Cit de repede?
Harold Bloom a zis ca in tinerete citea cam 1000 de pagini pe ora, iar la batrinete nu mai poate decit 500 pe ora – literatura serioasa, nu benzi desenate.
Jeni Acterian calculase ca a citit 400 de pagini in patru ore. Anatole France plus un pic de Nietzsche. 100 pe ora.
Iar eu 
observasem intr-o zi ca in 15 ore citisem vreo 500 de pagini. Nu era Kant, erau Gheo (Adio, adio, patria mea…) si Cartarescu (Jurnal II). 33,33 pagini pe ora, in medie. Presupun ca asta e ritmul meu, in general. Evident, depinde si de carte si de dispozitie. Daca m-ar durea o masea si, din cine stie ce motiv, as citi Kant, banuiesc ca n-as sari de 0,5 pagini pe ora. Daca as fi intr-o dispozitie excelenta si-as citi Kinsella, posibil sa sar de 100 pe ora (?).
De fapt, citesc incet. Pentru ca n-am nici o graba. Sint carti la care ma intorc mereu cu citeva pagini in urma, mai notez una-alta, mai stau si ma uit pe pereti intre doua paragrafe, ma duc sa vad cite ceva prin alte carti de care mi-am adus aminte etc. La altele uit pina si sa fumez.
Cred ca exista si un ritm propriu fiecarei carti, nu numai fiecarui cititor. E pacat sa mergi prin Nabokov cu 100 la ora, oricine ai fi. La Orasele invizibile cred ca viteza cea mai buna e de vreo… sa zicem, 10. La Houellebecq 75 n-ar fi exagerat. La Tolstoi 40 e OK. Si tot asa. La unele carti nu poti sa pui viteza de croaziera, trebuie sa te adaptezi la conditiile fiecarei sectiuni in parte. Sa inaintezi cind cu 15 la ora, cind cu 80. It’s part of the fun.
Mai conteaza si de ce citesti cartea respectiva. Ma refer la o prima lectura sau la o recitire peste multi ani, nu la situatii speciale, in care vrei sa faci conspecte constiincioase ca sa-ti iei un examen sau vrei o lectura in diagonala ca sa compari rapid cu alta carte sau. Stiu ca exista tehnici de citire rapida, dar nu m-au interesat niciodata, cel putin nu cind e vorba de citit asa, fara scop si fara obligatii, ar fi absurd. Cu siguranta, trebuie sa stii, macar in scoala, cum sa citesti 700 de pagini in 4 ore sau 10 pagini in 30 de ore. Numai ca e altceva, e studiu. Eu vorbesc de citit fictiune fara sa fii obligat.
Orice-ar fi, oamenii citesc aceeasi carte si o inteleg la fel de bine, o apreciaza la fel de mult, in ritmuri diferite. Cred ca Harold Bloom e un cititor rapid, nu ma indoiesc de asta. Presupun ca citeste cam de trei ori mai repede decit mine. Dar nu cred nici in ruptul capului ca exista vreun om pe lume care sa poata inghiti Razboi si pace intr-o ora sau doua (sau intr-o zi)! Cei care au citit mult n-au facut-o doar pentru ca au fost mai seriosi si au avut o capacitate de concentrare mai mare, ci pur si simplu pentru ca au cheltuit mai mult timp stind pe loc, intr-o incapere inchisa, uitindu-se inspre niste obiecte de hirtie.
Asta a fost introducerea pentru noul sondaj (butoane alaturi). N-am mai pus optiunile pe care le consider valabile pt toata lumea, respectiv “depinde de carte” si “depinde de dispozitia mea”. Si nici “nu stiu, nu m-am gindit” – cine nu stie sa nu voteze
Citesc (fictiune) in medie:
sub 25 pagini pe ora
25-50 pagini pe ora
50-75 pagini pe ora
75-100 pagini pe ora
peste 100 pagini pe ora
500-1000 pagini pe ora
La sondajul precedent au fost 421 raspunsuri intr-o luna si-un pic. A fost si mai neserios decit asta 
Rezultate:
Fumezi?
da, tutun – 25%, 107 voturi
huo! – 19%, 82 voturi
a, nu, sint om serios – 18%, 76 voturi
da, zilnic – 12%, 50 voturi
da, iarba – 10%, 44 voturi
nu stiu – 6%, 25 voturi
ihi, cred ca de aia ma doare capu’ – 4%, 18 voturi
da, dar altceva decit ce vorbesc – 3%, 11 voturi
da, frunze de papusoi – 2%, 8 voturi
Ce concluzii putem sa desprindem noi? Adica de ce sa trag concluzii numai eu? Pentru cei 82 care au huiduit: 
Ati vazut ca acuma localurile poa’ sa aleaga daca sint pentru fumatori sau nefumatori? Sa va fie de bine! Mie cred ca o sa-mi fie
P.S. Evident, n-am mai citit apsolut nimic in weekend
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
12 ianuarie 2009 la 5:13 pm
eu citesc sub 25 pe ora, mai ales daca-i vorba de poezie.
[aveam 4 ore cu acelasi prof], si de la 8 la 12 am citit frumos de tot.
nu mai stiu in cate ore am citit Razboi si pace, dar imi aduc aminte si acum ca am terminat cartea intr-o marti dimineata, am hotarat ca nu ma duc la scoala
12 ianuarie 2009 la 5:13 pm
Ar trebui luat în considerare şi ritmul în care procesezi ceea ce citeşti. Degeaba citeşti x pagini pe oră dacă ai citit în diagonală, dacă nu ai înţeles nimic sau dacă, aşa cum fac unii, treci peste pasajele descriptive, că nu sunt relevante.
12 ianuarie 2009 la 5:20 pm
@ white noise – si eu imi amintesc perfect cit m-am chinuit cu Razboi si pace! aveam 24 de ani si eram intr-o mutare, aveam o gramada de lucruri de facut, dar constiinta nu si nu
cred ca a durat vreo doua saptamini cu totul – si mutarea si razboiul si pacea 
@ emilian – da, dar asta chiar nu se mai poate contoriza
12 ianuarie 2009 la 5:21 pm
Si Kant se poate citi cu 100 la ora. Depinde de cat de familiarizat esti cu un anumit limbaj (inclusiv probleme dezbatute in acel limbaj) sau autor.
Pentru mine placerea lecturii inseamna sa citesc incet sau cu intreruperi (adica ma mai gandesc la una alta). Dar cu cat citesc mai mult, cu atat argumentele, contraargumentele, tiparele, ideile etc devin mai cunoscute. Din pacate citesc din ce in ce mai repede. Dar nu vreau sa ajung la 1000 de pagini/ora. Pentru ca nu o sa mai am placerea lecturii.
12 ianuarie 2009 la 5:22 pm
@ silviu – posibil sa mearga si kant cu 100 la ora, nu stiu. dar era vorba despre fictiune
12 ianuarie 2009 la 5:31 pm
“aşa cum fac unii, treci peste pasajele descriptive, că nu sunt relevante.”
*ahem*nu sunt interesante*ahem*
n-am nimic interesant de contribuit pentru moment, o sa ma contorizez zilele astea ca sa votez. citesc destul de repede, probabil undeva peste 30 de pagini pe ora, dar recunosc ca uneori o iau in diagonala si totdeauna uit detaliile. chiar si la cartile pe care le-am recitit de 10 ori. dar aici cred ca e vina memoriei mele, nu a ritmului de citit.
