Irezistibil
Filip Florian, Zilele regelui, Polirom, 2008
Mmm… cum sa nu-mi placa? E adorabil, irezistibil, topitor. Melodrama istorica, gratios album de atmosfera, poveste de dragoste in sepia, roman cu motan fermecat, o carte care pare sa fi fost scrisa cu un stilou de aur plin cu cerneala [insert premium luxury brand here] pe hirtie [la fel, insert premium luxury brand here - uf, ce m-o fi apucat sa ma dau rafinata in fraza asta?], in fine, o carte buna de dat cadou de Craciun unor oameni destepti si fara fite, care stiu, ca-n dedicatia autorului catre baiatul lui, “ce e bucuria”.
Regele e Carol I si zilele lui incep abia la sfirsit, dupa ce va fi reusit sa faca o tara europeana din Principatele Unite, (si) cu ajutorul unui dentist devotat, care dentist e ajutat, la rindul lui, de un motan. Porneste de la Berlin, intr-un bordel, in 1866, si se termina la Bucuresci, la parada de incoronare a regelui, dupa Independenta, in 1881. Chiar aveam nevoie de o carte ca asta, acum ca am citit-o imi dau seama ca avea locul ei rezervat in literatura romana, ca se potriveste perfect intr-o rubrica ramasa pina acum neocupata.
Frumos si inteligent scrisa, cu cirlige spre inima iubitorilor de pisici si de obiecte cu patina vremii, cu date si cifre istorice dozate exact atit cit sa nu plictiseasca si nici sa lase in ceata vreun cititor mai putin pasionat de istorie sau de Romania, cu droguri si sex pentru gustul actual… cu toate ingredientele necesare ca sa vrajeasca, sa seduca. Da, ma declar vrajita si sedusa.
Nu prea ma asteptam la asa o bomboana de carte, parca Degete mici a fost un pic mai greu de digerat, in sensul bun. Da’ si “bomboana” tot in sensul bun am spus. Cred ca e o nevoie disperata in literatura ro de romane care sa fie calde, blinde, frumoase, placute, savuroase etc. fara sa fie comerciale. De carti citibile despre care sa spui cu mina pe inima ca sint si opere literare. Si in care sa fie vorba despre lucruri importante, da’ sa nu fie didactice sau cu prea multa morga.
Care-l cunoasteti pe Mihai Iovanel: va rog eu, puneti-i niste praf de stranutat pe undeva, sau niste pioneze pe scaun, din partea mea 
Caci asa m-a… stresat-distrat cronica lui (la care nu pun link)! Ca poate sa aiba si dreptate, oarecum, de data asta (auzi, cica e “ultradiabetic” in partea cu motanul! mhmcamddnap, ti se face un picutz jena sa nu te prinda cineva ca te topesti sau ca iti vine sa te stergi la ochi la final), da’ nici chiar sa pomeneasca de Fanus Neagu, grrr. Eu… cum sa zic… mie… mi se pare mai degraba… umpic… adica s-ar putea sa aduca… nu tocmai, dar intr-un fel (in felul ala bun!)… cu Ionel Teodoreanu. Dar un Ionel Teodoreanu care scrie mult mai bine. Si care nu se poate sa nu-ti placa. Si care n-are pic de cinism sau de duritate – e ca un imens ochi de aur in care nu, nu se rasfringe nici un micut lucru grotesc, ca s-o parafrazez pe McCullers.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 noiembrie 2008 la 8:06 pm
Mie mi-a dat deja dependenta.
12 noiembrie 2008 la 8:11 pm
@ r –
ma gindesc ca poate citesc si Baiuteii, de care pina acum nu mi-a venit deloc sa ma apuc, nu stiu exact de ce
12 noiembrie 2008 la 8:32 pm
Uite ca mi-ai mai pus o carte pe radar, multumesc frumos Lucia
Eu am descoperit recent un nene pe nume Nick Hornby, recomand cu caldura. Am citit “About a boy”, care e dulce-amaruie, si acum sunt pe la jumatatea lui “How to be good”, care e really good.. daca n-ai sti cum il cheama pe autor, sigur ai zice ca e autoare.
