia si fantasy-ul merg f bine impreuna, dupa mine.
Deci acesti doi ginditori au discutat despre crestinismul pe care se bazeaza cartile lui Tolkien, CS Lewis si al altora din grupul Inklings, instructiv pentru mine, care n-am citit CS Lewis si din Tolkien doar Hobbitul (placut rau, refuzat sa vad continuarea ca sa nu-mi strice impresia, filmul Stapinul inelelor lasat rece, regretat ca vazut). Se intrebau in ce sfera ontologica trebe plasat pamintul de mijloc din seria lui Tolkien, Patapievici zicea ca dupa apocalipsa, Lazu ca in preistorie – habar n-am. Patapievici zicea ca seria lui Tolkien e o reusita estetica, spre deosebire de a lui Lewis. A, si ca Tolkien descrie f frumos si divers lumina de toamna.
Cascat discret din cind in cind (eu, nu ei).
“Parte de carte”
Despre Cartea judecatorilor. Cazul Tanacu, discutie cu autoarea si cu Florian Bichir, alt teolog (si ziarist). Aflat cu ocazia asta sentintele, popa ala dus cu pluta a luat 7 ani de puscarie, au luat si niste maicute cite un sejur. Tatiana Niculescu Bran zicea ca justitia a fost cam aspra cu ele. Bichir era nervos ca autoarea l-a descris pe Corogeanu ca pe o fiinta umana, iar ea i-a replicat ca nu e un caz atipic, oricum, chestie de care sint convinsa. S-a deplins inmultirea necontrolata a manastirilor facute dupa ureche, in care se aduna, a zis Bichir, puscariasi, debili mintal si altii. Bucurat ca n-am dat niciodata de pomana nici unui individ cu haine lungi si negricioase care cerea pentru “sfintul lacas din satul X”. Atentie, nu sponsorizati aiurea pe toti popii care va suna la usa, ca poate si pe aia o sa-i apuce exorcismele.
DCM ne-a prezentat inca o carte despre Cioran. Daca nu ma insel, a zecea de la noi? Sa fie oare numai 10? Eu am citit-o pe a Martei Petreu, care mi s-a parut excelenta, da’ sint departe de-a fi cioranoloaga, asa ca nu va luati dupa mine. A, DCM a citat din Cioran: “Doamne, fara Tine sint nebun si cu Tine innebunesc.” Citez si eu din Cioran: “Buna ziua!”
Cristian Tabara a mai prezentat niste audiobook-uri, despre care au mai vorbit doua reprezentante de PR de la Humanitas si Curtea Veche.
“Istoria literaturii romane”
E aia scurta, pe TVR Cultural, in care Alex Ştefanescu e filmat din cele mai cumplite unghiuri, e pus sa se aseze cis pe un scaun de bar plasat aiuristic intr-un decor aberant (continuati seria cumplit-aiuristic-aberant). Oamenii care fac emisiunea aia sint sadici, iar el masochist, asta e parerea mea. În fine, a vorbit despre Buzura, la sfirsit a zis ca romanul ala cu Recviem in titlu a fost bine primit de admiratori. Habar n-am, nu stiu ce-a facut Buzura la Fundatia culturala, nu stiu daca n-a fost rasplatit corect, nu stiu mai nimic despre activitatile lui culturale. Şi, din pacate, nici acum n-am retinut, ma holbam neincrezatoare la decor.
Tot ce stiu eu despre acest romancier se gaseste intr-un jurnal de-al meu din liceu, respectiv: “Am citit Orgolii de Augustin Buzura si – surpriza! Mi-a placut! M-a prins, m-a activat, am citit-o dintr-o suflare. Am fost luata prin surprindere, ca si cum m-as fi trezit dintr-odata din alt timp in contemporaneitate. Dupa efortul cu care am citit Infernul, Hermeneutica lui Mircea Eliade, dupa toate astea acest cercetator in medicina m-a incitat.” Deci, va rog, citisem in liceu o carte cu titlul Hermeneutica lui Mircea Eliade, da? Retineti 
, caci garantat nu mi se va mai intimpla vreodata.