12 ianuarie 2009 la 5:40 pm
ah, astea cu inainte de examen, cand trebuia sa rasfoiesc prin mai multe carti ca sa verific raspunsurile, iti dai seama.Problema e ca nu ramai cu nimic…sunt carti care merg gen 5 pag pe ora, cu pauza de masa tzigara si adormit
) sau carti care pur si simplu le devorezi si uiti cat e ceasu/ca ai apa pe foc/sa mai respiri.Asa am patit cu Numele Trandafirului.
Mi se pare dubios cazul Bloom, haida de! sa zic ca e excentricitate + senilitate, asta ca sa fiu nice.
cam nasol sondaju, ma asteptam sa fie mai multi fumatori si mai putzini cu hua!
12 ianuarie 2009 la 6:03 pm
Banuiesc ca te referi doar la proza. Dincolo de numar, eu as raspunde: cu cit mai incet cu atit mai bine
12 ianuarie 2009 la 6:09 pm
In defunctele vacante de vara: cam 400 de pagini pe zi.
Acum: intre 6 si 20 de pagini pe zi, in metrou si pana intr-o suta noaptea, acasa.
12 ianuarie 2009 la 6:15 pm
Cuvintele “apsolut” si “umpic” sunt scrise in mod (evident) intentionat gresit, dar care este motivul scrierii lor asa?
12 ianuarie 2009 la 6:19 pm
@luciat
.
Pai si Kant tot fictiune e. Dar are un limbaj propriu, o familie de termeni specifici (Kant era profesor si argumenta pentru un anumit public, cu anumite asteptari). Dincolo de termeni e o poveste cu final fericit (cel putin pentrui Kant), cu un final chiar de Hollywood
Iar despartirea fictiune-nonfictune e pur arbitrara. Cred ca fiecare carte a fost scrisa ca sa devina parte din realitatea traita a unui cititor. Altfel ramane nescrisa (adica fictiune).
12 ianuarie 2009 la 6:50 pm
ai merge cu 75 de pagini la Houellebecq? Mai ai 25 si ajungi la Kinsella! pai da, ca Hlbq e un nasol si scrie prost si ca el gasesti in Romanica cu tona. Cred ca a ajuns sa dea bine sa spui ca nu-ti place H. Si nu inteleg de ce…
12 ianuarie 2009 la 7:22 pm
Mi se pare o minciuna gogonata treaba asta cu 1000 de pagini pe ora. Asta inseamna 16,66 pagini pe minut, adica 0,27 pagini pe secunda. Ar veni o pagina si un pic in 4 secunde. Pai ce pagina e aia? De colorat?
12 ianuarie 2009 la 7:56 pm
Proza si poezia au viteze diferite de lectura. Aparent paradoxal, studiile docte mi se pare ca se citesc mai usor – pentru ca, de obicei, nu sunt citibile cap-coada, si fiecare citeste bucatica de puzzle care convine domeniului lui de interes sau de expertiza. Asa reusea Iorga sa treaca prin 30 de carti pe zi, fara sa citeasca (zic eu) de fapt cam nici una. Oricum, tot nu-l cred pe cochetul de Harold Bloom ca bate mia…
(in ce ma priveste, bineinteles).
Conteaza, cred, si vocea interioara pe care o asculti cand citesti. Multa vreme, poezia am citit-o avand in cap vocea retinuta si usor tremurata a lui Mircea Ivanescu, si cred de fapt ca abia la viteza asta scazuta, la relanti, am invatat sa citesc poezie (dac-oi fi invatat). Cand eram mic, imi placea sa epatez cu viteza mare de lectura. Acum cred ca adevarata lectura e cea lenta, mai potrivita oricum sentimentului ardelenesc al fiintei
12 ianuarie 2009 la 8:02 pm
uite ca abia m-am cronometrat. si am 60 de pagini de saramago pe ora. pagini pline, fara dialog si aproape fara paragrafe. asa ca 75 pentru uelbec mi se pare rezonabil. nerezonabil mi se pare, totusi, sa citesti uelbec.
12 ianuarie 2009 la 8:21 pm
@ Vic:
) Just!
12 ianuarie 2009 la 9:30 pm
In general sunt a slow reader. Cred ca ajung maxim la 60 pg/ora daca e o carte care imi place foarte mult. Altfel, I’m easily distracted
13 ianuarie 2009 la 12:27 am
@ jen – si eu uit detaliile, si inca cum! doar unele imi ramin in cap. dar nu sar si nu citesc in diagonala – oricum, nu citim acelasi gen de carti
@ tuvia – pai din 421, nefumatorii cred ca sint 82 + 76 = 158, sensibil mai putin de jumatate
(nu stiu sa calculez cit la suta 
)
@ eugen – ei, nu chiar. mie nu mi-ar conveni sa citesc Zilele regelui in 6 luni, de exemplu, aia clar nu se mai cheama citit, ci lalait
@ kat – in vacantele de vara eram ca drogata uneori. nu stiu cit citeam, dar mult mai mult decit acum, practic toata ziua. pe la 11-12 ani saraca mama mi-a adus cu forta niste fete din bloc sa fac cunostinta cu ele si sa nu mai stau toata ziua in casa
decit ca a fost un chin sa ies cu ele pe-afara, n-aveau nici o vina, dar ma plictiseau cumplit, saracele
@ frizerudinperu –
nu te supara, dar mi-e f inconfortabil sa explic de ce scriu asa. ar trebui sa-mi iasa mai evident decit atit, adica ar trebui sa te amuze si sa nu ma intrebi – daca ma intrebi inseamna ca nu-mi iese asa de ok cum cred eu… sau… nu stiu, sa ma gindesc si poate raspund intr-o insemnare separata – pot sa te intreb citi ani ai? (e nepoliticos, stiu, spune-mi doar daca vrei)
13 ianuarie 2009 la 12:44 am
@ silviu – da, bine, toate e fictiune si, de altfel, totul totul totul e un zuluf facut cu drotul
dar eu la fictiune in acceptiunea cotidiana a cuvintului ma refeream 
@ hamlet – ce contradictie! pai ca sa-l citesti cu 75 pe ora tre sa-ti placa, nu? crezi ca mie kinsella nu-mi place, de-aia ajung la suta pe ora?
altfel, ti-a raspuns vic 
@ observatorul – e tacaneala curata la bloom, parerea mea
@ r. – la poezie nu prea stiu ce sa zic. e o operatie mai complicata decit “lectura”. apropo, e pe undeva pe net vreo inregistrare cu mircea ivanescu? eu nu l-am vazut niciodata altfel decit in vreo poza (cred ca si poze am vazut f putine)
@ vic – e nerezonabil, dar distractiv
60 la saramago – la viteza asta cred ca se simt bine de tot si fraza lui si povestile alea nebunesti. se simt virajele, adica, tre sa fie misto
@ ameer – si eu sint easily distracted, am nevoie de liniste perfecta, sa nu se auda nici musca
si de fotoliu confortabil, de unelte de fumat la indemina, de caldura sau racoare la fix, in functie de anotimp. nu pot sa ma concentrez altfel
13 ianuarie 2009 la 12:47 am
Sint putin frustrat, pentru ca citesc intre 5 pagini pe ora (daca e vorba de un text filosofic pe specialitatea mea) si maxim 25 (daca e vorba de literatura).
