luciat, cititoare sucita
Mai am din Rubik, ca dupa citeva suceli m-am hotarit totusi sa-l citesc liniar, de la cap la coada. Macar de-a’ dracului, ca tot spunea Simona Popescu (ori intr-una dintre anexe, ori intr-un interviu, nu mai stiu) ca nu trebuie citit asa.
Sa va tin de vorba pina termin. E un “roman” colectiv, cu multi autori si cu multe paratexte – si cu un DVD cu multe filmulete (dar pe astea n-am cum sa le vad, pt ca nu-mi merge nici playerul de pe tv, nici ala de pe calculator). Efectuat sub indrumarea Simonei Popescu, de catre tineri studenti plus invitati speciali. Mi se pare, in acest moment, o carte de citit ca sa vezi ce e-n capul studentilor respectivi, cam pe unde se situeaza ei, ce muzica asculta, ce literatura citesc, ce amintiri li se par importante, ce gen de fictionalizare practica etc. Pentru atmosfera din grupul lor.
Si, mai important decit cartea in sine, e fix faptul ca a aparut, la o editura de top (Polirom, doar nu Humanitas 
), ca nici nu se compara, ca aspect, cu volumele colective ale altor generatii, care aratau ca vai de mama lor. E cartonat, contine 535 de pagini, arata ca o caramida respectabila. Inauntru se gaseste un fel de leapsa, o gramada de texte nesemnate (daca tii mortis poti sa identifici usor autorii) - fiecare preia elemente din celelalte; partial e haios, amuzant, cool, boring, poetic sau anti-poetic, in toate felurile. Mai are si desene, liste, glosare – distractiv.
Ca debut in grup nu functioneaza, de fapt, nu stiu sa explic de ce. Poate ca nici nu si-au propus asta. Cred ca functioneaza mai degraba ca anexa / studiu de caz / exercitiu practic pe linga Lucrari in verde, pledoaria pentru poezie a Simonei Popescu. Nu e poezie, dar nu e nici proza, nu e fictiune, dar nu e nici autofictiune, e joaca de-a literatura. Nu ma pot hotari daca e o idee simpatica sau una antipatica. Ma enerveaza imaginea unui grup de 20 si ceva de tineri care se invirt pe linga o profa non-conformista, entuziasmul colectiv, avintul, bucuria “tinereasca” in care se scalda si pe care profa o stimuleaza cu voluptate – incep sa dezvolt o reactie alergica la “tinericiosi”? Ei, nu se poate, e totusi un volum simpatic, da’ stai sa-l termin. N-am putut sa nu scot acum un mic grrr!, asta e reactia mea cind mi se pare ca ma bate lumea la cap cu non-conformismul.
Of, tot dau de Raymond Roussel. Deci ceva mai iritant ca Roussel eu n-am pomenit. E misto, OK, e ceva asaaa, fin 
, dar e i-ri-tant (in fine, n-am citit decit Impressions d’Afrique, si nici pe aia n-am citit-o ca lumea, doar i-am tras un rasol, pe alocuri doar rasfoiala ). Ba da, am pomenit ceva mai iritant ca Roussel: Sigur Ros!
Fireste, m-am apucat si de Paludes. Si dupa aia si de Vergiliu, ca na, daca tot il am in casa… Si daca tot e in Rubik un text cu latinisti (f dragut!). Si daca tot n-am apucat sa ma tin de lista aia pe care ar fi trebuit s-o scot din Lucrari in verde, aia cu toata poezia lumii care merita citita… Pe mine Simona Popescu o sa ma bage in mormint intr-o buna zi, cu toate listele pe care vreau sa le scot din cartile ei, cu tot mixul asta de atractie/respingere pe care ma face sa-l simt. Cartea asta, facuta de altii si dupa indicatiile ei, e totusi a ei (pt mine), iar eu nu pot nici sa merg pe mina Simonei Popescu, nici sa rezist.
(Asta a fost asa, un text defulatoriu, o varsare de naduf amestecat cu admiratie, chiar daca nu se vede, va spun eu – deci un text de ala la care se strimba lumea buna cind aude de bloguri. Nu e despre carte, e despre mine.)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
4 decembrie 2008 la 6:39 pm
Ioooooooi, cum poti sa spui ca Sigur Ros e iritant?! Fix de ciuda ma pun chiar acum sa ascult. Uf, mai luciat!
4 decembrie 2008 la 6:45 pm
reactzie alergica la tinericiosi, hai mai luciat
)
ca n’ai doo sute de ani.desi, si pe mine ma enerveaza cateodata atata zglobilitate.Am avut profe tinere si misto, profe cu care discutam de toate si care ne dadeau tzigari, da nu m’am simtit niciodata asa supermaxientuziasmata.Mda.Sa’mi iau si eu cartea, desi ma sperie caramida.Ma si vad tarand’o dupa mine prin metrou, my God!
spor in continuare!