“Citeste si da mai departe”
Pot sa fiu entuziasta? Da? Multumesc! A fost o discutie adevarata despre o carte care chiar ma interesa. Generatia X de Douglas Coupland, roman-cult la americani. Marius Chivu zicea ca e un fir care le uneste: Generation X – Fight Club – Trainspotting, Coupland-Palahniuk-Welsh. Toti invitatii au zis chestii misto, cartea trebuie citita, clar. Sper sa apuc. Ideea e ca la americani, in anii ’90, o gramada de oameni in jur de 30 de ani au zis ca n-au chef si sa fie lasati in pace – la noi nici macar acum nu a aparut generatia aia careia sa i se cam rupa, oamenii de 30 de ani sint f motivati sa faca bani si cariera, sa-si ia casa si masina etc. În multinationale, daca se poate. Raluca Turcan (o tipa suava, imbracata exagerat de suav pt contextul respectiv, dar altfel parea OK – e de la un partid, am uitat care, in orice caz nu de la Becali sau Vadim) a facut o observatie 100% corecta: jobul intr-o multinationala e vazut de tineri ca o perioada de training, stau si ei acolo 5-10 ani, pina mai cresc si-si pot face firmele lor. Asa e si bravo lor.
Ei, Generation X e cu tineri care refuza traseul asta – ceva din carte, cred: “ori casa, ori viata”. Adica ori muncesti din greu sa-ti cumperi casa, ori iti traiesti viata (de azi pe miine).
O recomandare care suna bine: Sergio Pitol, cica daca-ti place Cortazar o sa-ti placa si Pitol. Da, dar eu mai am un Cortazar necitit! 
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
21 octombrie 2008 la 8:02 pm
hermeneutica lui eliade e a lui marino, asa ca nu ma mir ca ai citit-o. pentru mine, cel putin, marino a fost, cred, cel mai digerabil teoretician literar.
21 octombrie 2008 la 8:28 pm
Ai dreptate cu sutanaţii. Călugării ştii că primesc salariul minim pe economie?
21 octombrie 2008 la 9:16 pm
referitor la tolkien si crestinismul, trilogia LOTR chiar este un soi de biblie fantasy. imi pare rau ca ai vazut filmul inainte s-o citesti, hobbitul nu se ridica nici la degetul mic al ei, desi el in sine e foarte sweet ca poveste.
nu sunt deloc fan fantasy, harry potter n-am inghitit decat primul volum (mi s-a parut mult prea infantil), dar pentru tolkien tot respectul. chiar si numai pentru inventarea limbii elfe sau pentru cele circa 100 de “lexicon” de la sfarsitul trilogiei.
21 octombrie 2008 la 10:39 pm
Vezi c-a aparut un nou Echenoz, Courir
Despre Pitol, numai de bine! Mi-a placut egreta, dar parca nu seamana cu deloc cu Cortazar (cel putin cu cel din Sotron)…
21 octombrie 2008 la 10:51 pm
@mara: respect pentru tolkien pentru inventarea limbii elfe? c’mon, asta ar putea-o face oricine
21 octombrie 2008 la 10:54 pm
Eu – adică nebuna care a văzut LOTR de şapte ori şi a citit şi cartea de vreo trei ori (că de citit durează mai mult, de!) – sunt de părere că ar merita să îl încerci pe Tolkien în continuare, chiar dacă LOTR este mai puţin ludic decât “Hobbitul”. Până la urmă e logic, în “Hobbitul” este vorba despre o aventură într-o lume fantastică în timp ce în LOTR e vorba despre salvarea acelei lumi de la dezastru, bătălia finală etc.
Valorile lui Tolkien sunt nu atât creştine – sau nu numai – ci umane. Şi nu e tezist deloc.
Motivul pentru care nu te atrage să citeşti cartea poate fi acela că varianta LOTR care a rulat pe ecrane era destul de ciuntită – mai ales partea a treia – întrucât cartea e voluminoasă. Aşa că e posibil să te fi deranjat unele rupturi care, în carte, evident, nu există. (Eu, evident, am văzut şi varianta extended a filmului şi ştiu cât a rămas pe afară).
În schimb nu aş şti să spun de ce, dar mie nu mi-a priit deloc C.S. Lewis, pe care l-am citit tocmai pentru că ştiam că el şi Tolkien erau prieteni şi îşi citeau unul altuia ce scriau.
