Literatura negativa
Despre scris – blogul lui Alexandru, Caligraf. Sau despre ne-scris 
Pornit de la cartea lui Vila-Matas, Bartleby&Co. Un fel de santier care aduna note si comentarii pe marginea “literaturii negative”, cea care, desi nu e scrisa (sau publicata), exista intr-un fel, influenteaza “literatura pozitiva”.
“E vorba de cea mai importanta intrebare din Bartleby et compagnie: de unde vine sindromul Bartleby in literatura? Si de altele, conexe: Cum s-a ajuns la o adevarata mitologie a scriitorului negativ (agraf, abulic, parasit de inspiratie, pierdut printre proiecte abandonate, utopice etc.) si la valorizarea absentei operei sau a operei negative (tacerea, esecurile, textele care se arata in stadiu de santier, de bruion sau in alte stadii de ne-desavirsire etc.)?”
Mi-am adus aminte de Cartea tuturor intentiilor, cu siguranta i-ar placea caligrafului. Si acolo e ceva din Vila-Matas. Si acolo e ceva din literatura negativa. Cred ca de aia si zicea Cartarescu, pe coperta 4, ca are “sansa sa devina o carte-cult, definitorie pentru o generatie”. Participa la mitologia scriitorului negativ, e una dintre legendele care o alcatuiesc – pentru mine. Am citit-o cu aderenta totala, am zis. Si acum e in editia a doua, la Cartea Romaneasca, e disponibila.
(Oare pot sa spun ca am ramas muta cind am vazut poza autorului? Pot, ca doar nu ma impiedica nimic. E perfecta pentru cartea asta.)
(Si oare voiam sa spun ceva azi? Da, sa va recomand un blog, despre asta era vorba.)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 ianuarie 2009 la 6:05 pm
scriitori care “aleg să nu scrie niciodata” – ups?
13 ianuarie 2009 la 7:30 pm
io din cauza pozei autorului, era sa nu-mi cumpar cartea asta cu intentiile
) am si eu prejudecatile mele. dar mi le-am invins. si cartea mi-a placut, pina la urma.
13 ianuarie 2009 la 8:13 pm
@ ignat andrei – da, unii niciodata, altii doar temporar – cartea lui vila-matas e super, o sa vezi daca o citesti
@ ondinna – si nu ti se pare, dupa ce ai citit cartea, ca se potriveste poza? cartea ti-a placut si-atit? adica, na, ma mir un pic, ma asteptam sa-ti fi placut mai tare. da’ nu-i nici o problema, zic si eu
13 ianuarie 2009 la 9:00 pm
sa stii ca n-am facut o pasiune pentru ea, sorry. in sensul ca am citit-o destul de rece, nu stiu de ce nu am rezonat emotional foarte tare (ca eu asa imi masor placutul, ce sa fac). nu mai stiu ce discutaserati voi aici despre ea, dar mie mi s-a parut cartea unui om chinuit din dragoste de literatura. un om care iubeste asa de mult literatura incit nu poate sa scrie si sufera enorm din cauza asta. mi-a placut pe alocuri, ca avea un suflu poetic si straniu, mi-a mai placut si ca am aflat despre tot felu’ de sinucisi despre care habar n-aveam, adica asa, ca material didactic. dar nu stiu… nu m-am mai gindit dupa aia la ea si nici nu am simtit nevoia sa o re-rasfoiesc, etc ( o alta chestie dupa care imi masor placutul). aaa, iar poza da, se potriveste perfect, ba chiar adauga un plus de autenticitate povestii… desi am invatat in clasa a 5-a sa nu confund personaju cu autoru, uneori I can’t help it!
13 ianuarie 2009 la 9:13 pm
@ ondinna – da, da, adauga niste autenticitate, asta voiam sa spun. cred ca inteleg ce zici…
13 ianuarie 2009 la 10:04 pm
@ Ondinna: Pai se lamenteaza, intr-adevar, ca nu poate sa scrie – dar cartea tot o avem sub ochi, deci a scris. Oarecum ca la Mircea Ivanescu – tot bombanind, tot acuzand ca nu poate face poezie, dar din bombanelile-autoacuzele astea iese ditamai opera poetica.
Ce sa-i faci, sunt fan si de M.I., si de M.H.M…
13 ianuarie 2009 la 10:33 pm
fanfan, da’ chiar asa, sa zici de crastavete si cind e vorba de tulipa?
13 ianuarie 2009 la 10:38 pm
asa e, avem cartea sub ochi, trebea sa zic “personajul” este un om care sufera ca nu poate sa scrie. dar probabil starea asta o cunostea foarte bine autorul cel pletos din poza. pina la urma, decit sa bombanesti si sa nu scrii, mai bine bombanesti scriind despre ce greu e sa scrii…
14 ianuarie 2009 la 1:15 pm
@iaca si paralogismul perfect: de ce scrii, daca nu scrii?
Cartea n-am citit-o, dar demersul lui Caligraf mi se pare atit de fain, incit mi-e ciuda ca mie nu mi-a trecut prin cap. Pe de alta parte, cam stiintifica prezentarea pentru un blog, oricum, cetirea pe calculator nu e usoara, pentru imbatrinitii intre coperti. Inteleg ca vrea sa faca un fel de lucrare. Interesant.
14 ianuarie 2009 la 3:55 pm
ma bucur mult ca s-a retiparit cartea lui Marin Malaicu si sper ca va fi citita de tot mai multi.
de cititori.
nu stiu daca va deveni o carte cult, pt ca noua ne cam lispeste generatia
poate intr-o zi, cine stie, o sa reapara si volumul de poezii.
30 ianuarie 2009 la 2:17 pm
moartea nu poate nimeni s-o-nvingâ
ea biruie trupul, în luptă nedreaptă
încercă, tu, trecătorule în astă viaţă
să laşi urme, ce ea, nu poate să ucidă
Viaţa ne va face mai buni, doar cu ceea ce lăsăm în urma noastră.
Citate de Viorel Muha
30 ianuarie 2009 la 2:24 pm
Nici umbrele întunericului, memorie ele nu pierd. Ele şi dincolo de viaţă, dacă greşim ne urmăreasc şi nu greşesc !
Autor Viorel Muha
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Viorel+Muha
30 ianuarie 2009 la 5:19 pm
doamne fereste! who is viorel muha?
31 ianuarie 2009 la 9:43 pm
@ vera – my mistake ca am aprobat comentariile, cred ca e un spammer