Terorism de cititoare

Terorism de telespectatoare 5

Saptamina asta nu m-am mai uitat la altceva, doar la “Citeste si da mai departe“. A fost aseara la 18.00 pe TVR. Un roman, Despre frumusete, de Zadie Smith, despre care au discutat Marius Chivu, Adina Rosetti, Valentina Pelinel (manechin) si Dan C. Mihailescu. N-are rost, cred, sa mai fac un rezumat.

Se vedea ca au chef sa vorbeasca despre carte, ca nu i-a lasat indiferenti, ca spun pe bune ce le-a placut si ce nu. Altfel, ar fi fost o plictiseala intreaga sa vezi niste oameni pusi pe demonstrat teze, pe efectuat critica literara de inalta tinuta stiintifica, pe cistigat batalii de profunzime a gindirii. E la tv, ca sa avem si noi chef sa-i vedem pe ei tre’ sa ne dea altceva decit ce e de gasit in revistele pe hirtie.

Lui Dan C. Mihailescu i-a placut cel mai mult o scena din care reiesea ce povara poate fi virginitatea pentru o tinara. I-a placut fiindca i s-a parut aproape socant, sau nu socant, izbitor de nefamiliar, sa zicem. Foarte, foarte interesant. Pentru cineva hranit cu atita cultura si atita literatura mare (si DCM, dar, in general, ma refer la multi altii), virginitatea sigur ca e ceva demn de pretuit, e asociata automat cu mindria, e o valoare tare. Pentru cei mai tineri, indiferent daca au citit suficient sau nu, cred ca e usor de inteles de ce e o povara, ca asocierea cu mindria nu se mai produce automat. Este asta o pierdere? O bariera intre cititorii tineri (“urbani”) si literatura clasica? Sau: ceea ce e noutate in ochii lui DCM risca sa treaca neobservat pentru altii?

N-am citit cartea, din pacate, am pierdut ocazia sa verific pe pielea mea daca mi s-ar fi parut ceva neobisnuit in scena respectiva. Cea mai recenta lectura a mea care ar avea o legatura e Urbancolia lui Sociu, dar legatura e slaba, acolo e vorba de un barbat si altfel se pune problema: de mult e vazuta virginitatea drept “povara” pentru un barbat. Nu sint sigura, dar cred ca in Clopotul de sticla am gasit eu prima data schimbarea asta, romanul Sylviei Plath s-ar putea sa fie lovitura cea mai dura (in plan literar, evident) pe care a primit-o vechea asociere. Eroina acestui roman e disperata sa scape de virginitate – dar n-au trecut decit 50 de ani de atunci. Nu traim intr-o viteza chiar asa de mare cum se crede.

Uf, m-a luat valul. Nu pot sa nu-mi amintesc si de Allan Bloom, care spunea ca lipsa de cultura clasica a tinerilor ii impiedica sa inteleaga teme mari, ca tinerii pur si simplu nu mai pricep “iubirea”, de exemplu, din cartile mari de altadata. Iubirea e altceva pentru noi, virginitatea e altceva, multe, foarte multe sint altfel. Are dreptate Bloom, intr-un fel. In fine, nu stiu, observatia lui DCM m-a lasat cam in ceata, nu ma pot hotari. Spuneti voi, daca ati citit romanul: scena aceea este sau nu este izbitoare?

Nu mai apuc, dar tare-as mai fi trancanit despre alte doua chestii. Acum doar le trec aici: 1. Adina Rosetti a spus ca sufletul ei de femeie a vibrat la scena impacarii. Parea un pic defensiva si n-avea de ce. M-am bucurat, apropo, s-o vad pe Ondinna, mi-a placut de ea. 2. Valentina Pelinel: titlul te face sa te gindesti in primul rind la moda, machiaje, diete – nu e o observatie banala pentru mine si nici una caraghioasa. Acum 100 de ani titlul ar fi facut-o pe o cititoare obisnuita sa se gindeasca in primul rind la peisaje sau la flori? Chiar si frumusetea e altceva acum, asa cum si virginitatea…? La ce dzeu m-oi fi gindit eu cind am auzit prima data de titlul asta?

Amuzant, ieri parca s-au atins nu stiu cite puncte nevralgice. Despre un roman cam dupa reteta, cam prea corect politic, daca ma iau dupa DCM.  

(Si ma gindeam sa scriu doar doua-trei rinduri! Voiam sa mai raspund si la o leapsa. Data viitoare.)