Ce bine!
Pe aceasta vreme nu se poate efectua nici un fel de lucrare cu capu’, ma scuzati. Nu pot consemna decit un fel de mirare. Aimee din Drumul ascuns are o problema: sa nu se creada ca frecventeaza doar oameni de virsta ei (cam 20 de ani). Vrea sa frecventeze adulti (cercuri mondene, dar nu asta ma intereseaza acum). Mirarea e: tii, ce s-a schimbat lumea, dom’le! Cine si-ar mai pune problema asta in ziua de azi? Mai degraba e ciudat un tinar care socializeaza si cu adulti (in fine, persoane din alte generatii). Segregarea pe segmente de virsta… exista sau mi se pare mie? S-ar gindi o fata de 20 de ani sa invite la o petrecere si persoane de 40-50? Si-ar dori o asemenea companie? Nu ma refer la fotomodele 
Si as putea eu sa merg la o petrecere impreuna cu pusti de 20 de ani? Oh, no! No, no, no! Gindul e insuportabil, m-ar innebuni cu muzica si cu energia lor, cu lozincile lor si cu distractia lor! Cred ca imi place segregarea pe virste, e o usurare sa nu fii obligat sa socializezi cu aia micii. Bine, de fapt orice “petrecere” (cu muzica) ma ingrozeste, indiferent de virsta participantilor. Nu mai suport zgomotul si aglomeratia de nici un fel, aproape ca nu mai inteleg cum le suportam altadata. Si mi-e o mila fantastica de oamenii in jur de 40 de ani care sint hotariti sa ramina tineri si sa se “distreze”. Cred ca, in realitate, se chinuiesc ingrozitor. Cred ca ii dor timpanele, ca innebunesc de plictiseala si ca toti viseaza doar sa se intoarca acasa, sa stea confortabil in fotoliile lor si sa citeasca Hortensia Papadat-Bengescu, de preferinta cu o pisica in brate. Ceea ce n-are cum sa fie adevarat, evident 
Dar va ziceam ca pe vremea asta nu pot efectua nici o lucrare cu capu’.
PS Pentru fanii SF: vedeti ca se fac nominalizari la premii ale cititorilor aici. Tre sa fie o initiativa laudabila, sint convinsa, da’ n-am energie azi, uitati-va voi pe-acolo. (Ma duc inapoi la, mmm, fotoliul meu, pisica mea, HPB-ul meu, tigarile mele, cafeaua mea, linistea mea, aaaah, ce bine, ce frumoasa e viata, ce misto mi-a iesit pina la urma, oare de ce ma agitam atita la 20 de ani?)
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
23 ianuarie 2009 la 4:11 pm
Pentru ca altfel ai sta acum cu pisica in brate si te-ai intreba “De ce nu m-am agitat cand aveam 20 de ani? Si atunci stateam tot asa cu pisica in brate si citeam Hortensia”
23 ianuarie 2009 la 4:12 pm
Depinde de preocupari, nu cred ca varsta e un criteriu de “segregare”.
23 ianuarie 2009 la 4:27 pm
@ flu – depinde de cum e vremea afara, ca uneori chiar asa imi zic: “de ce nu m-am agitat?”
@ silviu – nu stiu ce sa zic
23 ianuarie 2009 la 4:41 pm
apropo de virste, la multi ani, mhs!
23 ianuarie 2009 la 5:02 pm
nici eu nu cred ca varsta e, mai degraba preocuparile si interesele.Daca la 20 de ani vrei sa stai cu pisica in bratze si sa iti imaginezi ca ai 50 de fapt, posa stai.Sau invers, sa ai 40 si sa vrei sa te zbantzui cu pustii prin cluburi&stuff, go for it! what’s age, after all? eu cad dintr’o extrema in alta, dar in general ma cred foooooarte batrana
)
23 ianuarie 2009 la 5:24 pm
Multumim pentru anunt!
