Sosul de soia
Hortensia Papadat-Bengescu, Drumul ascuns, Albatros, 1973
Cred ca am terminat cu extravagantele, deocamdata. O sa urmeze carti previzibile. A fost o experienta importanta pentru mine, da, imi place HPB (ar trebui sa renunt la “imi place”, e irelevant, intr-adevar, poate sa insemne multe lucruri; una e cind spun ca-mi place Harry Potter si alta cind spun ca-mi place Kafka). M-a socat. Nu-mi vine sa cred cit de tare e, cit de dura, cit de inteligenta.
Probabil ca nu e obiectivitate aici, ci hipersubiectivitate, cum scrie Simona Sora, dar nu prea m-am putut concentra pe asta. Mi-a luat ochii lumea aceea a ei in care nimeni n-ar merita salvat de la potop. Daca Dumnezeu ar fi cu capsa pusa, pe toti i-ar ineca (pe toti ne-ar ineca). Una singura dintre femeile alea i-ar pune probleme, Hilda. Personajul care parea la inceput sa aiba doar un rol tehnic, dublu, martor si termen de contrast, devine pe parcurs incarnarea inca unui pacat, cel indreptat impotriva propriei persoane, pacatul de low self-esteem 
E cea de care abuzeaza toata lumea, care indura toate umilintele si raspunde la toate chemarile, ca un catel. Si care ramine paralizata de stupoare cind e alungata. Eu as ineca-o si pe ea, fara ezitare.
Altfel, e un roman “feminin”, whatever that means. Aventurile sfirsesc cu avorturi (o fata in alb suride corect musafirilor in timp ce singele se scurge in valuri din ea), menopauza e un cancer care duhneste, invingatoarele capata drept premiu servitutea pe viata.
PS Cum i-as ineca in primul rind pe aia care strica chefu’ omului, iaca ceva mai light: am descoperit ca sosul de soia e chiar bun la gust, spre deosebire de alte chestii din soia, care sint oribile. Hai sa vorbim despre ce se poate face cu sosul asta, OK? Deci la ce ar merge mai bine si mai bine? N-am chef de discutii despre literatura.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
25 ianuarie 2009 la 6:31 pm
Sosul de soia merge cel mai bine la orez!
)
25 ianuarie 2009 la 6:40 pm
cred ca ar merge cu niste paste… combinat cu capere si oarece ierburi, de pilda.
25 ianuarie 2009 la 6:53 pm
eu habar n-am cum e sosul de soia
25 ianuarie 2009 la 7:31 pm
Mie-mi plac chiftelele de soia
Sosul de soia ca atare, pe orez, nu-mi place.
Am mancat ceva chestie de peshte buna, care avea si sos de soia in compozitie, dar era f f complicat de facut (bucatele de peshte in aluat si peste ele un sos dens facut din sos de soia+sos de stridii+sos de nu mai stiu ce+ierburi+ceapa+ardei+stuff).
25 ianuarie 2009 la 8:47 pm
Cih, nu-mi plac produsele din soia si mai am si stressul estrogenilor vegetali pe care ii contin. Atentie!!!
25 ianuarie 2009 la 8:58 pm
@ diana – da, cred, dar mie nu-mi iese niciodata orez ca lumea, asa, sa nu fie cleios,nu stiu ce-ar trebui sa-i fac
@ hnu – cu paste merge sigur, ca asa am mincat io o data – a doua oara mi-am pus dirrect in salata si tot a fost bun
@ white noise – ia-ti dintr-un supermarket, macar de curiozitate, ca si eu m-am ferit pina acu. e in sticlute mici
@ adinab – pai nu ca atare, e doar un fel de condiment, asa. cred ca nici la orez nu se adauga pur si simplu, fara altceva. caci asa si eu am mincat orez cu ketchup si nu era bun deloc – pestele ala tre sa fi fost super
@ mikou – estrogeni vegetali??!!! habar n-aveam. gata, adio tofu, ce ma bucur ca mi-ai dat motiv
25 ianuarie 2009 la 11:05 pm
soia de la heinz merge foarte bine cu pui, am constatat eu.
schimbă apa la orez după ce dă primul clocot, tot cu apă caldă – iese amidonul. şi/sau mai pune grăsime
26 ianuarie 2009 la 2:49 am
e o bacanie arabeasca in bucuresti unde au orez basmati adus de la mama lui, ambalat in niste pungi de bumbac cu instructiuni printate intr-o romana indoielnica
daca le respecti intocmai (si culmea nu-i deloc complicat) orezul iese asa cum trebuie, adica nu prea soggy, mai al dente asa. si merge cu sosul de soia.
eu mai turnam din belsug peste pachetelele de primava pe care le mai comandam ocazional de la un chinise place care face livrari
26 ianuarie 2009 la 8:31 am
ca sa nu dai gres cu orezul, poti incerca din acela la pungute de la uncle bens. E super simplu. iei punguta, bagi in apa. dupa ce fierbe 10 min o scoti si o scurgi si gata orezul.
poti sa il combini cu ciuperci trase la tigaie peste care pui sos de soia si ulei de susan (2 linguri max) si mirodenii ce ai pe acasa (sare, piper)
@meropi: si unde e aceasta minunata bacanie? sa mergem si noi sa luam
26 ianuarie 2009 la 11:16 am
merge si cu carne, cu pui, mie imi place si cu vita, de ex.Cu orez, bineinteles, incearca si pe cel brun, e umpic weird la inceput, dar delicios
bacanii d’astea is mai multe, acum nush de care zice meropi, e una si la muncii, unde au multe kestii.
