Eu nu sint extraterestra!

Daniel Mafteiu, Mic tratat de management culinar, Polirom, 2008
(fragment)
subtitlu: (trucuri casnice pentru extraterestre & gospodine mici si mijlocii)
Ar trebui sa fie amuzant. Da, e, dar nu mai mult decit ar fi un almanah, sau mai bine o sectiune dintr-un almanah. Din aceste 240 de pagini se pot extrage 20 ca lumea pentru o piesa realmente amuzanta, intr-o revista de lifestyle bunicica. Sau, ca sa nu fiu scorpie, mergeau si 100 de pagini. Restul e cam in plus. Dar asta nu m-a impiedicat s-o citesc pe toata asteptind sa adorm
O tipa cu MBA se hotaraste sa invete sa gateasca. Incepe cu un meniu simplu: piine si apa. Avanseaza, dupa citeva luni, la ceai, supa la plic si oua fierte. Spre final se angajeaza bucatareasa la un restaurant, drept examen practic. Intre timp 10 barbati suporta experientele ei culinare – unul ajunge la spital, otravit, ceilalti rezista cit rezista si fug, ingroziti. Scene de sex light, dar cam gretoase. Evident, tipa vrea sa fie gospodina ca sa-si gaseasca un barbat, sa-l pastreze, dragostea trece prin stomac blabla.
Corporatista de succes si brava gospodina romanca sint doua specii atit de diferite incit prima e o extraterestra. Vrea sa faca o ciorba de peste, se duce la piata, cumpara ceva fancy si-i face iubitului ciorba de carasi aurii. O prietena vrea sa decoreze masa pt o cina romantica si pune trei canari (a aflat ea ca sint decorativi) intr-o vaza – cu apa, normal. Unul din iubiti vine intr-o seara acasa impreuna cu un coleg, ii cere sa le aduca niste piine goala, ea intelege gresit – asta merge, dar dupa aia doua femei ii cer unui tip un ceai gol si intelege si el gresit, ceea ce… un banc spus de doua ori… Ca sa nu se lipeasca, fierbe spaghetele una cite una, 8 minute pe o parte, 8 minute pe cealalta parte. Pune praf de copt in salata, pentru ca rosiile erau cam verzi.
Cea mai tare: crezind ca ardeii iuti sint fructe exotice, ii foloseste ca sa-si condimenteze un pic rutina sexuala. Se acopera cu feliute, iubitul o mingiie sau ce-i face, dupa aia iau foc amindoi, evident. Nu-l cunosc pe autor, ca altfel ma speriam, as fi zis ca m-a plagiat psihic, deoarece am patit-o si eu
Ei, nici chiar asa, eu voiam pur si simplu sa pun ardei capia intr-o ciorba imensa. Drept pentru care am tocat vreun kil, marunt-maruntel, si abia dupa aia, cind au inceput sa-mi arda palmele, mi-a trecut prin cap ca ar fi fost o idee sa gust inainte blestematii aia de ardei capia ROSII. N-am chemat salvarea, ca in carte, dar la farmacie m-am dus
Si degeaba, nu mi-a trecut arsura cu nici o alifie, doar cu votca. Nu, nu mi-am turnat in palme, ci pe git. Mult si dintr-odata, ca sa pass out repede si sa nu mai simt usturimea. A functionat
Asta s-a petrecut acum mai bine de zece ani, in prezent ma descurc foarte bine in bucatarie, am ajuns o gospodina de toata isprava: gatesc la perfectie nes, tofu taiat cubulete, salata verde cu lamiie, oua fierte tari (cleioase n-am incercat niciodata, mai am de invatat), precum si o gama variata de senvisuri. Si NU sint extraterestra, ca n-am MBA-ul
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
20 decembrie 2008 la 3:33 pm
Hai ca suna interesant, desi merge mai mult imprumutata si citita, decat cumparata
20 decembrie 2008 la 4:41 pm
Prea o comentezi cu foc, merită s-o caut. Plus că mie mi-e greu să descifrez tainele sarmalelor(și nu-s corporatistă!!!). Am încercat o dată să gătesc sarmale și duduiul meu m-a întrebat senin ce sunt…
Deci o să caut cartea
20 decembrie 2008 la 11:06 pm
Uitasem să precizez că imi place foarte mult Chestionarul terorist. Eu fac parte din cei 5% care Nu știu
Sarmale fericite!
20 decembrie 2008 la 11:44 pm
Mincarea este so overrated! O pierdere de vreme! Am stiut-o dintotdeauna. In copilarie, ca sa fac cit de cit suportabil timpul petrecut la masa, imi aduceam cu mine cartea. Mai tirziu, nevasta responsabila fiind, mi-am dat repede seama ca daca ai apa calda + cartofi + sare ai deja mincare. Fetelor, cititi, nu gatiti!
21 decembrie 2008 la 2:14 am
Misto faza cu ardeii… o sa tin minte remediul. Are avantaje, e naturist
21 decembrie 2008 la 9:27 pm
@ ionuca – da, asa e
@ andi – cred ca se gasesc sarmale gata facute, nu vad ce rost are sa le faci tu. ma rog, doar daca chiar te pricepi
@ adina – pardon, nu sint de acord! sa maninci nu e deloc pierdere de vreme
si niciodata n-am citit la masa si nu pot sa sufar chestia asta
@ laur – fuoarte naturist
21 decembrie 2008 la 9:46 pm
nici eu n-am citit la masa, dar am mincat de multe ori cind citeam
21 decembrie 2008 la 9:55 pm
@ vic – pai… da, da’ nu e la fel
22 decembrie 2008 la 7:35 am
Dar cu cititul pe strada, mincand o merdenea si incercind sa nu murdaresti cartea, cum stati ?
22 decembrie 2008 la 4:23 pm
@ ignat andrei – fuoarte prost stau cu asta
)))))))) nici nu credeam ca se poate asa ceva
22 decembrie 2008 la 4:46 pm
protestez: mancarea e o pierdere de vreme doar atunci cand nu stimuleaza palatul si imaginatia:)