Cred ca in afara de sporturi romanului ii si place sa citeasca, asa ca un eventual top pe un anumit segment de carte poate sa fie folosit cu succes de catre oricine isi doreste sa citeasca ceva din nisa respectiva, dar este inca nehotarat si nu stie cu ce sa inceapa.
23 ianuarie 2009 la 5:29 pm
duci o viata feciorelnica (cumva de calugarita ). ma tem ca vei ajunge in rai
23 ianuarie 2009 la 5:31 pm
cunosc tineri de 70 de ani si bosorogi de 20. asa o banalitate am zis ca nu stiu daca mai e cazul sa adaug ceva.
si io cred mai mult in afinitati, decat in varsta [mai ales in lumea artistilor de orice fel]
si mai cred ca nu toti imbatranim la aceeasi varsta, fiecare imbatraneste atunci cand a hotarat ca e deja batran. adica batranetea interioara e un fel de depresie.
ce filosoafa am devenit, ceata e de vina
23 ianuarie 2009 la 6:13 pm
unii si la 20 viseaza sa se intoarca acasa la cartea si la pisica lor; dar, sub presiunea “inteleptilori” din jur se chinuie sa suporte zgomotul si palavrageala, dar pe la 30 isi dau seama ca it’s nothing wrong with this, asa ca nu mai fac nici un fel efort ca sa nu se simta bine.
si nu cred ca daca preferi o seara linistita cu o carte alaturi unei zbenguieli la inghesuiala esti imbatranit. Imbatranesti atunci cand ai colturile gurii indreptate in jos.
23 ianuarie 2009 la 6:15 pm
Mi-e mila de cei care ajung la 40 de ani si nu-si dau seama ce au facut in viata si mi-e la fel de mila de cei de 20 care habar n-au ce-ar trebui sa faca.
23 ianuarie 2009 la 6:47 pm
@observatorul: unii, care au ceva experienta sunt mai ingaduitori cu nehotaratii de 40 de ani:
http://www.youtube.com/watch?v=sTJ7AzBIJoI
23 ianuarie 2009 la 7:22 pm
@raul: frumoasa trimitere. Totusi, cred ca daca ai 40 si iti dai seama ca timpul tau a trecut degeaba e cam nasol. La fel, daca ai 20 si nu-ti trece prin cap niciun plan cu privire la viitorul tau… Nu am luat in calcul experienta, ci constiinta.
23 ianuarie 2009 la 7:40 pm
si cam ce ar fi de facut in viata asta a.i. sa n-o traim degeaba (as vrea ca la 40 sa-mi dau seama de ce-am facut)?
23 ianuarie 2009 la 7:58 pm
“fotoliul meu, pisica mea,…, linistea mea”– Ah, cit de bine inteleg!!!
N-am 40 de ani, dar totusi nu cred ca as incepe vreodata sa regret distractia. Cred ca faza asta a trecut in mod natural. Nici nu cred ca a fi tinar inseamna distractie. Am o prietena de 63 de ani, care ar trebui sa stea acasa in pensie, dar lucreaza full-time, care danseaza pe muzica africana (nu la petreceri, doar asa, acasa, cind se simte bine) care face des drumetii de vreo 15 km, fara sa-i pese de ploaie sau vint si care de curind s-a hotarit sa invete araba. De cite ori ma uit la ea ma izbeste contradictia dintre ochii si ridurile ei, dintre “ea” si corpul ei. Primul cuvint care-mi vine in minte daca vreau sa o descriu e “tinar”.
Nu, nu cred ca segregarea pe segmente de virsta exista. Sau cel putin eu nu o vad. Dar cred ca exista o segregare pe gusturi, afinitati, etc.
Iar acum ma intorc la fotoliul meu si la cartea mea
23 ianuarie 2009 la 8:08 pm
Doamne, ce te inteleg! Imposibil sa ma “proiectez ” la cheful celor de 20 ani, m-as simti intr-o ipostaza matusalemica de-a dreptul!Din pacate nu am pisica, dar am fotoliu, cafea si “Bricabrac”-ul extraordinarului Lucian Pintilie! Sa vina week-end-ul!