Altminteri, ca să dau iarăşi cu o roată în şanţ după cum îmi e stilul, mie mi-au plăcut rău de tot nazgulii ăia din LOTR. Am avut şi o poză cu Regele-Vrăjitor din Angmar pe desktop o bună bucată de vreme…
“Cartea Judecătorilor” o am şi eu în programul de lecturi dar acuma gata că m-am lungit prea tare!
22 octombrie 2008 la 12:13 am
@ mara – pai asa si e Harry Potter, infantil, adica e pt copii. eu n-am nici o problema sa citesc din cind in cind carti pt copii
tot respectul am si eu pt tolkien, dar repet, mi-a placut prea mult hobbitul ca sa risc dezamagiri cu trilogia. ma rog, poate o s-o citesc si pe aia.
@ dragos – pai cind spui cortazar parca spui mai degraba proza scurta. in fine, nu stiu, n-am citit cartea. mersi de stire despre echenoz
@ dreamingjewel – filmu m-a enervat mai ales pt ca altfel imi imaginam eu personajele si mi-a stricat inchipuirile
22 octombrie 2008 la 12:03 pm
Da, de aia evit şi eu adesea să văd filme făcute după cărţi pe care le-am citit. Dar dacă filmul ţi-a stricat închipuirile, cartea îţi dă loc liber să ţi le desfăşori.
Mie mi s-a părut totuşi bună distribuţia la LOTR, mai puţin Cate Blanchett care părea să nu fi înţeles nimic din Galadriel.
În altă ordine de idei, cred că îl prefer pe Cortazar ca autor de proză scurtă. Pe mine Şotron m-a zăpăcit complet şi nu pentru că se sare de la un capitol la cu totul altul (adică nu la următorul conform numerotaţiei). Ci pentru că nu am înţeles ce încerca să ne povestească acolo Cortazar şi nici nu mi s-a părut că pasajele sărite la prima lectură (din ordinul autorului) ar aduce vreun plus de înţelegere la a doua lectură. Cred totuşi că o să mai încerc odată, de dragul povestirilor lui. Numai că nu ştiu când, că am un to do list de lecturi de mă sperii şi eu.
22 octombrie 2008 la 12:25 pm
Îmi cer scuze, abia azi am rezolvat problemele de administraţie cu site-ul personal, acum nu mai este o pagină goală.
Cât despre Tolkien, e musai sa “deguşti” trilogia. The Hobbit a fost un mic roman destinat copiilor, The Lord of the Rings însă e o poveste pentru… adulţi. Ceea ce întâlneşti foarte, foarte rar în literatura contemporană. Filmul, în opinia mea, e un eşec. Am argumentat “en detail” acest lucru într-o cărticică mică, Lumea lui Tolkien, publicată cu câţiva ani în urmă.
Textul despre Harry Potter e cuprins într-un volum despre jocuri pc, filme şi desene animate abia apărut pe piaţă: Cybercritica (Gutenberg, 2008). Dacă e cazul pot trimite eseul cu pricina prin poşta electronică.
În general sunt prezentat drept teolog catolic (am publicat mai multe cărţi de teologie, disciplină care e pasiunea mea “de suflet”); am absolvit însă filosofia şi sunt mare pasionat de literatură. De aceea am şi scris aici. Mă bucur de cunoştinţă şi te felicit pentru blog!
Semnează:
Tipul cu mustaţă
22 octombrie 2008 la 1:54 pm
mie chiar mi-a placut “generatia x” – o fi chestie de timing, m-a nimerit la 30 de ani si in faza “viata post-corporatista”. so, gorzo & chivu in reluare duminica noapte:)
22 octombrie 2008 la 4:02 pm
As avea multe de zis despre Stapanul Inelelor. E o fantezie geniala; e frumoasa si frumos scrisa, plina de tot ceea ce trebuie sa aiba o carte pentru copii mari.
Despre CS Lewis am scris si eu acum cateva zile, pentru ca am reusit sa intru in lumea lui, fara complicatii. Sfaturile… nu produc complicatii nimanui. E curata.
Mi-am amintit de Picnic la marginea drumului si la cum m-am amorezat de SF, incat la o vreme citeam numai Huxley si Asimov. Dupa vremurile alea, nu mai zic, ca Raul, ca ce mare treaba sa inventezi o limba? E greu sa inventezi orice nu exista inca. Viitorul, trecutul, o limba noua.