Din nefericire, m-am invatat de mic copil sa citesc cu creionul in mina. Subliniez orice mi se pare important, sau macar interesant. Pina si colectia din “Dilema” este subliniata si ras-subliniata. Lucrurile astea iau timp, si imi este imposibil sa inteleg cum poti citi 400 de pagini pe zi – ce sa mai vorbesc de o mie pe ora!
Eu chiar nu cred ca se pot citi o mie de pagini pe ora, orice ar declara Bloom!
13 ianuarie 2009 la 12:59 am
@ andruska – ahaaa, deci nu merge Kant cu 100 pe ora nici pt specialisti, nu? stiam eu
13 ianuarie 2009 la 1:00 am
eu doar citesc. si prin muzee merg alene. probabil ca doar gandul are viteza mare.
13 ianuarie 2009 la 1:13 am
Un domn pe nume Stefan Alexandrescu spune ca citeste 10.000 de cuvinte pe minut. Pe testate. A fost un articol despre el in Esquire-ul de noiembrie. Si pentru ca Esquire nu are – inca – site, va dau copy-paste mai jos din articol, ca sa intelegeti de ce nu e bullshit:
“Cum funcţionează de fapt citirea rapidă: când citim în mod obişnuit, ochii se mişcă foarte repede, de vreo 30 de ori pe minut – în acest fel, ei obosesc şi nu acoperă decât un spaţiu foarte mic: literă cu literă, iar toată informaţia se înmagazinează în dezordine în memorie. Dar dacă antrenezi musculatura oculară în aşa fel încât să poată cuprinde un câmp vizual cât mai mare, atunci viteza de citire şi capacitatea de memorare vor creşte considerabil şi informaţia va fi stocată exact în zona în care ai nevoie. Dincolo de bariera de 1000 de cuvinte/minut, e momentul în care reînveţi să înveţi. ”
Explica in articol si care sunt exercitiile. A invatat cu profesorul Radu Budei din Iasi.
Deci se poate. Dar eu n-am putut sa ma apuc de exercitiile alea. Mi-a fost lene.
13 ianuarie 2009 la 1:18 am
Cred ca pe Simenon il obseda imaginea unui cititor vorace ca Bloom, altfel nu-mi explic de ce scria atit de repede : )
Eu citesc mult mai repede si mai bulimic decit as vrea, si dispar in carti, in loc sa le citesc pe indelete, sa-mi iau macar citeva note (degeaba m-a batut mama la cap sa-mi tiu un jurnal de lecturi; acum imi pare foarte rau ca n-am ascultat-o, m-as fi amuzat sa citesc ce ineptii puteam debita in tineretea mea de cititor si sa le compar cu cele de acum). Acum, cel mai mult imi plac recitirile lente.
13 ianuarie 2009 la 1:20 am
Iata si info despre profesorul care a inventat aceasta metoda de citire/invatare: http://www.infospeed.ro/infospeed_detalii.html
13 ianuarie 2009 la 1:20 am
@ distractiv? ba, dupa particule, e chiar plicti. parca-as vrea ceva mai tare. poate un roman sentimental
13 ianuarie 2009 la 1:51 am
@ jo – vai, ce obositor suna
am zis, stiam ca exista tehnici de citire rapida, da’ nu le vreau, ca mi se pare ca sint… lucrul dracului 
)))))))))
glumesc, or fi bune, da’ nu cind vrei sa citesti asa, de placere
o sa ma uit pe link, mersi
@ vic – a, da, e perfect in stare de un roman sentimental, din pacate nu-si da seama ca ar fi mai tare cu asa ceva
13 ianuarie 2009 la 1:53 am
@ alexandru – a, ti-ai facut blog! super! am citit un pic de acolo si clar trebuie sa recitesc Bartleby, mersi
13 ianuarie 2009 la 1:55 am
Mi s-a parut fabulos ce facea domnul, ceva de superman, dar in acelasi timp am avut senzatia ca pierdea ceva esential pe drum – partea aia cu savuratul. Poate ca e util cand ai de invatat tomuri de legi – adica sigur e – dar cu literatura nu merge asa… Si sa fim seriosi, la cinci ore cat face trenul pana la constanta, cate zeci de carti ar trebui sa iau cu mine?
Dar mi s-a parut bine de stiut, de aia am dat linkul.
13 ianuarie 2009 la 2:02 am
Eu am citit Lord of the Rings in sub 24 de ore, puse cap la cap. In general citesc destul de repede, dar n-am avut curiozitatea sa ma cronometrez.
Oricum, citesc de placere, daca as citi profesionist, m-as antrena 
13 ianuarie 2009 la 2:10 am
@ jo – pai zice ca e pt elevi, studenti, profi, oameni de afaceri. cred si eu, daca esti prof, de ex, si tre sa citesti 100 de lucrari ale studentilor la un examen, ca ar fi minunat sa le citesti pe toate intr-o ora. sau un om de afaceri sa citeasca presa zilnica in 10 minute. sint situatii in care ar folosi
si, apropo, cred ca am citit un articol de-al lui cartarescu despre un aparat de citire rapida – parca in volumul cu pixeli in titlu – o sa ma uit miine – tin minte ca nu i-a convenit, totusi
@ laur – ei, si eu am citit 6 harry potter intr-o saptamina – stiu, o sa-mi sara-n cap lumea ca nu se compara. pt mine se compara, din simplul motiv ca n-am citit lord of the rings
@ skyrain – eu la muzee o iau repejor dupa vreo ora de mers alene, ca ma dor picioarele
13 ianuarie 2009 la 2:44 am
Nu sunt inregistrari cu Mircea Ivanescu pe net – abia daca exista poze cu el. Pentru M.I., le moi est haissable nu-i vorba goala
13 ianuarie 2009 la 8:59 am
am pus si eu media, desi mi-a fost destul de greu s-o fac; in primul rand am pus media la citit in romaneste, ca in engleza imi ia mai mult (si sa nu spuna nimeni ca citeste la fel de repede in alta limba, ca nu cred, e imposibil); LOTR l-am citit in trei zile (in timpul saptamanii, cand nu puteam citi decat dupa ora 19:00) exact fiindca era in engleza
media e 75-100 pentru ca am fost fortata sa ajung la ritmul asta – lucrez de aproape 14 ani non-stop si altfel as fi ajuns sa ma plang ca trei sferturi din generatia mea, ca n-am timp de citit
la cartile in engleza cred ca media e 25-50, mai aproape de 25 daca sunt carti de biznis
13 ianuarie 2009 la 9:03 am
a, dar si in engleza e mai mare daca ma captiveaza cartea, la LOTR si Harry Potter am ajuns pe la 75 cred
13 ianuarie 2009 la 11:00 am
In general, citesc repede. Am incercat sa fac o medie (cu ce am citit ieri si azi puse cap la cap) si probabil media e undeva la 50. Acum ceva timp imi luam timp sa citesc, sa imi iau notite, sa recitesc pagini. In ultima vreme devorez cartile prin metrou, pe sub birou, intre doua proiecte. Mai sunt cateva privilegiate pe care le pastrez pentru acasa si de care ma bucur. Asa ca media probabil e intre 30 si 50 de pagini pe ora.
Si nu, Kant nu se poate citi cu 100 pe ora (cu toate ca mi-ar fi folosit sa se poata prin anul II). Poate doar la a 10-a recitire.