12 noiembrie 2008 la 8:57 pm
uf, mi-ai luat o piatra de pe inima! piatra pe care o pusese cronica lui Iovanel. eram oricum convinsa ca o sa citesc Zilele regelui, dar dupa cronica aia, cu toata increderea mea, m-am speriat nitel
bine ca ai scris asa frumos, acum ca-s mai linistita cred ca o sa ma apuc de ea mai cu bucurie
(si eu aman Baiuteii si nu stiu de ce)
12 noiembrie 2008 la 9:02 pm
nu mai amanti Baiuteii, it will melt your heart, too.Si nu intr’un fel melodramatic siropos.Abia astept sa pun mana pe asta, chiar azi am trecut pe langa “Noi” si era dita banner’ul cu reclama la roman
12 noiembrie 2008 la 10:13 pm
Stii ca pe lista lansarilor Polirom la tirgul Gaudeamus “Zilele regelui” nu figureaza?!!! Mare pacat! Cartea e , intradevar, regal.Eu il iubesc pe Siegfried, faca diabet cine-o vrea!
12 noiembrie 2008 la 10:19 pm
@ laur – din pacate, din acest hornby am incercat odata sa citesc ceva cu fotbal si era sa decedez de plictiseala
@ zum –
sint curioasa ce-o sa zici
@ tuvia – oki, o sa pun mina pe baiuteii, da’ creca la anu’
@ mikou – a, nu stiu, n-am vazut lista de lansari. siegfried e simpatic, da’ de manastamirflorinda ce zici?
12 noiembrie 2008 la 10:25 pm
fara legatura su subiectul: n-ai putea insera pe site un buton de “search”? un soi de “vreau sa stiu ce parere are luciat despre cartea x”?
12 noiembrie 2008 la 10:28 pm
*cu cirlige spre inima iubitorilor de pisici*…m-ai convins!
ref. hornby: cartea cu stadioanele nici eu nu am putut-o digera, dar “cum sa fii bun” si “turnul sinucigasilor” sunt minunate, bitter-sweet, recomand
12 noiembrie 2008 la 10:41 pm
Daca as fi critic literar, m-as grabi sa fiu primul care zice ca, prin “Zilele regelui”, stilul douamiist s-a caftanit.
Daca as fi poet barbian, as face un Protocol pentru clubul Filip Florian.
Asa, nu pot zice decat: teribil mai combate, monser, Florian asta! Cred ca de la “Nostalgia” incoace, nici o carte de proza romaneasca nu m-a sedus in halul asta.
12 noiembrie 2008 la 10:55 pm
Ce sa zic? Ea este, de fapt, Ritza,doar in scrisorile lui de indragostit (un fel de “Cintarea cintarilor ” in grai pisicesc – iertata fie-mi blasfemia!) este Manastamir florinda…
13 noiembrie 2008 la 2:02 pm
@Da, eu am o carte cu autograf chiar de la Filip, sunt un norocos, si ca iubitor de pisici era sa pling la faza de la sfirsitul romanului. Cred ca Florian are pe acasa vreo pisica, ceva…
Pe Iovanel il cunoaste toata lumea, asa, de la distanta, cum ii sta bine unui critic ca el nu se lasa pina nu face niste glumite la care ride doar el.
13 noiembrie 2008 la 2:17 pm
@ mara – e un buton de search, in dreapta sus. si pe bara de sus e un buton spre “Carti terorizate” – o lista (pe care o actualizez destul de des) cu toate insemnarile mele despre carti, in ordine alfabetica dupa numele autorilor
@ raul – aha, mersi, sa vad, poate incerc un hornby la un moment dat
@ radu vancu – ei, cred ca exagerezi
plus ca mie nu mi se pare “douamiist” stilul. si nici autorul nu intra la douamiisti, doar daca e vorba strict de datele de publicare, dar eu nu dupa asta ma iau. ca asa nu toti cei care au publicat in anii obzeci sint obzecisti, nu?
