Idee
Mi-a venit o idee de leapsa! Prima data in viata mea de bloggerita. Ideea suna asa: care e cea mai pretioasa carte pe care o ai? Pentru ca spuneam ieri ca a mea e un Cosbuc – din motive sentimentale, dar poate sa fie si din motive financiare, pentru altii, sau cine stie din ce alte motive. Deci, poze cu cel mai pretios volum pe care-l posed:
Ia sa vedem cui s-o transmit. lui vasgar, adinab si pobby. Care e cea mai pretioasa dintre cartile voastre? Si de ce? Si dati si voi mai departe, ca sa nu-mi moara mie prima leapsa. Daca vrea (si) altcineva, chiar va rog!
Pobby e nou in blogroll-ul din dreapta, imi plac cartile pe care le citeste. El (?) nu e hotarit in ce ma priveste: “nu stiu daca sa-mi placa la nebunie ca-i ironica mai ales cand se preface ca-i de acord (genul meu de femeie) sau sa o resping definitiv ca pe o burgheza cerebrala care citeste mult si atat” – nu pot sa-i raspund acolo, tre sa fiu logata undeva, asa ca-i raspund aici: respinge-ma temporar, atunci cind nu-ti place ceva 
Acum iar m-am apucat de doua carti misto care or sa-mi ia mult timp sa le termin, una pentru ca are 718 pagini, cealalta pentru ca e foarte solicitanta pentru neuronul meu.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 decembrie 2008 la 5:00 pm
Iluzii de R Bach.
O carte minunata, bine scrisa, antrenanta….. am recitit-o de o mie de ori.
Daca doreste cineva o parere sincera de fan R Bach: Iluzii editia Ed. Ram 1995 are o traducere cu mult mai buna decat editia Ed. Mix 2004.
12 decembrie 2008 la 5:21 pm
Pretioasa din ce punct de vedere?… Sentimental sau pecuniar?
12 decembrie 2008 la 5:32 pm
@ dragos – pai sentimental sau pecuniar sau cum vreti voi
(am zis asa: a mea e un Cosbuc – din motive sentimentale, dar poate sa fie si din motive financiare, pentru altii, sau cine stie din ce alte motive)
12 decembrie 2008 la 10:16 pm
Infernala comedie de Emil Brumaru e cea mai “pretioasa” carte pe care o am pentru ca are trei autografe pe ea si un desen de la Brumaru insusi.Autografele sunt de la Brumaru, Serban Foarta si Ada Milea.
Ar mai fi si Povestile lui Ispirescu pentru ca este cartea copilariei mele-o carte magica,mare si groasa ca si cartile de vrajitorie!
12 decembrie 2008 la 10:35 pm
am furat si eu leapsa asta frumoasa.
12 decembrie 2008 la 10:38 pm
O iau şi eu, dar ştii deja
12 decembrie 2008 la 10:55 pm
Mi-a placut si mie leapsa ta si am imprumutat-o.
13 decembrie 2008 la 12:29 am
Sunt posesorul blogului Cuvinte si fluturi. Voiam sa-ti propun ceva…Poate putem vb pe prin mail… Cred ca iti apare mailul meu…Multumesc!
13 decembrie 2008 la 12:40 am
Multam fain pentru leapsa! O sa raspund chiar in seara asta. Sunt nou pe aici, deci nu prea stiu cui sa o trimit mai departe. Nu fiindca as fi timid de felul meu, doar un pic depresiv, un pic taciturn, un pic mizantrop…
13 decembrie 2008 la 12:41 am
[...] Leapsa luata de la Luciat: cea mai pretioasa carte pe care nu o mai am e “harap alb” cu ilustratii de val munteanu, se pare ca desenele alea mi-au ramas adanc intiparite in cap, erau foarte elegante, semanau a art nouveau si a icoane bizantine, . de multa vreme o caut prin anticariate. Unde esti tu, mai harap alb! [...]
13 decembrie 2008 la 2:36 am
o am eu! da’ n-o dau! si eu tot imaginile acelea mi le-am intiparit odata cu povestea!
13 decembrie 2008 la 3:07 am
bine ca exista in realitate macar
coreamor, ai blog frumos, adica are poze frumoase:) si eu mi-am facut inele din nasturi.
13 decembrie 2008 la 4:02 am
gellu naum, calea searpelui. pentru ca am primit-o exact in momentul in care eram pregatita sa o citesc
13 decembrie 2008 la 4:06 am
Din punct de vedere sentimental, Nostalgia lui Cartarescu, cumparata la un targ de carte cand eram prin a 8a. Are si un autograf destul de corny de la autor (“un gand la fel de frumos ca numele tau”
) si mi-e cu atat mai draga. A trecut prin multe citiri si multe maini, a strabatut un numar respectabil de kilometri, e de suflet.
Din punct de vedere “pecuniar”, o editie princeps din Romanii supt Mihai Voievod a lui Balcescu. Am primit-o de la bunica acum cativa ani, n-am citit-o, poate intr-o zi. In orice caz, imi pare bine ca am facut loc in biblioteca unei carti with a past.
