Terorism de cititoare

Tot in "Dilema veche"

Acum o luna si ceva, in “Dilema veche“, tema a fost “De ce citim literatura”. Am raspuns la trei intrebari:

1. Ce va face, in primul rind, sa cititi/sa nu cititi literatura?
2. Exista o carte (de literatura) care v-a schimbat in mod esential?
3. Ce carte v-a plictisit ingrozitor?

1. Nu stiu exact ce ma face sa citesc literatura. Nu citesc nici pentru placere estetica, nici pentru cultura generala, nici pentru imbogatire spirituala, nici pentru dezvoltare personala si nici ca sa ma pricep la literatura – adica pentru nimic din toate astea in primul rind. In primul rind citesc pentru ca asa am apucat. Am citit odata, de mult, un prim roman. De atunci am vrut mereu altele, asta-i tot. La un moment dat am luat din greseala din biblioteca unei prietene un volum de poezii si l-am rasfoit putin, convinsa ca e o plictiseala totala, ca poeziile de la scoala. Nu era deloc asa – de atunci am vrut mereu si alte poezii. Pe parcurs m-am schimbat de citeva ori, ceea ce ma atragea la inceput la o carte acum ma plictiseste, ceea ce ma plictisea acum imi place. Si poate ca o sa ma mai schimb, nu se stie niciodata. Cititul de literatura e o activitate impura, in primul rind. O faci din multe motive, unele bune si unele gresite, unele meschine si unele nobile, unele laudabile si unele rusinoase. Cred ca le-am avut, le am si-o sa le am pe toate, chiar toate motivele posibile sa citesc literatura. Pentru ca asa e literatura, are toate atractiile din lume.

Stiu exact, in schimb, de ce n-am citit literatura citiva ani in sir. Pentru ca nu eram in stare, mintea mea era vesnic ocupata cu altceva, cu probleme “serioase”, cum ar fi ce-o sa maninc miine si cum o sa ma descurc la serviciu si cum sa-mi platesc datoriile. Ii inteleg perfect pe toti cei care spun ca n-au timp sa citeasca si mai ales pe cei care spun ca nu le sta mintea la asta. Imi amintesc ziua in care m-am reapucat de citit. Era toamna si frig, m-am bagat sub plapuma cu o carte si dupa un timp am simtit ca anii de seceta s-au terminat si ca traiesc din nou. A fost frumos si inca e frumos.

2. Cred ca da, m-au schimbat multe carti, dar mai ales m-au schimbat toate cartile laolalta. Nu mai stiu unde am citit ca literatura e ca un strat in creier, peste cel al reptilelor, al mamiferelor si al oamenilor. Cei care citesc mai au o foita peste toate astea, o retea in plus cu care gindesc, cu care vad lumea, cu care traiesc. Sigur ca literatura m-a schimbat, mi-a dat al patrulea creier (ma rog, functioneaza si el cum poate).

3. Cea mai recenta care m-a plictisit ingrozitor e Trainspotting de Welsh. N-am reusit s-o termin, ma adormea mai ceva ca un somnifer. O fi greseala mea, se poate.