@ mikou – sau ea e de fapt manastamirflorinda, numai oamenii ii spun Ritza
@ mayuma – ti-am editat un pic comentariul, sorry, atit cit sa nu se vada cum se termina, ca de aia n-am pus nici link la cronica lui iovanel, despre care am spus (poate nu destul de clar) ca are si dreptate. caci cam e un pic siropos…
13 noiembrie 2008 la 3:45 pm
abia astept sa merg sa mi-o cumpar si eu; ca tot mai am aproximativ 100 de carti necitite in noua casa
sigur sigur imi place, nici nu stiu daca sa citesc degete mici inaintea ei sau sa ma arunc direct la asta
13 noiembrie 2008 la 4:24 pm
motanul siegfried asta imi aminteste de un caine din lumea in doua zile, am uitat cum il chema pe el.
13 noiembrie 2008 la 5:16 pm
mie imi aminteste de un bmw
13 noiembrie 2008 la 5:32 pm
@ capricorn –
pai nu stiu ce sa-ti zic
@ radu – auci, iar mi-am adus aminte ca n-am reusit sa citesc lumea in doua zile
((((
@ vic – si mie
da’ poate a mai uitat lumea
13 noiembrie 2008 la 5:44 pm
apropo, e ciudat cum lumea renunta sa mai citeasca romane pe care vomita iovanel (pardon de cuvintul iovanel!), dar nu se duce la librarie cind le recomanda chivu sau cernat. de unde se vede cz cita incredere investim opiniile negative. destul de trist, zic eu..
13 noiembrie 2008 la 6:04 pm
@ liviu – ma enervezi. eu, cel putin, am citit si romane recomandate de chivu sau cernat. si mi-au placut. si romane pe care si-a exersat gherutzele iovanel. si mie imi place cum scrie el si n-am de gind sa-l impusc daca e nedrept uneori. stim cu totii ca asta face, ca e negativ cind il apuca, il luam ca atare. unii sint extra-negativi, altii sint extra-pozitivi (nu ma refer la numele mentionate), putem incerca sa vedem fiecare pe cont propriu care cind are dreptate si in ce masura, nu? ca nici unul nu e un prost sau un nepriceput (de data asta ma refer clar la toti cei trei pe care i-ai mentionat)
13 noiembrie 2008 la 6:26 pm
M-am speriat ca numai mie mi-a placut cartea iar entuziasmul cu care am scris pe blog era neobisnuit. De aceea ma bucur ca ti-a placut si tie. Cat despre Iovanel, n-ar trebui sa ne preocupe prostii malitiosi – daca nu intelegi ceva, emiti cel putin ipoteze, nu concluzii. In fine, motanul are un rost acolo.
13 noiembrie 2008 la 6:33 pm
@ dragos – ei, dracie! mihai iovanel e primu critic pe care-l citesc eu. uneori nu sint apsolut deloc de acord cu ce zice, alteori sint de acord. acu am fost de acord 60%. chiar daca mi-a placut cartea. nu e nimeni obligat sa spuna daca o carte e “placuta” sau nu. poa’ sa spuna linistit doar ce nu e in regula cu ea, daca asa vrea.
e malitios, da. asta e si farmecul lui. repet: uneori.
13 noiembrie 2008 la 7:26 pm
Eu am inceput cu Baiuteii. Care mi s-a parut plina de farmec si m-a facut sa vreau mai mult Filip Florian. Ma bucur teribil sa vad entuziasmul vostru referitor la Zilele regelui. Tocmai am comandat-o aseara. Plus Degete mici. Aaaaa, plus inca niste mai multe carti (sper sa nu citeasca sotul meu blogul tau Lucia:)). Eiii…si acum dilema: cu care incep?
Si total off topic: nu va enerveaza comanda de carti pe net?? Unde-i farmecul rasfoitului, al pipaitului, al mirositului, al indoielilor, al bucuriei din librarie? Enervanti astia de la edituri cu reducerile lor online:))
13 noiembrie 2008 la 8:21 pm
o cam scalzi, lucia. parca ti-ar fi teama sa nu faca misto de tine tipii cool. sorry, dar discursurile motanului nu sint siropoase, sint pastise superstudiate dupa stilul conachi. mai bine sa faci diabet dupa siropuri de calitate decit sa vomezi dupa ce citesti tot felul de melteni care se dau duri.