13 ianuarie 2009 la 11:12 am
culmea, eu am o viteză aproape constantă, undeva în jur de 20-25 de pagini pe oră. marja se-ngustează sau se lărgeşte în funcţie de dispoziţia mea şi mai puţin de natura cărţii. oricum, clar e că-mi place să nu sar peste niciun cuvinţel, să-ncerc să mestec bine tot ce-mi dă autorul. păstrând linia asta… culinară, să zicem că-mi place să trăiesc pentru a citi, nu să citesc pentru a trăi.
13 ianuarie 2009 la 1:43 pm
vic, habar n-ai ce spui, suficienta ta in materie de hlbq te face pe tine nerezonabil. nu inteleg de ce doar in ro exista sentimentul asta superior fata de niste texte mai mult decit prizabile. in franta sau belgia (unde locuiesc) nu am auzit inca pe nimeni atit de superior sastisit de hlbq. sint opinii pro si contra, da, dar lumea il citeste si il discuta si emite opinii fara atita aroganta provinciala (si periferica, sorry). inca ceva, umorul tau mi-aduce aminte de drumul taberei.
13 ianuarie 2009 la 1:49 pm
Nu cred că la 500 de pagini pe oră mai poţi să şi înţelegi ceea ce citeşti.
Eu citesc peste 100 de pagini pe oră şi, dacă mă laşi o zi întreagă în pace, termin o carte de 700-800 de pagini (păi de aia există week-endurile). Chiar încerc să încetinesc, pentru că termin prea repede cărţile care îmi plac, când eu aş vrea să mai rămân în atmosfera aia.
În engleză merge ceva mai încet, astă vară, când am început, nu reuşeam să citesc decât cam 100 de pagini pe zi – acum am mai căptat ceva viteză şi aici.
13 ianuarie 2009 la 1:59 pm
@ hamlet: felicitari pentru ca locuiesti in belgia!
uite, vezi, de-aia nu port eu hamleti 
13 ianuarie 2009 la 2:35 pm
vic, hai, mai incearca o data, poate o sa ma faci sa rid, pontosule.
13 ianuarie 2009 la 2:42 pm
ce-are drumul taberei?!
13 ianuarie 2009 la 3:25 pm
de obicei imi ia pagina si minutul, daca e o carte usurica sa zicem ca ajung la 90-100 de pagini pe ora.
in facultate citeam mai tot timpul in diagonala sa am habar ca sa pot raspunde, cat despre examene, citeam cu sutele de pagini pe noapte, dar s-au dus vremurile bune
acum incerc sa savurez… nu ma asteapta nici un examen maine
13 ianuarie 2009 la 3:45 pm
@Luciat Exista, desigur, si varianta cu explicatiile stiintifice. De exemplu, faptul ca ochiul este un aparat de fotografiat si ca el – ochiul, ca-i mai primar si mai fara idei – nu citeste cuvintul, ci il fotografiaza. Dupa cite am citit/uitat/vazut/fotografiat pe NG, cei care au deprinderea cititului – mai exista si analfabeti (ce cuvint interesant!) – nu vad, de fapt, decit prima si ultima litera si e deajuns sa se formeze cuvintul in capatina. Daca citesti de te indoi, ajungi sa “fotografiezi” fie si o pagina intreaga intr-un “blitz”. Nu stiu daca e vreo performanta, nu conteaza, in fond, dar e amuzant. Dar eu ma gindesc asa: daca eu fotografiez cinci rinduri dintr-un “blink”, inseamna ca si Iorga putea citi o pagina intreaga. Si cind te gindesti ca nici eu nu ma simt prea bine…
13 ianuarie 2009 la 3:54 pm
Si Hlb imi place tare si il consider deosebit de romantic. Ce final mai romantic vreti decit finalul din “Particule”, cu tipul care inoata pina se pierde, naibii, in zare si se ineaca, sau, cine stie, se apuca de negustorie ca Rimbaud?
13 ianuarie 2009 la 3:57 pm
@Hamlet Eu sint relativ renumita pentru cuvinte licentioase, dar cuvintul “prizabil”, referitor la un text, orice text, mi se pare de-a dreptul vulgar.
13 ianuarie 2009 la 3:59 pm
eh, nici romantismul nu mai e ce-a fost
13 ianuarie 2009 la 4:08 pm
@Vic
De ce, mai? Ce poate fi mai romantic decit unul care se apuca de specula dupa ce a scris “Un anotimp in infern”? Uite, de aia nu sintem noi geniali.
13 ianuarie 2009 la 4:10 pm
@hamlet: nu e la moda sa nu-ti placa houellebecq in romania, nu stiu de unde ai scos chestia asta; si nu e nimeni ‘sastisit superior’, omul e misogin si are o obsesie cu felatia – cred ca nu e vina romanilor, ci frustrarea lui
drumul taberei este un cartier fin, eu m-am nascut in pantelimon, la celebrul ‘capu’ lu’ paispe’, deci ai grija cum ripostezi!!!
13 ianuarie 2009 la 4:14 pm
@dreaminjewel: auzi, m-ai enervat, maine seara ma cronometrez (ca azi beau, se vede in nick de ce), sa vad cate pagini citesc pe bune, nu asa, medie apreciata, ca m-ai complexat!
13 ianuarie 2009 la 4:25 pm
@Capricornk13
Da, da’ baiatul mai are o obsesie si cu sexul spaniol, si cu turismul sexual in Thailanda si cu sexul in grup si mai e si pedofil. Cam multe frustrari. Ma mir ca i-a scapat zoofilia si necrofilia. Nu incetez niciodata sa ma minunez cit de puternica poate fi literatura scrisa la persoana I. Nu stiu, mie, de pilda, imi trece prin cap ca baiatul asta – care e poet la origine – descrie cu maxima acuratete, disperarea unei societati in criza, cumva condamnata intre a alege intre promiscuitatea sexului si promiscuitatea stiintei. In fond, omul, ca un mic bovaric ce este, isi doreste doar oleaca de intelegere si oleaca de iubire.
Deosebirea intre a gindi urit si a vorbi urit e majora.
13 ianuarie 2009 la 4:27 pm
@ biancas: n-am stiut ca sinteti mai multi.
13 ianuarie 2009 la 4:33 pm
@Vic
Mai multi din ce? Mai putini din cine?
13 ianuarie 2009 la 4:34 pm
@ biancas: voi, astia, care nu sinteti geniali.
13 ianuarie 2009 la 4:35 pm
eu citesc incet. din ce in ce mai incet. cred ca acum cativa ani mergeau 100 de pagini pe ora, acum doar daca literele sunt foarte mari si marginile generoase si spatiu dublu intre randuri si… hm. o sa ma cronometrez cu Orbitor sau cu Razboi si Pace.
@ capricornk13: la multi ani! (imi imaginez ca am vazut bine in nick
)
13 ianuarie 2009 la 4:35 pm
@Si, oricum, multumesc de compliment.
13 ianuarie 2009 la 4:51 pm
- nimic nu se compara cu recitirea…
- trec de 50 de pagini pe ora, asa ca am votat cu responsabilitate…
- imi place Houellebecq. si dupa “Particule…” a scris bine.
