Motaneitatea
Mic tratat de pisicologie, trad. si selectie Serban Foarta, Humanitas, 2008
O antologie care aduna de-a valma poezii, fragmente de proza, maxime si cugetari, toate cu si despre pisici. Cu ilustratii de Andrei Gamart. Dragut, dar si enervant, mai ales pentru ca e un fel de varianta extinsa a jucariei de la Art. Nu inteleg ce e inventia asta: intii apare o mini-antologie la o editura, apoi una mai mare la alta editura. Daca dai banii pe amindoua, normal ca te enervezi (dar eu am imprumutat-o pe prima). Toate textele din aia de la Art sint si in asta de la Humanitas, doar ca textul lui Taine e in traduceri diferite, la Art de Raluca Dinca, la Humanitas de Serban Foarta. O fi existind o explicatie. Deci, in caz ca vreti sa faceti un cadou unui pisicofil, aveti la dispozitie doua variante: una la 17 RON si una la 39 sau 35 (cu reducere online). Varianta mai scumpa contine si mai multe texte.
Zic cadou pentru ca, in fond, e un moft. Ilustratiile sint tot un moft, in ambele variante. La Art sint un fel de viniete (Alina Adascalitei), la Humanitas doar un pic mai elaborate (habar n-am sa spun cit de bune sint, nu ma pricep). Mie imi place mai mult cum arata aia de la Art, finca volumul mare de la Humanitas mi se pare prost legat (s-a si desfacut pe ici pe colo si nu l-am bruscat eu, jur).
In rest, n-am ce sa spun. Idee draguta, de scos bani de la oameni, asta e. Mic tratat de pisicologie contine TS Eliot, ETA Hoffman, Rilke, Borges, mai multi franceji, dar si citiva romani: Gellu Naum, Simona Popescu, Mircea Ivanescu, Denisa Comanescu, Serban Foarta, Mihai Vakulovski (poezia aia a lui am copiat-o si eu aici, mi-a placut rau), Virgil Mazilescu etc. Prea putina proza, din pedeveul meu.
Mi s-a cam acrit, imi pare rau sa spun una ca asta. Cred ca macar vreo doi ani nici n-o sa mai pun mina pe vreo carticica pisicoasa, simt ca m-am incleiat la cap. Ca si pisicile, cind le mingii prea mult, se sictiresc, scot gherutele si te-nvata minte sa le mai sicii alta data.
Totusi, un concept important din acest tratat, il trec aici ca sa nu-l uit: motaneitatea. Ii apartine lui Dario Bellezza:
“motaneitatea
e-o imuabila superba entitate,
de care barbatii-s pe de-a-ntregul
vaduvi.” comentariul meu: 
Nota (ca tot mi-a adus aminte Ioana Nitulescu de motanul lui Filip Florian). Mie mi se pare esential acolo, totusi. Creeaza un efect de telescop, daca-mi dati voie, care e si skepsisul romanului. Personajul important, suspus, din istoria mare (regele), care primeste si da cu greu niste caldura; personajul neimportant, din istoria mica (dentistul), care da la greu si primeste putin; si personajul insignifiant (ca doar de-aia se intreaba lumea ce rost are in carte), in afara istoriei (motanul), care da absolut tot. E un fel de scara. La capatul de sus istoria, la capatul de jos biologia; sus importanta, jos placerea; sus datoria, jos sentimentul si tot asa. Sau o scara a devotamentului, care creste in intensitate pe masura ce scade importanta personajului. Fara motan, Filip Florian ar fi efectuat un banal roman istoric, cam tras de par. Regele are ce n-are motanul, dar si motanul are ce n-are regele. Iar dentistul, omul obisnuit, e la mijloc. N-are cum sa aiba motaneitate 
dar macar vede ce-i aia.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
5 ianuarie 2009 la 2:24 pm
Din pacate, nenumarate “carti” nu sunt nimic altceva decat produse necesare pentru a transfera banii din contul nostru in contul editurilor.
Si nu ma refer la aceste compilatii; na, ca nu pot sa le spun altfel….
Interesant ar fi de aflat parerea celor car au dat acceptul ca aceste “carti” sa fie editate. Oare ce motive au avut, cum explica prezenta produsului pe raft ? Nu e cumva acel “hai sa mai scoatem ceva” ? Ar fi trist, dar cred ca acesta este raspunsul corect.
