Terorism de cititoare

Terorism de telespectatoare 6

N-am mai scris la categoria asta de vreo trei saptamini, da’ v-am zis ca e greu, trebuie sa stau sa-mi notez in timp ce se petrece emisiunea, pe urma sa revad notitele… err, obositor Acuma postez asa, rapid, din amintiri.

L-am mai vazut pe Bogdan Alexandru Stanescu, la “Parte de carte”, pe ProTV. L-a dat pe Filip Florian drept “scriitorul momentului” la noi. Probabil ca asa e. Si merita. Cristi Tabara tot voia sa afle “reteta succesului” literar. Se poate, eventual, la chick lit sau la genre literature, nu stiu, la astea mai comerciale. Dar altfel e pierdere de vreme sa discuti despre asta, zic eu.

Pe Alex Stefanescu l-am vazut stind in picioare, intr-un loc! Nu se mai cocota pe taburetul ala ingrozitor! Foarte buna idee! Am putut sa ma concentrez la ce zicea despre Eugen Simion. M-a distrat cum se poarta Simion grijuliu cu operele literare, ca un crocodil care-si duce delicat puii in gura Daca n-aveam titlu fix, pe asta-l bagam acuma: “Eugen Simion, ca un crocodil”. Glumesc, a fost simpatic.

La “Inapoi la argument” am prins discutia despre Vanuatu, intre IT Morar si Patapievici. Haios. Cei din Vanuatu nu stiau ca Romania e in UE, iar Patapievici nu stia ca Vanuatu nu face parte din Noua Caledonie (eu stiam, pe bune, pt ca la un moment dat am vrut sa invat naibii pe dinafara toate capitalele tuturor tarilor – de kiki, eram speriata ca-mi pierd memoria si-o sa fac Alzheimer si-o sa mor fara sa stiu cum ma cheama etc., intre timp mi-a trecut).

L-am vazut si pe Mircea Mihaies la “Profesionistii”. Cica i-au pus parintii cartile pe foc odata, cind era mic, fiindca li se parea ca citeste prea mult si nu se integreaza social. Mie mama mi-a aruncat odata cu un Zola in cap Da’ era un BPT mic, necartonat, asa ca n-am patit nimic.

Si am vazut si ultimele trei editii din “Citeste si da mai departe”, da’ nu stiu ce sa mai zic altceva decit ce-am mai zis: imi place, e misto. Si neaparat, neaparat, vrrreau sa citesc cel putin ultima carte despre care au vorbit, de Gilles Leroy, Alabama Song. Despre Zelda Fitzgerald, care garantat e un super-personaj. Ca sa ma intelegeti de ce nu zic si de rau despre emisiunea asta, pot sa va trimit la bola de nieve, care l-a criticat un pic pe Marius Chivu. Adica nu prea ai de ce sa te legi, in afara de cite-o scapare de pronuntie (norocu’ meu ca nu sint prezentatoare tv: la un moment dat eram convinsa ca Houellebecq se pronunta ulbec – e uelbec, de fapt; si stiu frantuzeste destul de bine, da’ la nume proprii tre’ sa auzi, nu prea merge pe ghicitelea). Sau pot sa critic emisiunea asa: nu toti invitatii imi plac mie personal. Pe Mihai Dobrovolschi nu pot sa-l sufar, a fost si el invitat saptamina trecuta – n-am nici un argument, pur si simplu nu-mi place de el, asta e. Si nu merge asa, nu e o “critica” valabila.

(A, tot impreuna cu Dobrovolschi a fost invitata Rita Muresan – bai, s-a ingrasat sau mi se pare mie? E adevarat ca ultima data am vazut-o acum vreo 10 ani, dar live, de aproape, si am ramas traumatizata, arata im-pe-ca-bil, ca scoasa din cutie, parea fara defect. Foarte enervant, eu n-am putut niciodata sa arat impecabil, intotdeauna am ori o suvita care-mi sta aiurea, ori o zgaiba pe fata, ori… ‘ ma rog, o suta de grame in plus, acolo… Acuma, mai in virsta si mai plinuta, arata OK din pedeveul meu, nu mi-a mai stirnit invidie de neam prost )

Si nu mai stiu la ce m-am mai uitat. Ba da, am prins vreun sfert de ora cu Teo, la Prima. Imi pare rau de ea, ca se retrage. Pe vremuri eram mare fan, cind era la 7abc, cu Mircea Badea. Si intotdeauna mi-a fost simpatica, de fapt, chiar daca n-am mai urmarit show-urile alea prea de promo la cintareti uneori penibili. Eu in locul ei as face o emisiune fara rating, pe un post oarecare, una exclusiv despre ce vrea ea, cum vrea ea. Asa, doar de placere, nu pt bani, fara constringeri legate de publicitate si alte alea. Noaptea tirziu la… un post oarecare. Aaaaaaaaaaaaaaaaa, nuuuuuuuuuuuuuuuu, chiar pe internet! Un fel de videoblog! M-as uita, cred. Sau nu stiu. Treaba ei, in fond.