Shopaholism 20
Evelyn Waugh, Un pumn de tarina
Gogol, Insemnarile unui nebun. Nasul. Mantaua
Gyorgy Dragoman, Regele alb
Gide, Paludes
Filip Florian, Zilele regelui
Carlos Ruiz Zafon, Umbra vintului
Richard Powers, Cel care cheama ecoul
Silviu Gherman, Cele mai frumoase creiere
Dulcea mea Doamna / Eminul meu iubit
Celine, Calatorie la capatul noptii
Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul
Ioana Nicolaie, O pasare pe sirma
Michael Chabon, Baieti teribili
Claude Simon, Drumul Flandrei
Doris Lessing, O coborire in infern
Alasdair Gray, Lanark: O viata in patru carti
Musil, Omul fara insusiri
Sorin Stoica, Jurnal
Niste precizari cam offtopic: 1. Nu fac schimb de linkuri. Nici cu bloguri obisnuite, nici cu situri mai complicate. 2. Nu primesc carti de la autori sau edituri. Imi permit fara probleme sa-mi cumpar cartile pe care le vreau. 3. Nu am conturi pe nici o retea sociala sau cum se cheama (FaceBook, hi5 sau altele) si nici n-am intrat pe siturile astea, nu pentru ca am o parere proasta despre ele, ci pur si simplu pt ca… nu-mi vine, n-am timp, nu stiu, nu ma intereseaza. Asa ca din acest motiv nu pot sa raspund la invitatii de pe asemenea retele.
Sper sa ma intelegeti la toate trei punctele si sa nu va suparati. Oricum, multumesc tuturor celor care-mi spun pe e-mail ca le-a aparut o carte sau au un blog despre carti sau imi semnaleaza o carte, un blog, un site, un eveniment etc. Citesc si eu ce ma atrage si mai ales ce apuc.
A, si, dintre cartile pe care le cumpar, pe unele le-am citit mai de mult si le iau acum ca sa le recitesc, rasfoiesc, am in casa etc. – de bifat le bifez numai pe alea pe care le (re)citesc acum, in prezentul blogului 
, si despre care apuc sa postez pe blog (urmează, evident, Zilele regelui şi corespondenţa Eminescu-Veronica). Anul asta mi-am notat undeva si citi bani am dat pe carti, la sfirsit o sa va spun suma totala – nu de alta, dar m-au iritat uneori unele comentarii cum ca ar fi scumpe cartile si ca e greu sa si le permita omu’. O sa vedeti, inainte de Revelion, ca nu e chiar asa (zic eu).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 noiembrie 2008 la 3:54 pm
NU sunt scumpe… ami ales ca pe 12 incepe kilipirimul. Si dupa o saptamana Gaudeamus.
11 noiembrie 2008 la 5:15 pm
Abia astept sa scrii despre Zilele regelui.
Nu inteleg de ce ti-ai cumparat Gide (alias pierdere de timp).
Aha, ti-ai luat Claude Simon!
11 noiembrie 2008 la 6:00 pm
bookaholism ?
11 noiembrie 2008 la 6:53 pm
dintre cartile de pe lista ta, 10 mi le-am luat si eu
sunt curioasa ce-o sa zici despre Cele mai frumoase creiere, ca pe mine tare m-a dezamagit (ma chinui acum sa scriu despre ea, da’ n-am spor)
11 noiembrie 2008 la 8:14 pm
@ bogdan – da, asa e
@ dragos – ba mie mi-a placut gide la vremea lui si n-am mai citit de-un secol. despre zilele regelui miine
@ ignat andrei – cam asa ceva
@ zum – stiu ca ti-ai luat, incerc sa am rabdare, da’ mor de curiozitate – SCRIE ODATA!
poti sa zici pur si simplu care ti-a placut si care nu si care e pasajele preferate si eu zic mersi si de-atita 
de romanul lui gherman am vazut ca si altii erau dezamagiti, l-oi citi si eu odata si-odata
11 noiembrie 2008 la 8:36 pm
@ luciat: despre Creiere scriu in seara asta, ca m-am plictisit si eu sa tot astept sa ma loveasca inspiratia
11 noiembrie 2008 la 10:46 pm
“dar m-au iritat uneori unele comentarii cum ca ar fi scumpe cartile si ca e greu sa si le permita omu’. [..] nu e chiar asa ”
tot pe tema asta, am vazut la anthony frost o carticica de george orwell-books vs cigarettes. orwell scrie ca: “the average person was only buying, directly or indirectly, about three books a year”.
Eseurile 2 si 3 din carte (Bookshop Memories, Confessions of a Book Reviewer) mi s-au parut si mai interesante
12 noiembrie 2008 la 5:02 am
Oh, Paludes! O să-ţi placă tare, o să vezi!
12 noiembrie 2008 la 5:56 pm
Cartea lui Filip Florian pana la pagina 29 are multe atuuri: captatio benevolente, fantezie, proprietatea termenilor istorici, miza, umor, un motan (albastru de Prusia) personificat,un medic dentist calatorind incognito,un rege. Paginile 26,27,28 sunt o incantare.