13 ianuarie 2009 la 5:06 pm
Gata, am hotarat. Ca tot azi e zi de spart bani pe carti (sper sa fie), ma duc, imi achizitionez un uelbec (oricum nu o sa pot pronunta niciodata cuvantul asta) si ma re-cronometrez. Si o sa pot sa fiu si eu sictirita si sa imi asum limbaj de drumul taberei (miliari se poate?)
@dramingjewel: aproape ca te invidiez pentru cat de repede citesti.
@capriconik13: la multi ani! pam pam
13 ianuarie 2009 la 5:51 pm
au, m-ati pierdut!
@ capricorn – La multi ani! sa fii fericita!
cit despre uelbec, da, scrie minunat, ca acum o suta de ani, curat capodopere
plus niste felatii, acolo. si niste cinisme. big deal!
13 ianuarie 2009 la 6:24 pm
ar merge un poll nou, va place Houellebecq au ba.
ba.
am citit particule elementare din cauza lui blogului lui soirs. partea cu sexul mi s-a parut cam comerciala.
masturbarea in orbita unei babe era in comunism parte dintr-un banc, unul de cazarma militara.
ideea ca vestul e crizat pentru ca e individualist, vai, saracii individualisti, mi s-a parut o alintatura.
imi plac oamenii care citesc incet.
13 ianuarie 2009 la 6:51 pm
ce-o fi cititul? suta de metri garduri? proba de maraton? eu cred ca viteza lecturii n-are nici o importanta. mai ramine sa intrebam cit de rapid te indragostesti, de regula? sau cite vise bifezi pe noapte? parerea mea..
13 ianuarie 2009 la 7:17 pm
Cititul repede nu-i neapărat ceva de invidiat, în felul ăsta plăcerea evident durează mai puţin, după cum am şi zis. Numai că ăsta este ritmul meu normal, căpătat după ce toată viaţa am citit zilnic (mă rog, de la şase ani, de când am învăţat să citesc). Până la urmă important este să citeşti ce-ţi place şi să înţelegi ce citeşti. De fapt, până la urmă, important este să citeşti, restul sunt nuanţe.
@capricornk 13
Auuuu, sunt o vacă neatentă! La mulţi ani!
13 ianuarie 2009 la 7:27 pm
P.S. Houellebecq mi s-a părut jalnic.
13 ianuarie 2009 la 7:31 pm
@ dreamingjewel: de ce-i atit de important sa citesti?
13 ianuarie 2009 la 7:55 pm
@vic
Bine, nu citi dacă ţie ţi se pare că nu e important.
13 ianuarie 2009 la 8:09 pm
@ uv – hei, sa stii ca am incercat sa comentez pe blogul tau (la sfirsitul anului trecut) si n-am putut, ca degeaba, nu ma lasa sa ma loghez
nu fac poll pt uelbec, putin imi pasa daca place sau nu
@ ioanan – cititul e, pe de o parte, activitatea aia intelectuala, pe de alta parte e o actiune executata de ochi asupra unor chestii mici si negre pe hirtie. viteza cu care citesti e… a fact of life
si de ce sa nu intrebam cit de rapid ne indragostim? indragostirea e un fel de ticneala provocata de cresterea nu stiu caror hormoni, nu? cit timp le ia la hormonii unuia sa i se suie la cap? cred ca se poate f bine vorbi despre asta 
(si serios, dar si provocare 
))))))))
eu, de exemplu, ma indragostesc greu, ma tine mult si imi trece lent (dar sigur)
@ dreamingjewel – pt vic s-ar putea sa nu fie important, ca a citit o gramada
da’ de ce deranjeaza intrebarile astea, oare? sint intrebari chiar misto. de ce e important sa citesti? din pedeveul meu, e ultimul lucru care mi s-ar parea important gindindu-ma la maica tereza, de exemplu. sau la un sportiv de performanta. sau la vinzatorii de piine – putin imi pasa daca citesc sau nu, cu totul altceva mi se pare important la ei – din pedeveul meu, repet
13 ianuarie 2009 la 8:33 pm
deci scuzati ca am fost asa abisal. mi s-o fi tras de la uelbec.
13 ianuarie 2009 la 8:50 pm
Păi dacă vic a citit o grămadă înseamnă că i s-a părut important, deci cu atât mai puţin înţeleg sensul întrebării. Ceva care îţi trimite mintea în noi direcţii, care te ajută să îţi clarifici nişte lucruri, care îţi deschide noi perspective, ceva care te ajută să înţelegi mai bine oamenii, care te ajută să uiţi măcar câteva ore de toate ale tale… şi lista poate continua, ceva ce are efectul ăsta asupra cuiva este un lucru important. Nu este singurul important sau cel mai important, dar este important.
Şi de altfel, atâta timp cât dai o grămadă de bani pe cărţi şi ai şi un blog despre lecturile tale şi pentru tine este important să citeşti şi nicidecum “ultimul lucru”.
Nu îmi amintesc să fi zis că oamenii care nu citesc nu sunt importanţi sau că ar fi inutili, deci ce treabă are Maica Tereza aici? Şi de unde rezultă că Maica Tereza nu citea? (Doar că nu ce citim noi. Înţeleg că a citit în copilărie despre vieţile sfinţilor şi misionarilor şi asta a contribuit la decizia ei de a o lua pe calea pe care a luat-o şi de a deveni persoana care a devenit. Deci se poate spune că activitatea ei, importantă pentru atâţia oameni, a fost un rezultat nu doar al firii sale ci şi al lecturilor din copilărie. Importante, deci, aş zice.).
Din pedeveul meu, nici vânzătorii de pâine nu ar pierde nimic dacă ar citi o carte, unele s-ar putea chiar să le placă (sigur, poate nu “uelbec”) şi să le fie mai utile decât tembel-şourile alea televizate care fac atâtea furori. Şi poate i-ar face să fie mai puţin acri şi mai amabili în ceea ce fac.
13 ianuarie 2009 la 9:09 pm
@ dreamingjewel – sensul intrebarii e in primul rind sa stam la palavre:) in al doilea rind, ce e important in sine? sau cit de important? sau pt cine? ca, daca nu stim care e sensul vietii pe pamint, n-avem de unde sa stim daca e important sa citim. si daca e important sa citim beletristica sau religie sau filosofie. daca e important sa citim si-atita, chiar cind citim sandra brown si celalalt brown (am reusit sa uit cum il cheama
). daca, in timp de razboi, e mai important sa citim sau sa ne batem cu dusmanu. daca sa citim e mai important decit sa fim politicosi. daca daca daca 
adica: depinde. pe bune. pt mine e important fiindca imi place si sint o persoana egoista si tin la placerile mele
(da, e important, dar e important si sa vedem din ce pdv e important)
13 ianuarie 2009 la 9:11 pm
sau nu?
)))))))))))))))
13 ianuarie 2009 la 9:13 pm
@ dreamingjewel: dimpotriva. da’ chiar dimpotriva.
cit despre vinzatorii de piine, ce sa zic? daca nu poti sa-ti inchipui ce viata au, incearca sa faci ce fac ei macar o saptamina si zi pe urma daca-ti mai vine sa citesti ceva.
pe bune, n-am chef sa ne certam. da’ se vede ca cititul nu te-ajuta sa-ti inchipui macar in linii mari cum traiesc aia de la care cumperi zilnic. fara suparare, da?