13 decembrie 2008 la 11:04 am
Prima editie a “Levantului” lui Mircea Cartarescu (ed. Cartea Romaneasca), citita, rascitita, cu aspect fanat si autograf al “auctorelui”
13 decembrie 2008 la 4:34 pm
@uv nu sunt nasturi! e ceramica si lemn. dar merci de vizita oricum
cartea mea pretioasa este poate un volum publicat in 1926 “Paradis Artificiels” al lui Baudelaire. Sentimental vorbind, Orasul Domnului de Paulo Lins (polirom)
simpatica leapsa. nu mi-am pus niciodata intrebarile astea…
13 decembrie 2008 la 6:26 pm
felicitari pentru locul in blogosfera feminina!cartea mea e un baudelaire vechi-les fleurs du mal!arata cam ca coshbucul tau!hai pe la mine prin blog si daca-ti place astept lepshe de la tine!
13 decembrie 2008 la 7:48 pm
ei, acum am vazut si eu leapsa. am sa ma gandesc pana maine ce sa aleg
13 decembrie 2008 la 8:03 pm
Am făcut-o şi pe-asta
13 decembrie 2008 la 8:33 pm
[...] 13, 2008 de adinab Am primit de la luciat o leapsa. Intrebarea era care e cea mai pretioasa carte pe care o am. [...]
14 decembrie 2008 la 12:57 am
!
Am scris şi-apoi am şters
14 decembrie 2008 la 1:14 am
Cea mai pretioasa carte pe care o putem avea e Biblia. Asta fie ca ne dam seama fie ca nu ne dam.
14 decembrie 2008 la 12:13 pm
yes, mersi, ma bucur ca nu mi-ati lasat leapsa sa moara
@ a – de ce ai sters? sa stii ca eu primesc pe mail prima versiune a fiecarui comentariu – daca vrei, ti-l repostez eu, in caz ca ai sters din greseala (daca nu, nu, bineinteles)
14 decembrie 2008 la 4:14 pm
am scris si eu
14 decembrie 2008 la 9:08 pm
Pai am sters din motive de egoism total si irepresibil
15 decembrie 2008 la 12:00 pm
“Memoriile” lui Take Ionescu in editie princeps reprezinta cartea cea mai “valoroasa” pe care o am.
15 decembrie 2008 la 2:28 pm
“Povestea fara sfarsit” de Ende. De ce? Cartea a rezistat eroiceste 5 ani ca mai apoi sa pice in mana mea, sa o citesc la nesfarsit. Are o stare deplorabila, este insemnata, indoita, desenata de surioara mea mai mica,depoziteaza 5 fituici pentru ora de fizica drept semn de carte. Nu imi voi lua alt volum. Refuz. O consider expresia inocentei supreme, asta pana cand mi-a picat dictionarul de simboluri in mana.
15 decembrie 2008 la 6:51 pm
@Intru si eu
Cea mai frumoasa carte posibil existenta din biblioteca mea – care e foarte multa si pe cel putin trei sferturi din ea o iubesc total si ireversibil, nu de alta, dar am si o carte numita “Contractele economice” si nu prea-mi vine la indemina sa o iubesc – este o carte scrisa de mina de Irina Nicolau, de la Muzeul Taranului Roman, numita “De rindul nuntii”. A fost editata in doar doua sute de exemplare, iar eu am exemplarul 132, cu dedicatie de la draga de Irina, tiparita in 1991. Mai am si “Faust” -ul cu desenele Getei Bratescuu si alte citeva foarte pretioase si dragi. Dar nici una nu e ca “De rindul nuntii”.
15 decembrie 2008 la 9:21 pm
@biancas Doamne, ce te invidiez! Riri, ce minune de om…
16 decembrie 2008 la 3:23 pm
@Mikou
Ma simt asa de mindra de cartea asta ca aproape ma invidiez si eu pe mine! Pacat ca nu am cum sa pun o poza. Ai cunoscut-o pe Irina? Intr-adevar, o minune de om, asta e sintagma.
17 decembrie 2008 la 12:32 am
am raspuns la leapsa. a fost emotionant. se pare ca m-a ajutat sa scap mai repede de gripa…
merci pentru idee.
20 decembrie 2008 la 9:55 am
@biancas Din pacate n-am cunoscut-o,dar mi-e un dor de ea…Scrisorile ei catre Fefe, si Arca lui Noe, si carticica cu Nume bune pentru fete si baieti…
21 decembrie 2008 la 5:07 am
din ce an e cartea?
18 ianuarie 2009 la 10:42 pm
[...] pleacă de la Luciat, de aici. Şi mi-a plăcut. Doar că atunci nu eram în Timişoara, ci în Iaşi, unde mi se tăiau gingiile [...]
16 martie 2009 la 9:30 pm
[...] 4) O carte …pretioasa [...]