26 ianuarie 2009 la 12:42 pm
Merge fain cu maki-sushi, ori din cei facuti cu (imitatie de) crab, adica surimi, ori din cei californieni, care contin doar vegetale. Daca faci sushi singura (presupunand ca gasesti ingredientele), cel mai greu e sa tai rulourile – iti trebuie un cutit subtire si foarte ascutit, altfel in loc sa se taie, se strivesc. Eu am patit-o de cateva ori pana sa ma prind ce fac gresit
26 ianuarie 2009 la 12:49 pm
HPB ramane totusi mare si modalitatea in care s-a evitat dezbaterea (pentru a nu starni amintirile din liceu) este chiar eleganta.
26 ianuarie 2009 la 1:19 pm
@ mack – mersi, o sa incerc sa schimb apa, poate merge (daca iese amidonul e si cu mai putine calorii, nu?)
@ meropi – chiar, da-ne adresa magazinului
@ alyna – a, pai am folosit intensiv pungutele de la uncle ben’s, dar nu iese deloc cum as vrea eu, e tot prea cleios. sau n-are nici un haz, nu stiu. e simplu, intr-adevar
@ tuvia – uite, brun nu mi-am loat niciodata. o sa-mi iau, ca oricum sint curioasa
@ laur – sa nu exageram, nici nu-mi pot imagina cum as face eu sushi cu mina mea
stai ca abia anu trecut am mincat prima data asa ceva, sa nu-ti inchipui ca as fi vreo cunoscatoare
@ cires – apropo, unde e in bucuresti un restaurant cu sushi ca lumea? fara fitze si fara preturi astronomice, daca se poate.
toti am urit-o atunci – sau majoritatea
s-a mai vorbit despre amintirile din liceu cu HPB
26 ianuarie 2009 la 1:29 pm
deci bacania/macelarie de care ziceam e pe strada Virtutii in Militari, la Lujerului. Ii zice Halal. S-ar putea sa fie un fel de franciza, dar eu numai de sediul asta stiu.
26 ianuarie 2009 la 1:48 pm
@ meropi – a, e departe. da’ parca am mai vazut prin oras, numai ca n-am intrat. mersi!
26 ianuarie 2009 la 2:01 pm
Fara fite si fara preturi astronomice nu ai asa ceva in Romania. Intrebare: cati extrem-orientali sunt in Bucuresti? Explicatie: Dupa modelul shaorma co falefel ei ar consuma inevitabil mancarea lor si atunci reducerile la “fineturi” gastronomice ar fi impresionante, restaurantele de fite ar deveni restaurante (relativ) “populare”.
Dar ai un “Kit” de sushi pentru pregatirea lui acasa. Contine tot ce trebuie-il gasesti si la “Cora” – in cutia respectiva se afla inclusiv “indreptarul” de preparare, orezul special, sosul de soya, wasabi etc. Si…functioneaza.
26 ianuarie 2009 la 3:17 pm
@ cires – corecta explicatia. as vrea sa fie mai multietnic
orasul asta. o sa caut kitul respectiv, cine stie, poate-mi iese, mersi
26 ianuarie 2009 la 4:17 pm
bineînţeles
26 ianuarie 2009 la 5:12 pm
Draga Luciat, orezul (japonez) care se potriveste la sosul de soia nu se face ca orezul de la mama de acasa. Pur si simplu se fierbe cu apa si sare, fara ceapa sau ulei. Se serveste cu sos de soia si carne sau orice altceva vrei tu.
26 ianuarie 2009 la 7:18 pm
@ mack –
@ diana – stiu ca nu se face ca ala romanesc. de fapt, eu niciodata n-am facut pilaf. il fierb si eu, normal, da’ tot nu iese ca la restaurant
27 ianuarie 2009 la 7:11 pm
cea mai simpla regula pt ca orezul (fiert in apa cu sare) sa nu iasa pastos: o cana orez + 2 cani apa. depinde, desigur, si de tipul de orez, dar la proportia asta orezul ramine “bob cu bob”, nu papaleashca.
2 februarie 2009 la 11:54 pm
O chestie foarte misto: se taie ridichi negre feliute foarte subtiri sau, ma rog, subtiri, se pun intr-un castron, se toarna sos de soia, se amesteca bine, se pun la frigider o ora si se mananca. Cu cea mai mare placere!
3 februarie 2009 la 2:23 am