Imi cer scuze, voiam sa spun ca citesti mai multe carti in aceeasi unitate de timp, cu mici decalaje.

Ca veni vorba de ales intre carti. Cum e sa citesti in paralel doua carti? (beletristica ma refer, ambele beletristica). Eu n-am incercat, si mi se pare foarte aiurea, din start, din principiu. In afara de avantajul de a citi mai mult in timp mai scurt, exista si alte plusuri ale acestei practici, din punctul meu de vedere, neortodoxe?

Ca-n filmele lu’ Nicolaescu, Lucia cu barda in fata si noi dupa ea

De asemenea, oricat de mult m-au prins scrisorile alea, n-am citit si nici nu voi citi in continuare. Erau atat de intime, ca am senzatia c-as fi un voyeur care se uita pe gaura cheii, salivand putin. Nu ca postura nu mi-ar placea (hohooo, si inca cum ) dar nu la Eminescu (pentru mine inseamna foarte mult ca poet si ca om de cultura, pentru ca primele versuri ascultate, invatate au fost ale lui- datorita lui visele mele prindeau viata, prin poezia lui am capatat o anumita sensibilitate si inclinatie catre lirica (s-o ascult cu urechea interioara, nu “s-o practic” ). Primele poze pe care mi-am aruncat ochii cand m-am facut mai marisoara au fost cele din cartea biografica, care continea si poze si era foarte frumos ingrijita, si ma gandeam “uau, ce barbat frumos!”. Iar aceste influente sunt inainte de a intra la scoala… si de a primi pe nerasuflate portia de stereotipuri…). Nu-s pentru lustruirea busturilor si realizarea de matanii, dar sunt unele lucruri care depasesc eticheta (poetul neamului, genialul, etc.) si nu le poti demitiza fara sa pierzi ceva din tine.

Nu stiu cat de coerent-am fost, dar macar sper sa nu fi facut prea multe greseli gramaticale.

PS: teroristoo, ador felul in care scrii. M-ai convinge sa citesc orice carte- “Dupa mine, osteeeeni!!” iar io “Daaaa, maria-taaa!!”