4 decembrie 2008 la 7:09 pm
mie mi s-a parut o carte de necitit pentru oameni care nu tin mortis sa afle care e mersul (si suflul) tinerei literaturi. cred ca cititorul normal, de zi cu zi, (adica unul care n-are blog despre carti
) nu are de ce sa-si bata capul cu ditai caramida. e asa, ca un fel de orbitor scris de niste pusti. unii sint foarte-foarte talentati. in orice caz, foarte citiţi. dar nu si citeţi, de multe ori…
si mie fix asta mi-a placut cel mai tare din carte, cum zici tu “imaginea unui grup de 20 si ceva de tineri care se invirt pe linga o profa non-conformista”. dar poate din cauza ca eu am facut ASE-ul, am avut numa’ profi fosilizati si am ramas cu traume irecuperabile
4 decembrie 2008 la 7:33 pm
absolut de acord cu tine in ceea ce o priveste pe Simona Popescu. eu mi-am facut lista din Lucrari in verde. e un carnetel intreg
si ma bantuie.
am primit de curand pachetul care continea Rubik, rasfoit un pic si avut senzatia de… Simona Popescu. sper sa apuc sa citesc cap-coada in ianuarie, ca pana atunci am alte doua liste care nu-mi dau pace: “de citit urgent” si, mai ales, “de terminat urgent”
vazut cateva dintre filmuletele de pe DVD. am si eu niste senzatii amestecate fata de o treaba de genul asta, cu tineri de genul asta, dar astept sa citesc tot ca sa ma pronunt. pana una-alta sunt foarte enervata. nu-mi merge netul acasa
4 decembrie 2008 la 8:14 pm
@ ionuca – asa, asculta, razbuna-te pe mine
ce sa fac, mai ionuca, daca ma irita??? eu la muzici nu ma pricep,cind ceva ma zgirie pe urechi zic ca ma irita si gata
@ tuvia –
@ ondinna – n-am zis ca e o carte de citit asa, de toata lumea. tocmai ca e de citit daca vrei sa vezi mersul si suflul tinerei lit. imaginea aia ma si enerveaza si-mi si place, nu stiu exact
@ zum – lasa ca se repara cu netu. si daca nu, mai bine, stai si tu linistita si nu-ti mai strici ochii pe ecran. asa e, si eu am avut senzatia de… simona popescu, din prima
4 decembrie 2008 la 8:29 pm
Noah las’ ca iti trimit niste piese care-mi plac mult, mult de tot *nu de la ei* si daca te irita si alea, promit sa nu mai zic nimic, niciodata de muzici
Ce zici, mere asa? 
4 decembrie 2008 la 9:19 pm
Lucia, parca nu erai asa de batrinicioasa!
am inteles, rubik e gradinita de scriitori a simonei popescu, alias profy din lucrari in verde. so what? e o profa si o scriitoare foarte iubita de studenti, creca cea mai cea din litere! eu o admir pentru asta!
4 decembrie 2008 la 10:15 pm
Vaaaaai (eu nu le am cu ioi), cum sa fie Sigur Ros iritanti?
În altă ordine de idei, o să încep și eu Rubik în viitorul apropiat. Sa nu ne spui cum se termina
5 decembrie 2008 la 1:32 am
teroristo, eşti enervantă
5 decembrie 2008 la 9:47 am
sigur ros, foarte enervanti
parol
rubik, dupa douazeci de pagini (pe sarite, ca sunt multe bucatele necomestibile) nu-mi mai venea sa citesc
5 decembrie 2008 la 11:02 am
luciat – pai stiu ca asta ziceai, da’ voiam si io sa-mi zic parerea… ca acum daca nu ma mai tin de blog, comentez pe ale altora
5 decembrie 2008 la 3:27 pm
@ ionuca – da, da, trimite-mi! vreau, poate ma ajuta
@ adi – si eu o admir, nu numai pt asta!
@ eugen – ok, n-o sa spun
@ mr kalm – stiu
si culmea e ca n-o fac special, imi iese de la sine 
@ galaxy coma – la mine e invers – la inceput credeam ca n-o s-o pot citi, dar tot rasfoind pe sarite am ajuns la concluzia ca o sa mearga toata, asa ca de-aia am luat-o de la cap la coada
@ ondinna – te rog, comenteaza aici cit vrei, mie-mi convine, profit de tine daca nu te mai tii de blogul tau
5 decembrie 2008 la 11:05 pm
Paludes! Paludes!
PS: M-ai convins, cumpăr şi io Rubik.
26 ianuarie 2009 la 6:26 pm
da’ Sigur Ros e tare misto
22 februarie 2009 la 8:58 pm
[...] mi-a placut ce au scris ilustrul meu barbat sau luciat, vedeti si [...]