12 noiembrie 2008 la 6:00 pm
Creierele sunt un fel de esec al Utopiei dar si al utopiei autorului de a avea personaje.
12 noiembrie 2008 la 7:38 pm
deci, poezii nimic ca tot l-am amintit pe celan.
also, iata “blestemul” meu sa te zvarcolesca cand mai mergi la “pravaletta” :
der hauch der nacht ist dein lacken,
die finsternis legt sich zu dir
sie rührt dir an knöcheln und schläfe,
sie weckt dich zu leben un schlaf
sie spürt dich im wort auf, im wunsch
im gedanken , sie schläft bei jedem von ihnen
sie lockt dich hervor
sie kämmt dir das salz aus den wimpern
un tischt es dir auf ,
sie lauscht deinen stunden den sand ab
und setzt ihn dir vor
und was sie als rose war
schatten und wasser , schenkt sie die ein.
nu pricepez ! tot spicuiesti ca-ti place poezeta si nu o cumperi
12 noiembrie 2008 la 8:06 pm
@ zum – vazut c-ai scris, facut imagine clara, cred, mersi
@ ad – ah, ce-as lua-o!
@ zaza –
sa vedem, caci trecut-au anii, da’ si eu cred c-o sa-mi mai placa
@ e. – da, tre sa pun mina! am mai citit una intre timp, da’ o sa scriu mai incolo despre ea. si mai am citeva de citit
12 noiembrie 2008 la 9:12 pm
e: Da sind sie alle einander nah, diese Herren, die aus Frankreich kommen und aus
Burgund,aus den Niederlanden,aus
Kärntens Tälern, von den böhmischen Burgen und vom Kaiser Leopold.Denn was der Eine erzählt,das haben auch sie erfahren und gerade so. Als ob es nur eine Mutter gäbe…(Die Weise von Liebe und Tod des Cornets Cristoph Rilke)
12 noiembrie 2008 la 9:49 pm
…ja , genau milena
und noch viel mehr von rilke :
-das buch der bilder-
-das stunden-buch-
trat das lyrische ICH zugunsten des gegenständlichen zurück. aber …die sonette an orpheus – gelten als seine hauptwerke
ich liebe rilke …so sehr
er gilt als d lyrischen sprache vom realismus de 19. jahrhunderts – wo er sein platz in der weltliteratur gesichert hat !
viele dank und schöne grüße.
e.
12 noiembrie 2008 la 10:10 pm
@ e si milena – halt und schnell und heil…! caci altceva nu stiu in nemteste
sau, ma rog, ich liebe rilke si io 
14 noiembrie 2008 la 2:23 am
Iti recomand din suflet Carlos Ruiz Zafon, Umbra vantului. Eu am citit originalul, in spaniola, si dupa ce m-am zbatut acolo cu personajele timp de vreo 550 de pagini…in momentul in care am citit ultimul cuvant…am vrut sa ma apuc de traducere. Pacat (sau nu) ca era deja tradusa. E o carte care merita. Cu drag, Irina
16 noiembrie 2008 la 4:30 pm
celine! d-abia astept sa vad ce zici despre el ! poate te milostivesti si il vei citi inaintea altor carti, te rooog.
16 noiembrie 2008 la 4:34 pm
@ sergiu –
sa vad, desi nu e urgenta pt mine, e pe o lista lunga de recitiri. prima data l-am citit in franceza si stiu ca m-am cam chinuit
20 noiembrie 2008 la 1:22 am
Aaaa, ce frumos, “Umbra Vantului”- am citit-o intr-o perioada in care eram extrem de plictisita si lipsita de chef, si nici iarba nu-mi mai placeaaa nici lectura nu ma mai incantaa… jale mare, mai ales ca eu rareori am avut caderi nervoase de genul asta, adica sa n-am pofta sa citesc.
Ei si uite ca am citit cartea asta, la recomandarea unuia de pe un forum, care o citise si incepuse s-o propovaduiasca mai ceva ca pe biblie, si m-am lecuit- m-am videcat! Atat de mult mi-a placut, atat de frumos a reusit sa ma intoarca la izvorul ala fermecat, al povestirilor in povestiri, al misterelor si enigmelor, ca si-a castigat un loc aparte, iar acum e ca nu soi de talisman… Cum ma paste depresia literara, o rasfoiesc putin.
In rest, nu prea stiu celelalte titluri, dar din moment ce m-ai castigat de musteriu, voi cauta informatii, ca parca vad ca mi le iau pe toate.
20 noiembrie 2008 la 1:32 pm
@ feeria – stiu, si pe mine m-a innebunit toata lumea cu Umbra vintului, tuturor le-a placut si nimeni n-a zis nimic de rau, asa ca n-aveam cum sa rezist
mai am pina sa ajung la ea, dar o sa ajung