5 ianuarie 2009 la 2:35 pm
@ darael – mda, ma rog, cred ca am fost si eu prea negativa, asa, ca dupa sarbatori. ca, altfel, e o antologie draguta, si pt pisicofili chiar e misto. si contine serban foarta. bucati de literatura misto. are destule chestii bune
5 ianuarie 2009 la 2:38 pm
avind in vedere ca sunt “om obisnuit”(mi-aduce aminte de bancul ardelean : “iata un om si o femeie”) , poate explici si ce-i cu motaneitatea asta…
5 ianuarie 2009 la 3:15 pm
@ ignat andrei – pai nu-ti explic, dar iti dau bibliografie: tratatul de mai sus si romanul lui Filip Florian
enjoy!
5 ianuarie 2009 la 3:20 pm
@luciat: mişto de tot definiţia motaneităţii, parol! bine ai revenit
5 ianuarie 2009 la 4:06 pm
şi mie mi se pare cartea asta un moft, ceea ce nu mă împiedică să nu-mi placă rău de tot. mă enervează ilustraţiile, da’ în rest nu prea am ce să-i reproşez. textele îs savuroase, traducerile lui foarţă enervant de impecabile şi de “fireşti”. într-adevăr, un cadou pentru pisicofili, de citit la pachet cu “the tiger in the house. a cultural history of the cat” a bizarului carl van vechten, pană la atingerea stării de “greaţă pisicească”
5 ianuarie 2009 la 4:11 pm
@ capricorn –
mersi
@ luiza – the tiger in the house? hm, nici n-auzisem, ia sa ma interesez io
si as vrea si I am a cat, Soseki Natsume, recunosc. si recunosc si ca am fost io scirboasa cind am zis de greata pisiceasca, sorry
5 ianuarie 2009 la 4:16 pm
[...] decât bărbat… Capucino a intrat pe blogul teroristei şi a citit articolul despre motaneitate. A meditat profund asupra lui şi apoi m-a anunţat solemn că e mai bine să fii motan decât [...]
5 ianuarie 2009 la 4:21 pm
Io am I am a cat a lui Soseki, sta cuminte raft, ditamai cartoiul, bine ca nu toarce
:P:P
5 ianuarie 2009 la 4:26 pm
La mulţi ani încă odată! Mişto chestia cu motaneitatea, Capucino al meu este perfect de acord şi e convins că e mai mişto să fii motan decât să fii bărbat.
5 ianuarie 2009 la 4:29 pm
@ puck – aolio, daca ar toarce cartile necitite ce zgomote s-ar auzi la mine in casa! sau, doamne fereste, daca ar mirii si-ar zgiria cind trec pe linga ele
@ dreamingjewel – la multi ani! capucino al tau e un mare intelept!
5 ianuarie 2009 la 4:32 pm
apropo de ce a spus Darael: macar cartile astea cu pisicile par sa fie scoase cu intentii bune… Eu m-am enervat cand am vazut zilele astea o carte – “Ciudatul caz al lui Benjamin Button” (nu mai stiu editura). Daca tot a aparut filmul omonim au scos si povestirea si cer pe ea la fel de multi bani cat ar putea cere pe tot volumul “Tales of the Jazz Age”.
@luciat: motaneitatea se refera doar la motani, nu?
5 ianuarie 2009 la 4:36 pm
@ adinab – cartile cu pisici sint scoase evident pt placerea mofturoasa a pisicofililor, asa ca normal ca sint intentii bune
motaneitatea, hm, creca da, doar la motani 
a’ meu sigur dispune de motaneitate en gros. la pisici in general probabil se refera “pisicovenia”, concept de-al lui foarta
)
(auci, iar m-am incleiat
5 ianuarie 2009 la 4:39 pm
@luciat: nu nu, e clar ce spui
sau e coerent cu modul in care vad eu lucrurile 
5 ianuarie 2009 la 5:14 pm
zicea Foarta undeva ca a fost ideea editurii si ca ar fi putut fi mult mai ampla antologia. eu inca nu mi-am cumparat-o dar cred ca o sa iau varianta humanitas.
e o oferta pe care nu pot s-o refuz
5 ianuarie 2009 la 5:40 pm
http://www.bartleby.com/234/
aici găseşti, dragă luciat, varianta electronică a tigrului din casă. eu am varianta “printed on acid-free paper” de the new york review of books. evident, sunt norocoasă. dar textul e oricum acelaşi, şi pe net, şi la mine-n carte.
şi nu, n-ai fost scârboasă:)
6 ianuarie 2009 la 1:40 am
@ white noise – te cred
@ luiza – mersi, desi mi-e cam greu sa citesc pe ecran
6 ianuarie 2009 la 10:20 am
Dupa atatea pisici pufoase si torcatoare, as vrea si o antologie despre caini. Va rooog. Se poate
?