Terorism de cititoare

Intre timp

Sophie Kinsella, Iti amintesti de mine?, trad. Vali Florescu, Polirom, 2008

(fragment)

Uitasem ca am citit-o si pe asta, acum vreo doua sau trei saptamini, cred. Se potriveste, ca si cartea se bazeaza pe amnezie. Lexi se trezeste la spital si nu se recunoaste. Ea se tinea minte drept o tipa oarecare, cu probleme si complexe – constata ca e, de fapt, bogata, frumoasa, desteapta, are o pozitie excelenta la job si e maritata cu un bogat-frumos-destept. Dupa un accident, si-a pierdut memoria ultimilor trei ani, exact perioada in care s-a transformat din ratata in realizata. Afla, incetul cu incetul, si ce a pierdut. Cu povestea de amor ideala, adica ala bun e non-conformistul, nu perfect-adaptatul.

Nici o strimbatura din nas dinspre partea mea, am citit-o repede-repede, intr-o noapte in care de fapt supraeul meu ar fi vrut sa citeasca o capodopera cu mize mari. Cred ca devin fan chick-lit, ceea ce ma bucura nespus, n-am nici un chef sa ma lipsesc de bucuriile pe care i le aduce omului un gen comercial. Exagerez un pic, n-o sa ma apuc de infulecat chick-lit-uri, cum nu m-am apucat de fantasy-uri dupa Harry Potter si nici de horror-uri dupa Stephen King. Ma calmeaza sa descopar ca-mi plac carti de astea de infulecat rapid, e semn bun, nu risc sa ma transform intr-o snoaba culturala.

Mi-a placut mai mult, in orice caz, decit Umbra vintului, tocmai pentru ca n-are fitzele cu lumina piezisa printre norii vinetii, n-are personaje lesinate dupa mirosul cartilor vechi, n-are drame tenebroase – e o carte light, simpatica si m-a binedispus. Daca e sa aleg, prefer romanele de consum cu personaje care nu seamana cu alea din capodopere si care n-au probleme metafizice. Si imi mai place sa ma intreb ce-as vrea eu sa descopar ca s-a schimbat in viata mea asa, la o amnezie As vrea sa constat ca am 5 kile sub greutatea ideala – dar n-as vrea deloc, deloc, deloc sa constat ca am devenit opsedata de jogging la 6 dimineata! As vrea (cum sa nu?) sa scrie ceva extraordinar de colosal de important pe cartile mele de vizita – dar in nici un caz, pentru nimic in lume n-as vrea sa deschid agenda si sa vad ca mi-au ramas doar 6 ore de somn pe noapte si ca nu-mi mai pot permite nici un puiutz de somnic de dupa-masa! (Ce oroare!) Si stiu eu ce-as mai vrea, da’ nu zic

Idealul ar fi, cumva, sa traiesti inca o viata, una paralela, dar intr-un fel de coma – adica sa faci joggingul necesar ca sa arati ca un manechin, cu conditia sa nu tii minte! Sa uiti ca ai transpirat si te-ai chinuit si ai murit de foame, sa-ti amintesti doar rezultatele – n-ar fi frumos? Ar fi ca si cum altcineva a alergat pentru tine, in timp ce tu dormeai ca boierul. Asta da succes in viata! Altfel, tot respectul pentru ambitiosi, pentru sacrificiile si eforturile pe care le-au facut ca sa ajunga acolo unde sint, in top, pe culme, la inaltime… Aoleu, ca iar ma ia somnul   N-o sa am in vecii vecilor amin 5 kile sub greutatea ideala, of.