13 ianuarie 2009 la 9:17 pm
@ luciat: in timp de razboi, clar e mai important decit sa juganesti inamicul
da’ dupa cum se vede e totusi o importanta relativa
13 ianuarie 2009 la 9:21 pm
@ vic – tre sa ma gindesc la asta cu razboiu! nu sint precisa
desi vonnegut ar zice ca tine, hm… deci ma mai gindesc
13 ianuarie 2009 la 10:00 pm
@vic
Pe bune n-ai chef să ne certăm, nu? numai că mă jigneşti fără să mă cunoşti, pornind de la nişte premise care există doar în mintea ta. Am zis eu pe undeva că vânzătorii de pâine sunt demni de dispreţ? Nu. Am zis doar că o carte i-ar putea face să se simtă mai bine şi poate i-ar ajuta pentru câteva zile măcar să ia lucrurile mai uşor. Ceea ce ar fi bine şi pentru ei şi pentru noi, cumpărătorii. Show-urile care fac audienţă la noi – şi la care, va să fim corecţi, nu se uită numai vânzătorii de pâine – cred că pe undeva nu fac decât să le accentueze frustrările, deşi se vorbeşte despre funcţia de evaziune a acestui gen de spectacole.
Sigur, aş avea oarece dificultăţi în a numi o carte pe care să o citească vânzătorii de pâine dar trebuie să fie unele. Uite, “Pantaleon şi vizitatoarele” sau “Totul despre băieţi” nu cred că ar da bătaie de cap nici măcar cuiva foarte obosit şi ar putea destinde pe oricine.
(A, şi ca să fie clar şi să previn nişte viitoare interpretări, nu am zis nici că ar trebui să îi forţăm să citească, nici că ar trebui să interzicem show-urile respective).
Dar oricum, în contextul în care, în loc să mă contrazici şi să îţi expui punctul de vedere opus sau să îmi demonstreazi că greşesc, tu recurgi la jigniri, chiar nu are sens să discutăm.
13 ianuarie 2009 la 10:10 pm
luciat:
- la indragostire, mi-ai raspuns exact in sensul in care bateam si eu: adica nu rapiditatea declick-ului conteaza, ci profunzimea starii in sine (poate nici cit de lunga sau scurta e povestea, ci cit de importanta si deci, de neuitat; si nevindecabila, ca orice dragoste care se respecta)
Despre citit:
- am crescut intr-o casa cu un adevarat cult al culturii (daca pot sa zic asa) si, implicit, al literaturii, ceva gen Noica or something..
- in timp, mi-am dat seama ca nu volumul sau calitatea cartilor parcurse conteaza; am intilnit, ca tot omu’, lichele cultivate si suflete mari aproape analfabete;
- si ma intrebam, naiv: la ce-ti foloseste toata literatura lumii daca ai ramas o hahalera?
- raspunsul meu: bunatatea e tot ce conteaza; aia fara tam-tam si program, aia care-ti vine din sufletel, ca aerul cind respiri; ti-as mai spune ca Dumnezeu pune si el umarul la asta, dar te-ai declarat atee si nu vreau sa tulbur apele; asa ca ma retrag.. (scrisei si mult…scuze)
13 ianuarie 2009 la 10:12 pm
@ luciat
Sigur că e important la modul relativ şi subiectiv dar nu aşa sunt toate lucrurile? Ce e important pentru unul nu e important pentru altul, iar ceea ce credem aşa, când teoretizăm, că e important pentru noi s-ar putea să se dovedească, în anumite circumstanţe, că nu era atât de important pe cât credeam sau că este surclasat în importanţă de ceva ce nici nu ne-ar fi trecut prin cap. Ca să dai un răspuns la modul absolut ar trebui să te cunoşti pe tine însuţi nespus de bine, inclusiv să ştii ce ai face în condiţii dificile – când noţiunile se răstoarnă. Or asta în general mi se pare greu. Adică de unde ştii cu certitudine că te cunoşti bine-bine? Adică uite o alegere: război, frig, sărăcie şi tu ai de ales: pui cărţile tale iubite pe foc şi te încălzeşti sau tremuri de frig şi speri să le salvezi? Să presupunem că numai tu ai de suferit, că dacă intră în joc şi persoane la care ţii atunci, evident, e mai simplu să alegi.
13 ianuarie 2009 la 11:06 pm
- tot la dragoste ma gindesc (ca orice femeiusca..) si la cetitul cartilor: nu conteaza viteza, daca e coup d’ foudre sau o iubire ivita asa, ca o poveste ruseasca, lunga si blinda; important e cum iti pirjoleste inima.
14 ianuarie 2009 la 12:40 am
@ dreamingjewel – pe bune ca nici eu nu vreau sa ne certam, dar n-ai dreptate. tu chiar nu-ti inchipui cum traiesc cei care vind piine. uite, ai citit Martin Eden, de Jack London? iti aduci aminte cum era cind lucra la spalatorie? si nu poti sa spui ca e important ca un om amarit sa citeasca nu stiu ce roman usurel si ca asta l-ar ajuta. el singur hotaraste ce l-ar ajuta si ce nu. nu tu. si eu ti-as putea spune ca sigur te-ar ajuta sa citesti eminescu si tolstoi, nu altceva – cum ar fi? uite ca ioanan spune altceva: “bunatatea e tot ce conteaza” – nici ea nu pare sa creada ca cititul e atit de important.
daca ai chef, sa te uiti la ce-am scris despre Homo videns, eseul lui Sartori, e despre cit de important (sau nu) e cititul
@ ioanan – of, boje moi
si sa stii ca, chiar daca m-am declarat ateu convins, nu pot sa citesc unele chestii din biblie fara sa dau apa la soareci
14 ianuarie 2009 la 1:51 am
Bine, nu am dreptate şi nu ştiu nimic, sunt ruptă de realitate şi am citit degeaba, bine că ştiţi voi ce ştiu eu şi ce nu ştiu, ce sunt eu şi ce nu sunt, ce înţeleg şi ce nu înţeleg. Şi bine că mi-aţi zis şi mie că altfel muream fără să mă cunosc. Să nu citească atunci. N-am zis că e important, am zis că, după părerea mea, repet, părerea mea, care nu e decret de lege, nu le-ar face rău. Am şi precizat că nu propun să forţăm oamenii să citească. Să nu citească atunci nimic, ar fi inutil, poftim, e bine aşa? Să se uite la episodul 2337 din Elodia că asta sigur le va fi de folos! Şi-acum ce-ai să îmi zici, că Martin Eden a făcut rău că a citit, în loc să rămână un muncitor oarecare, pentru că până la urmă s-a sinucis?
Bunătatea e importantă, normal, dar dacă lectura îţi consolidează sistemul de valori, dacă ţi-l clarifici, dacă te simţi întărit în el şi în convingerile tale, dacă dimpotrivă ceea ce ai citit te ajută să te lepezi de prejudecăţi sau să ai mintea deschisă, dacă lectura te modelează – ceea ce inevitabil se întâmplă, măcar pe ici pe colo – cum ar putea să nu fie importantă? Nu e soluţia pentru toate problemele. Sufletul omului care citeşte evident contează şi el, pentru că, într-o anumită măsură, cărţile sunt oglinzi în care ne reflectăm şi uneori cu ocazia asta descoperim unghiuri noi. Unora toate cărţile lumii le-ar fi inutile dar asta e altceva.