23 ianuarie 2009 la 9:55 pm
de acord cu @mihaela.
daca ma gandesc bine, pe la 20 de ani (sa zicem) avem o energie in plus care trebuie cheltuita musai, un chef de viata care se manifesta prin distractie, sport… energia aia se cam duce cu timpul, gasesti alte feluri de a te distra care iti fac placere. sau fizic nu mai suporti sa pierzi nopti in zgomotul din discoteci, ficatul nu mai vrea sa vada vodka in fata ochilor, dispare fateta cu “agatatul” in timpul chefurilor daca ti-ai gasit deja un partener… mi se pare o evolutie normala. da, ma intorc si eu la fotoliu si la…era sa zic pisica, dar e caine!
23 ianuarie 2009 la 11:39 pm
si daca unii pot sa se zbintuie o seara ca la douazeci de ani, fara sa se chinuie deloc ca sa se simta bine, si dupa aia sa se retraga 2 zile in fotoliu cu o carte in brate (ma rog, fara pisica), asta se cheama ca au dubla personalitate?
24 ianuarie 2009 la 12:09 am
24 ianuarie 2009 la 12:23 am
E o usurare in sensul prostiei.
24 ianuarie 2009 la 4:13 am
sunt demna de mila, imi place sa dansez de nu mai pot, dar nu am unde, uneori ma zbantai de una singura in casa si enervez pisica de sare si ma musca de picioare. nu cred ca energia aia se termina daca ea e dragoste pentru muzica.
24 ianuarie 2009 la 4:18 am
e adevarat, la multi ani, mircea horia simionescu! am sa beau un ceai bun, ca n-am voie alcool:)
24 ianuarie 2009 la 9:33 am
@luciat, Partea cu cartea e OK dar nu am pisica. Poate mi-o dati voi imprumut…
24 ianuarie 2009 la 9:36 am
@luciat, Am uitat ceva, una e sa citesti HPB cu pisica in brate la 40 de ani si alta e sa o citesti anual pentru fiecare seminar de lit. interbelica, astfel incit al sfirsitul carierei o citesti de vreo 35 de ori. E ca si cum ai lua o lingura de ricin in fiecare dimineata. Noroc cu studentii ca ei o citesc pentru prima oara si au mintea proaspata.
25 ianuarie 2009 la 11:57 am
Nu-i corect! eu am 40 de ani, dar ma distrez cat pot si nu am o problema daca oamenii au 20. Ce sa zic, cu pisica…mie imi plac cainii. Dar lasand gluma, exista oameni care se stiu distra si la 20 de ani si la 40.Totul e sa fie ei insisi.
25 ianuarie 2009 la 4:03 pm
ma scuzati, am citit toate comentariile, da’ n-am ce sa zic. stiu ca nu e politicos
26 ianuarie 2009 la 12:42 pm
Aaaaa nu stiu; presupun ca daca un tanar si un om matur (elegant, nu?) incep “sa se invecineze”, este clar ca ambii ies din tiparele sociale, din prescriptiile de rol (tineri cu capetele in colturi, maturii garboviti si obositi), si atunci de la bun inceput au destule grade de libertate. Limite are oricine. Iar nepotrivireala din punct de vedere al activitatilor… cine se potriveste perfect la asta? E o problema doar daca activitatea aia e elementul central in existenta celuilalt, ca-n rest..
De fapt nu stiu ce voiam sa zic.
Cred ca aspectul asta poate fi privit din perspectiva unui simplu observator (ce crezi tu, ce simti tu cand vezi pe cineva de 40 ani si pe cineva de 20+ intr-o discoteca, etc.), sau din perspectiva unuia dintre “implicati” (cum ar fi ca, tinand cont de varsta pe care o ai, sa iesi… bla bla). S-ar putea ca rezultatele sa fie diferite.