13 noiembrie 2008 la 8:49 pm
@ luciat – whatever. ziceam si eu… nu tineam sa-ti discreditez definitia farmecului
cit despre motan, e plina literatura de motani/pisici vorbitori/oare (de la lewis caroll la stefan agopian), dar asta nu-l face pe cel florianesc mai putin reusit.
eu as avea insa o problema cu finalul: despartirea dintre joseph si elena e cam expediata. pentru cineva care pina atunci pusese atita pret pe detalii…
13 noiembrie 2008 la 9:14 pm
@ lili – stii cum se rezolva cu enervarea produsa de reducerile de pe net?
merge omu intii in librarie si rasfoieste si pipaie cit doreste, pe urma, in loc sa se duca la casa, se duce acasa 
si-si ia de pe net cu reducere 
)))))))
@ klaus – nu, n-o scald. e simplu. discursurile motanului sint siropoase (chiar daca e la mintea cocosului ca sint pastise, d’oh).
, se face diabet.
de la prea mult dulce, mai ales cind nu e taiat de ceva acru sau amar sau, in fine, intelegi ideea
acuma, iovanel vrea masa completa din cartea asta si de aia nu-i convine. eu vad ca e desert si consum linistita desertu, ma duc in alta parte pt friptura. asta e diferenta. avem dreptate amindoi. sa-ti spun si cine n-are dreptate: cei care, desi vad ca e doar desert, il maninca si pe post de friptura.
iar trimiterea mea din final la McCullers asa trebuie luata: o masa completa (adica literatura mare) contine un micut lucru grotesc in mijlocul ochiului de aur. intotdeauna. e o conditie obligatorie, asa cred eu. la cartarescu, de exemplu, se gaseste intotdeauna micutul lucru grotesc. la filip florian, aici, in aceasta carte, nu, NU se gaseste. – totusi, asta a fost o super-super-simplificare, merge doar asa, pe un comentariu de blog
si:
mai bine sa citesti oameni malitiosi dar destepti, decit binevoitori mai putin destepti
@ liviu – sper ca n-am dat vreodata vreo definitie a farmecului
motanul florianesc e feeric
pt toata lumea:
cind comentati aici cu o adresa de mail inexistenta sau invalida, va rog frumos sa nu bifati ca vreti instiintari despre comentariile ulterioare. pt ca, daca bifati, se trimit automat si, cum n-au unde sa ajunga, imi vin mie inapoi mailuri de-alea cu failure si ma enerveaza ca fac cling! si-mi suna-n cap si ma ridic degeaba de pe fotoliu sa le citesc – ok? deci nu bifati ca vreti comentariile noi pe mail. sau treceti o adresa valida, cum doriti
13 noiembrie 2008 la 9:36 pm
@ liviu – uitasem, sorry, despartirea expediata… da, poate, dar se accelereaza lucrurile in toate alea, adica toata actiunea e comprimata spre final si poate expediata. nu ma deranjeaza, pe mine personal, e ritmul romanului si seamana cu ritmul “vietii”, daca merge sa formulez asa – adica daca imbatrinesti totu’ se petrece mai repede si mai expediat. in fine, cam fortata “explicatia” mea, recunosc
dar nu m-a deranjat, de fapt pe mine personal nu m-a deranjat mai nimic, m-am lasat fara probleme dusa de cartea asta 
14 noiembrie 2008 la 12:18 am
@ luciat – nu uita totusi ca te-ai “lasat fara probleme dusa” de o carte “de mina a doua” (conform fermecatorului iovanel
14 noiembrie 2008 la 12:21 am
@ liviu – ei, asta intra la cei 40% cu care nu sint de acord
14 noiembrie 2008 la 10:26 am
da, cred ca sunt chioară. chiar că trebuie să-mi schimb ochelarii.
de listă știam, dar butonul nu l-am văzut
14 noiembrie 2008 la 11:16 am
trebuie sa citesti “baiuteii”. pe mine m-a convins cartea asta sa ma atasez de filip si sa-i astept fiecare titlu.
14 noiembrie 2008 la 3:29 pm
Facem si fanclub?
