Scurt copy/paste
Fernando Pessoa (Ricardo Reis), Odes e outros poemas / Ode si alte poeme, trad. Dinu Flamind, Paralela 45, 2004
Am incurcat borcanele, intii voiam The Book of Disquiet (o am in engleza, sorry), pe urma poemele astea si la final Anul mortii lui Ricardo Reis al lui Saramago. Dar am intrat in mood-ul pentru poezie (niciodata nu stiu cind ma loveste, dar cind ma loveste asta e, tre’ sa citesc poezie ca altfel, aaa, nu mi-e bine deloc). Orice-ar fi, tineti minte, dupa ce le termin pe astea pe care le-am inceput (stiu eu care), nu ma abat de la The Book… si Anul mortii… ca nu stiu ce-mi fac.
N-am ce sa spun despre selectia asta bilingva, in afara de faptul ca am incercat sa urmaresc si cum suna in portugheza (limba pe care n-o stiu, evident; cea mai strinsa legatura a mea cu portugheza e acest clip de pe youtube 
) si ca imi place Reis. Copy/paste de pe coperta 4: “Cam prin anul 1912, daca nu ma insel (iar greseala nu poate fi prea importanta, in orice caz), mi-a venit ideea sa scriu citeva poeme cu caracter pagin. Am schitat citeva in vers neregulat (dar nu in stilul lui Alvaro de Campos, ci intr-un stil cu semiregularitate), dupa care le-am lasat la o parte. Totusi, simtisem ca se schita, intr-o penumbra indefinita, portretul vag al persoanei care compusese acel ciclu. (Asa s-a nascut, fara ca eu sa-mi dau seama, Ricardo Reis.)” – fragment dintr-o scrisoare din 1935, in care Fernando Pessoa explica aparitia heteronimilor sai.
Poemul meu preferat, de aici, se termina asa:
“Iar de frumusete, de ne-creat prin stradania mea,
Fie-mi dat sa ma bucur primita de-afara,
Repetata in ochii mei pasivi,
Lacuri pe care le seaca moartea.”
Perfect, zise printesa.
P.S. A treia si ultima seara a Festivalului International de Literatura Bucuresti, proiect conceput si coordonat de Oana Boca, Vasile Ernu si Bogdan-Alexandru Stanescu. La 18.00, la Muzeul Taranului Roman. Invitati speciali: Attila Bartis si Gyorgy Dragoman (Ungaria). Scriitori din Romania invitati la dezbatere: Filip Florian, Florin Lazarescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici. Moderatori: Bogdan-Alexandru Stanescu si George Onofrei.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
31 octombrie 2008 la 7:51 pm
Chiar n-am inteles ce anume ai gustat in aceste – hai sa le zicem – versuri, luciat… Expresivitatea ? E nula… Muzicalitatea…? Nici nu era posibila, intr-o traducere…Originalitatea, ori subtilitatea ideii… ? Nici atat, caci mii si mii de insi au spus pana acuma cum ca frumusetea piere o data cu mine, cel care o vad, alea, alea…
Nici macar primu auctor, din strafundurile culturii, cel care o fi gandit pt prima data cam asa, n-are dreptate, helas… Caci subiectu, adica io, e cel ce creaza frumustete, indiferent ca io sun eu, ista de-aci, iar el e El, da, dar frumusetea nu piere o data cu mine, ci se depune in sedimentu faptelor ce-L reconstituie, pas cu pas, pe El…
La moartea mea, nu piere furmusetea, si cu atat mai putin El n-asa…?, ci doar se-ntampla ceva, pentru alte euri, pai cum drea…
Io nici macar nu stiu c-am murit, iar daca n-ar fi faptele – pe care le-am lasat in urma mea, sau ba – nu s-ar sti nici macar c-am trait, drea…
2 noiembrie 2008 la 12:43 am
Fara legatura cu ceea ce s-a scris mai sus, vreau doar sa atrag atentia asupra faptului ca versurile lui Pessoa pot fi recitate in cele mai neasteptate situatii.
Fernando Ribeiro – solistul de la Moonspell – a venit de 2 ori in Romania, a racnit din totzi rarunchii cele 4 versuri din Opiario (De aceea iau opiu, e un remediu…) si a plecat.
Tot domnul Ribeiro spune pe pagina personala de pe myspace la capitolul carti “And I could go on forever”.
2 noiembrie 2008 la 2:50 am
neasteptata? avand in vedere ca respectivele versuri sunt incluse in cantec (care e, duh, despre opiu), de ce nu le-ar zice si-n concert? (pentru curiosi, motivul pentru care au ales poezia respectiva: http://www.darklyrics.com/lyrics/moonspell/irreligious.html#2)
si nici n-a plecat dup-aia, pentru ca opium a fost printre primele melodii din concert.
da, stiu ca e in plus comentariul asta, dar nici cel de deasupra nu are prea mult sens.
2 noiembrie 2008 la 1:31 pm
@jen: multumesc pentru rectificari, nu sunt un mare fan moonspell si nici n-am fost la concerte. doar am vazut niste videoclipuri cu opium live.
“a venit , a racnit .. si a plecat” e folosita la figurat. iar situatia e neasteptata pentru cei care nu au auzit de moonspell (desi banuiesc ca destul de multi dintre cititorii lucieiT au ascultat formatia)
3 noiembrie 2008 la 3:20 pm
@ hop – ei, stiu eu ca e greu de inteles ce mi-a placut asa, din aer, daca n-am explicat
dar mi-e lene sa explic, ar fi lung si obositor – un hint: combinatia frumusete-pasivitate-moarte, care sare peste romantism
@ ad –
eu nu pot sa ascult genul ala de muzica, sorry, ma dor urechile