Discutia despre audiobook-uri nu mi-a placut cum a iesit. Zic si-mi fac mea culpa.
23 octombrie 2008 la 10:14 am
Unica problema cu Tolkien este sa eviti traducerea ro la LOTR. “Poveste cu un hobbit” a fost tradusa de Catinca Ralea si e OK, LOTR nu mai stiu de cine, dar nici pe departe la fel de inspirat.
@raul: oricine? mda… tot asa si cu teoria relativitatii sau principiul incertitudinii…
23 octombrie 2008 la 11:15 am
Sa ma bag si eu in discutie… tipii aia 30-something din State/Occident isi permit sa stea degeaba si sa “choose life” pentru ca sunt copiii baby-boomers-ilor. Asta inseamna ca au avut intotdeauna ce le trebuie, n-au dus lipsa de nimica, au studiat la cele mai bune scoli etc (imi dau seama ca sunt si la ei oameni saraci care nu s-au bucurat de toate astea, dar astia nu apuca sa se exprime savant pe net sau in carti sau in filme cool).
E tare amuzant acum cu criza economica cand stai pe diverse forumuri pe net si-i vezi pe tipii astia obisnuiti sa primeasca totul de-a gata (educatie/casa/familie/fericire, nu in ultimul rand) facandu-si griji ca ce se “intampla daca vine inflatia? o sa murim, OMFG!!”.
23 octombrie 2008 la 1:00 pm
@dreaming jewel: da! da! da! imi vine sa mananc tot ce ai scris tu acolo de ciuda ca n-am scris io! in primul rand faptul ca Tolkien n-are nici o treaba cu religia ci are cu valorile umane! evident ca Gandalf e tras putin spre figura arhetipala a Tatalui, dar e failibil si are umor, ceea ce domnului respectiv ii lipseste cu desavarsire prin povestile de le0-am citit eu
p.s.: eu am vazut filmul de trei ori cap-coada si de vreo zece pe bucati, dar cartea am citit-o de sapte ori sigur
@luciat: nu poti rata LOTR, e literatura autentica de tot… de tot… filmul nu se poate compara, ai sa vezi cand citesti ca, de fapt, au facut o treaba relativ buna la cat e de dificil de ecranizat ca dimensiuni; mie actorii care-i joaca pe Gandalf, Arwen si Frodo mi s-au parut intruchiparea perfecta a personajelor (am vazut filmul dupa ce am citit cartea, evident)
si multumim pentru cronici, ai fost delicioasa:)
23 octombrie 2008 la 3:26 pm
@ dreamingjewel – si eu il prefer pe cortazar in proza scurta. si si eu vreau sa recitesc Sotron si tot asa, nu stiu cind o sa apuc
@ robert – mersi si eu de explicatii. nu prea am aplecare pt povestile destinate adultilor, e si asta. le prefer pe alea direct pt copii, mai greu citesc ceea ce se cheama fantasy. nu e nevoie sa trimiti prin posta eseul cu pricina, ca nu e totusi Harry Potter atit de important pt mine
volumul pare f interesant, oricum
@ bola de nieve – eu am alte doua carti de-ale lui coupland, de o mie de ani, si inca n-am citit-o pe nici una
@ ramona – uite, eu vreau cronicile din narnia, chiar f tare le vreau, mai mult decit stapinul inelelor – habar n-am de ce, dar asa simt eu, ca vreau sa citesc cs lewis, nu tolkien
a, tu erai de la humanitas, nu? a iesit OK discutia, n-ai de ce sa-ti faci mea culpa – n-am ascultat eu nici un audio-book si n-am nici o parere, de aia n-am spus altceva
@ haydenseek – aha!
@ mihai – da, s-a spus si la emisiune ca e vorba de copiii baby-boomersilor – cartea e aparuta in 91, oricum, cind la noi tinerii in jur de 30 de ani aveau enorm de mult de munca in fata, enorm de multe scopuri de atins si de energie de consumat. diferenta e foarte mare
generatia aia la noi e un mega-experiment social, cred, un subiect foarte bun, o… chestie despre care se poate discuta muuuult
@ capricorn – nu stiu ce sa zic. stiu ca a placut multora, dar daca n-am citit… sa vedem