Aur pe dinauntru sau argint pe dinafara
Sint pe la jumate din Lanark, imi place rau. Nici macar n-auzisem de autor, Alasdair Gray, dar iata, cit traieste omu-nvata. Deocamdata ideea pare sa fie: “Omul e placinta care se coace si se maninca singura”. O fraza: “Se mai aflase in preajma frumusetii, dar nu se asteptase niciodata sa o atinga sau s-o tina in brate, iar insusi gestul de a fi imbratisat si mingiiat era atit de voluptuos, ca se simtea aurit pe dinauntru.” Daca nu te auresti pe dinauntru, in cartea asta te poti arginta pe dinafara, sa-ti creasca o armura. Si devii salamandra. Si explodezi. “Astfel, o persoana poate incepe prin a-si limita doar afectele, poftele sau inteligenta si, pina la urma, inima, organele genitale, creierul, miinile si pielea se acopera cu o crusta. Nu face decit sa vorbeasca si sa se hraneasca, oferind si primind printr-un singur orificiu; apoi, gura se inchide, caldura nu mai are nici un debuseu, creste in interior pina…”
Lanark spune foarte clar: “Vreau sa scriu o varianta moderna a Divinei Comedii, cu ilustratii in stilul lui William Blake”. N-am terminat cartea ca sa stiu daca i-a reusit lui Lanark, dar deja cred ca i-a iesit lui Alasdair Gray – o sa scriu despre asta la final. Deocamdata mi s-a parut chiar de sezon partea cu aurul si argintul. Blake apare inclusiv cu celebra “Love seeketh not Itself to please [...] / Love seeketh only Self to please“. Oricum, mie Blake mi-a placut cel mai mult dintre toti poetii de limba engleza din toate timpurile – intr-un sens, ma rog, nu stiu sa explic. Sint repezita acum in general, chiar si cu blogul, am o faza de-aia… de iarna, sfirsit de an etc.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
15 decembrie 2008 la 6:26 pm
Asta a fost o carte colosala, desi greu de citit. La inceput ma pierduse de tot, pe urma prinzi firul, te infasoara povestea, si hop – sari in alta. Si pe urma nu te mai lasa. Geniala de-a dreptul.
15 decembrie 2008 la 8:57 pm
daaa, Lanark e un roman genial, desi recunosc ca m’am cam luptat putin cu ea pana am dat’o gata. E greoaie, dar te prinde fara sa’ti dai seama. Cel mai fain e epilogul, care numai la sfarsitul romanului nu e
15 decembrie 2008 la 11:00 pm
N-am citit Lanark. Altceva vreau sa-ti spun. Te rog sa ma scuzi ca am spus ca n-ai fost la protestul “Lumea citeste” din fata TVR. Ai fost. Stiu cine esti.
15 decembrie 2008 la 11:30 pm
@ isuciu – stii si ce-am facut asta vara?
)))))))))
15 decembrie 2008 la 11:43 pm
deci eu nu mai vreau sa citesc bloguri despre carti. intai ca ma ruinati, apoi ca am nevoie de vreo 9 vieti sa dau gata totul!
16 decembrie 2008 la 12:19 am
Lanark e si la mine pe must read list, exista sansa sa o iau de craciun in engleza, asta daca nu sare iepurele din vreo biblioteca. It’s pending, ca sa zic asa.
16 decembrie 2008 la 12:40 am
luciat deconspirată, Doamne… Suciule, dă-ne poze mă.
16 decembrie 2008 la 12:40 pm
@ puck: si ce? dumneata nu erai pisica oricum?
@ meropi: ia traducerea, ca-s vremuri de criza si se cuvine sa sustii economia romaneasca
16 decembrie 2008 la 4:20 pm
isuciu: cine e luciat? nu putem sa stim si noi?
te rugaaaam 
16 decembrie 2008 la 4:54 pm
@ incubatorul si coreamor – serios? cu alte cuvinte, nu va deranjeaza deloc o penibila incercare de santaj din partea individului care a turnat tone de mizerii pe capul meu pina acum? am spus f clar pe blogul asta cine sint, nu e absolut nimic de adaugat.
16 decembrie 2008 la 5:38 pm
sorry nu stiam ca a turnat mizerii. era o gluma
acum am remuscari
16 decembrie 2008 la 5:57 pm
luciat, era o glumă, aici te ştiu mai bine decât în orice poză. mai bine citim.
16 decembrie 2008 la 7:24 pm
@ coreamor si incubatorul – pai… ce sa mai spun… e ok, zau, numai ca probabil atita hartuiala (nu de la voi, n-aveti nici o vina) ma face si pe mine sa-mi mai pierd simtu umorului citeodata.