Până la urmă, valorile societăţii, modelele societăţii au fost impuse sau promovate de marile opere literare. Ridiculizăm avariţia unui Goriot, urâm trădătorii de soiul lui Iago, preţuim abnegaţia şi spiritul de sacrificiu, suspinăm după iubirea absolută proslăvită în atâtea romane şi piese clasice, suntem modelaţi de toate astea sau ne luptăm cu ele dacă nu suntem de acord cu aceste valori… dar nu e important?! Sau marile cărţi sunt importante însă lectura lor nu?!
Pentru mine este important să citesc, sunt şi alte lucruri pe care le consider importante, nu am afirmat pe nicăieri că a citi este cel mai important lucru de pe faţa pământului şi că în caz de război ar trebui să aruncăm cu cărţile în duşman şi până la urmă dacă nu vi se pare important să citiţi este doar părerea voastră care, fiind subiectivă, este la fel de valabilă pentru voi ca şi părerea mea pentru mine.
14 ianuarie 2009 la 2:13 am
@ dreamingjewel – auci! dar nu era asa cum zici tu, ai luat prea in rau totul. a pornit de la o intrebare simpla “de ce e important sa citesti?” se poate f bine raspunde intr-o mie de feluri…
iar valorile si modelele promovate de literatura sint altceva decit literatura, nu? nu le gasesti peste tot si nu pt ele citim in primul rind, sa recunoastem – e doar o nuanta, si asta. invatamintele morale din carti… cred ca religia e mai tare, oricum. sau cei 7 ani de acasa. sau natura.
nu te enerva, zau – mie imi pare rau!
pur si simplu unele chestii au nevoie de nuante, ok? desi inteleg f bine gindurile tale bune si intentiile bune
ne impacam? serios…
14 ianuarie 2009 la 3:02 am
În primul rând eu nu am perceput întrebarea iniţială ca fiind simplă sau de dragul discuţiei, iar modul în care vic s-a grăbit să mă insulte cu prima ocazie arată că intuisem corect. Era de fapt agresivă în intenţie.
Modelele din cărţi pot consolida cei 7 ani de acasă sau îi pot atinge pe aceia care nu sunt sensibili la religie sau care nu au citit Biblia. Nu citim pentru ele dar le-am citit cândva,pe cele mai multe, că nu mai suntem în vremea tradiţiei orale. Sigur că natura umană este şi ea importantă, am zis, dar nu văd de ce nu pot fi importante împreună, natura şi lectura, în a face un om să îşi valorifice cât mai mult din potenţial. Sau măcar să se definească. Sau să se simtă bine, ce, e de colo să te simţi bine? o lectură are şi o componentă de simplă plăcere.
Şi dacă tot e vorba de nuanţe, ceea ce voiam eu să spun iniţial era că e important nu cu ce viteză citeşti, că e important să savurezi lectura şi să înţelegi. După care am adăugat fraza finală, “e important să citeşti” în sensul că, de fapt, nu trebuie neapărat să citeşti numai ce îţi place, că şi o carte care nu îţi place îţi poate oferi ceva interesant, poate chiar o nouă înţelegere asupra a ceva ce până atunci ignorai. Şi că şi o carte pe care nu o înţelegi îţi poate oferi o scânteie de ceva sau măcar îţi trasează clar limitele ignoranţei tale. Şi că o carte pe care nu ai înţeles-o sau care nu ţi-a plăcut la un anumit moment poate, peste ceva timp, să fie o revelaţie, pentru că evoluezi, acumulezi experienţă, percepţia asupra lucrurilor se schimbă.
Fiecare carte poate fi o experienţă şi de aia e important să citeşti, repede sau încet, cărţi simple sau complicate, cărţi care îţi plac dar şi cărţi care îţi displac sau te enervează. Eu îl găsesc pe “uelbec” jalnic dar a fost o lectură, pentru mine, utilă.
Dar chiar şi aşa, îmi menţin părerea de mai sus: EU CRED CĂ E IMPORTANT SĂ CITEŞTI.
14 ianuarie 2009 la 3:33 am
@ dreamingjewel – s-a repezit sa te insulte? cu prima ocazie? hai, maiiiiii, ia uita-te tu mai sus si vezi cine i-a zis cui ca n-are decit sa nu citeasca daca e prost
vrei agresiune? poftim: bine ca stii tu si ne inveti pe noi, incultii, ca e important sa citim (te-am parafrazat pe tine)
14 ianuarie 2009 la 10:51 am
@zum, luciat, dreaming jewel, oana d: multumesc frumos, scuze ca mi-am facut reclama ca e ziua mea ca o toanta
eu stiu, ca sunt la fel ca ea, si de cate ori i-am dat cu pasiunea pe-aici am fost amendata pronto 
eu doar vroiam sa fac un spirit de gluma; inca o data, multumesc
imi pare tare rau ca v-ati ‘atacat’, mie mi se pare ca nici nu sunt asa de diferite pedeveurile voastre… doar ca dreaming jewel interactioneaza de ceva mai putina vreme cu voi doi (luciat si vic) si nu v-a invatat realismul pragmatic, consecvent, aplicat; ea este o idealista, ce vreti? normal ca s-a sensibilizat, fii si tu mai ingaduitoare, luciat
si chiar aveti toti dreptatea voastra… vic, si eu sunt departe de vanzatorii de paine, recunosc, dar am convins la un moment dat pe cineva dintr-o categorie sociala similara sa citeasca o carte si reactia a fost incredibila, omul mi-a spus ca viata lui e mai frumoasa acum… nu stiu ce sa zic…
14 ianuarie 2009 la 11:41 am
@luciat
Unde exact am zis eu că e prost? Nu că e halucinant de-a binelea! Am zis “bine, dacă nu ţi se pare important, nu citi”. N-am zis pe nicăieri că ar fi cineva prost, asta e chiar culmea!
14 ianuarie 2009 la 11:52 am
e trist ca, pentru unii, cititul, pe linga marile lui beneficii, aduce si dispret fata de cei care nu citesc; (saracii vinzatori de piine, pomeniti mai sus…)
cred ca o carte, o suta, o suta de mii de carti nu trebuie sa dea nimanui dreptul de a se simti mai grozav decit altcineva;
nu poti sa masori oamenii dupa nr de pagini parcurse; (cu atit mai putin dupa viteza cu care le parcurge, da’ asta am mai zis-o..)
poate ca unii se hranesc cu ginduri de prin carti, dar altii au parte de reverii nebanuite, mai poetice decit orice vers pus pe hirtie.
14 ianuarie 2009 la 12:14 pm
@ dreamingjewel: hei, pe bune ca te-ai suparat aiurea. daca as vrea sa fiu… cum sint eu
as zice ca pe tine cititul nu te-a ajutat sa intelegi ce-am zis. (acum e nevoie sa semnalizez gluma?)
daca vrei sa vorbim, sa ne certam, sa ne paruim si, eventual, sa ne pupam la impacare, ofer conversatii la domiciliu
pe bune, daca esti de acord, putem sa trecem pe mail. n-are rost nici sa otravim atmosfera pe aici, nici sa-i facem atita trafic teroristei.
14 ianuarie 2009 la 12:38 pm
@ioanan
Da pentru numele lui Dumnezeu, n-am zis că îi dispreţuiesc pe vânzătorii de pâine sau pe cei care nu citesc. Am şi explicat asta de vreo două ori deja. Unde am zis eu că sunt demni de dispreţ?! Mi se pare culmea să mi se reproşeze atitudini pe care chiar nu le am.