Ia sa caut eu editurile alea online si sa vad daca trimit si carti prin cele strainataturi. Ca asa mi-ati facut o pofta de desert…
14 noiembrie 2008 la 3:55 pm
@ observatorul – ok, ok
o sa citesc, vreau si eu
14 noiembrie 2008 la 9:09 pm
numai sa fie friptura bine pregatita si sa nu mi se servesca doar friptura din aia cacauciucul… da ce, l-a comparat cineva pe florian cu cartarescu? poate cu ioana nicolaie, care are si grotesc in pasarea ei pe sirma, si tot degeaba. eu zic ca degete mici e aperitivul, felul intii e baiuteii, desertul e zilele regelui, iar felul doi va veni cindva.
dar cel putin florian asta are un meniu de calitate, nu ca altii, care sevesc doar rintasuri si mici semipreparati, cih1
15 noiembrie 2008 la 6:38 pm
@luciat, Sorry nu am inteles despre ce editare e vorba, cred ca mesajul meu e intreg.
20 noiembrie 2008 la 3:40 pm
M-am năpustit pe ea, am halit-o în vreo şase ore aproape pe toată, sunt topită de tot şi-o să scriu şi eu un bilet.
O mare bucurie. Mulţumesc, Lucia.
20 noiembrie 2008 la 4:25 pm
@ zaza – ah, ce ma bucur! aveam emotii, vazusem la tine ca ti-ai luat-o si speram sa-ti placa!
20 noiembrie 2008 la 7:44 pm
Gata, prestat.
20 noiembrie 2008 la 9:58 pm
@ zaza –
vazut, bucurat. si eu dat putin apa la soareci la sfirsit, tot ca muierile 
30 noiembrie 2008 la 11:37 pm
Mie irezistibila mi s-a parut prezentarea pe care i-ai facut-o, asa ca atunci cand am zarit-o am si cumparat cartea. Ar trebui sa ai comision de PR!
30 noiembrie 2008 la 11:42 pm
P.S. Recunosc, povestea cu “motanul fermecat” m-a atras cel mai tare…
17 decembrie 2008 la 1:56 am
pe linga farmecul povestii, scriiturii, atmosferei- autorele mai are un merit: umanizeaza istoria. si nu ma refer doar la rege in sine, ci si la evenimentele prafuite din cartea de istorie. care, iata, se intimpla aievea in cartea asta atit de vie. filip florian- pe care credeam ca pr-ul gen kessler l-a ajutat sa razbata- este, categoric, un scriitor care va ramine. nu numai in inima mea.
17 decembrie 2008 la 2:04 am
ps: stiindu-te sensibiloasa mai ceva ca motanul cu pricina, (te urmaresc de ceva vreme) – ma intreb cum iti va parea Tratatul de pisicologie pus la cale de serban foarta, mare pisicar de texte, -la ed. humanitas.
17 decembrie 2008 la 4:45 pm
@ ioana nitulescu – inca n-am luat tratatul
dar aflasem despre el pe net si normal ca o sa-l citesc
4 ianuarie 2009 la 4:00 pm
ceva cam trist: am vrut sa vad cum a prezentat cartea Dan C. Mihailscu la emisiunea de pe protv (sint toate cele pe site-ul lor) si am fost foarte dezamagita ca a spus, in final, ca motanul (tocmai el!) putea sa lipseasca, fiind asa, un soi de glazura, ceva dragut dar neesential. Mie, fara motan, cartea mi-ar fi placut mai putin. Culmea: stiam ca Dan C. e pisicar (intr-o foto frumoasa are un motan cascind alene, pe marginea fotoliului in care sade criticul) si calofil.
5 ianuarie 2009 la 2:14 pm
@ ioana – ti-am raspuns in insemnarea de azi. si mie mi se pare complet aiurea sa zici ca motanul e in plus in romanul lui florian
5 ianuarie 2009 la 5:37 pm
merci mult, pup! sper ca datorita acestor insemnari, Filip Florian sa nu plece urechea la atari comentarii tv si, cine stie, sa goneasca vreun alt motan din vreo scriere a sa.
6 ianuarie 2009 la 1:40 am