A, şi vă rog să mă credeţi că dacă eram de părere că ar fi demni de dispreţ o ziceam de-a dreptul, în loc să explic că nu îi dispreţuiesc, că după părerea mea o carte nu le-ar face rău, că, sigur, nu propun deloc să îi silim să citească. Şi n-am zis pe nicăieri că dacă citeşti eşti mai grozav decât altcineva, ci doar că lectura poate contribui la dezvoltarea personală.
Ba mi se pare că am zis şi eu că nu e important cu ce viteză citeşti.
Şi n-am făcut pe nimeni prost, mai spun odată.
Efectiv nu înţeleg de unde s-a ajuns la a mi se atribui tot soiul de atitudini care nu îmi aparţin şi m-am săturat de-a dreptul să tot dau explicaţii cum că nu am zis una sau alta, ca pe urmă să vină cineva şi să deplângă faptul că am zis una sau alta. Adică exact ceea ce nu zisesem.
@vic
Da ce ce să nu îi facem trafic? Ba hai să îi facem! De ce să aibă trafic numa Adrian Năstase şi blogurile cu bârfe din şoubişniţ? (Aoleu, acuma o să îmi zici că îl dispreţuiesc pe Adrian Năstase şi şoubişniţu, na că aici m-ai prins!).
Iar de certat nu vreau să ne certăm deloc.
Hai să revenim la întrebarea iniţială: din pedeveul tău, cât de important e să citeşti? Şi dacă nu crezi că e, de ce nu e?
Putem să trecem şi pe mail, al meu e dreaming(dot)jewel(at)yahoo.com sau putem să discutăm la mine pe blog (a nu se interpreta ca o tentativă de a îmi mări traficul, ci doar ca să nu continuăm aici).
14 ianuarie 2009 la 12:46 pm
@ dreamingjewel: e si mai nasol decit crezi. acum o sa spun ca citesti blogul lui nastase, de stii cit trafic are
o fi important? 
hai ca vorbim (ne certam) mai pe seara, ca mai blogareste omu’, da’ mai si munceste.
14 ianuarie 2009 la 12:57 pm
Observ ca vin cam tarzior, dupa ce spiritele s-au incins… Revenind insa la samanta de vorba: am bifat deja in dreptul lui “intre 25-50″, desi nu e chiar corect. Ca multi altii, citesc cu creionul in mana si las insemnari pe marginea textului. Dupa ce termin cartea (nu se intampla chiar la toate!), o iau de la capat, revad semnele si impresiile notate pe pagina respectiva, ca sa constat ca unele rezista si la final sau ca entuziasmul provocat de vreun fragment nu mai pare atat de justificat. Notez, scriu, fac sageti… Imi place sa fac asta, simt ca imi stapanesc mai bine lecturile, cu “pretul” a 2-3 ore.
Si un intarziat (pe stil nou) La multi ani!
14 ianuarie 2009 la 1:08 pm
@vic
Uaaaaaaaaaaaaaaaa!
Nu îl citesc. M-am uitat la început pe el, pentru că eram curioasă dacă o să se manifeste altfel decât în apariţiile publice. Să-şi arate latura umană adică. A fost o naivitate din partea mea, omul normal că îl folosea ca pe o prelungire a persoanei sale politice, ca pe un soi de birou de presă.
Aşa că nu îl citesc, dar apare zilnic în top 4 al wordpress, pe care wordpress ţi-l actualizează zilnic pe panoul de control al blogului. Acu e pe locul patru. Pe locul întâi e ăla cu ştiri din şoubişniţ.
Cât despre importanţa politicii, aici sunt atâtea nuanţe că nici nu îndrăznesc să deschid subiectul.
Altminteri, spor la treabă, ceea ce îmi doresc şi mie!
14 ianuarie 2009 la 2:26 pm
Ma bucur sa vad ca I’m not the only freak care citeste mai putin de 60 de pagini pe ora. Cand eram mica taica-miu imi spunea ca “norma” de citire e cam 60 de pagini pe ora, adica nu mai putin de o pagina pe minut. Prietenul meu citeste cam vreo 100 pe ora si eu buchisesc cam vreo 50 de pe ora, uneori si mai putin, destul de rar mai mult. Depinde de limba in care citesc, am constat ca merge mai repede in engleza decat in romana de multe ori. In franceza merge mult mai incet, pe undeva pe la 20-30, imi traduc cuvintele in cap, dar nu automat ci oarecum analogic, deci dureaza. Daca mai e nevoie sa caut si in dictionar…
Anul asta m-am apucat de rusa si momentan sunt intr-o stare totala de buchiseala, am progresat de la cititul pe litere la cititul pe silabe. Sunt curioasa daca atunci cand o sa mai avansez un pic o sa continui sa citesc chirilicele observabil mai lent decat literele latine.
14 ianuarie 2009 la 4:27 pm
dreamingjewel:
- iarta-ma ca te-am necajit, nu vroiam decit sa-mi spun o biata parere, nu sa te acuz de cine stie ce..
14 ianuarie 2009 la 6:20 pm
@ capricorn – da, hai ca ne straduim toti sa fim ingaduitori, ai dreptate. cu conditia sa si spunem exact ce credem sau ce ne stirneste indoieli sau doar intrebari
@ adina – misto ca poti sa fii disciplinata. eu as vrea, dar uneori (de muuulte ori, adica) mi-e prea leneeee
@ meropi – ah, uitasem sa spun de cititul in limbi straine – a mai comentat cineva mai sus si n-am apucat sa raspund. da, si eu citesc sensibil mai incet in engl si fr. in engleza mai incet decit in franceza, oricum – evident, la carti de “dificultate” asemanatoare. harry potter merge repejor si in engleza. rushdie m-a chinuit rau, iar nabokov n-am incercat niciodata, recunosc. poezie in engleza ma straduiesc sa iau in editii cu aparat critic, note, chestii. uuuu, mi-am amintit de dylan thomas, care mie-mi place, dar citit cu greu, are chestii dialectale, in fine…
spor la rusa! sint curioasa si eu daca ajungi sa citesti repejor in chirilice – nu stiu, probabil ca basarabenii n-au probleme, numai ca ei au invatat de mici si chirilice si latine, interesanta experienta
15 ianuarie 2009 la 3:57 am
luciat, am setat blogul si nu mai trebuie sa te loghezi
15 ianuarie 2009 la 4:11 pm
@ earthwalker – pup
22 ianuarie 2009 la 1:34 pm
De obicei citesc cam o pagina pe minut, oscilez in zona 50-75 pagini pe ora. Dar evident ca depinde mult de lectura, tin minte ca la “Jocul cu margelele de sticla” am muncit serios o luna si ceva, cu multe pagini reluate. Iar la “Razboiul sfarsitului lumii” am renuntat dupa ce am citit furibund cam doua treimi din ea—m-au enervat prea tare personajele ca sa mai pot termina cartea
)
Fain era cand mergeam in vacantele din gimnaziu si liceu la bunici, ma puneam dimineata pe la 10 in fotoliu in hol sau pe terasa si citeam intr-una pana se lasa seara
Chestia cu cititul uber-rapid mi se pare aiurea, cand mai ai vreme sa explorezi vizual in imaginatie? Mecanic oricum n-am putut invata niciodata, deci nu m-ar avantaja cititul rapid.