Comentarii la: Tinarul scriitor american, singur in marele oras

De către: capricornk13

capricornk13 — Sat, 31 Jan 2009 08:47:05 +0000

de fiecare data cand nu te vizitez ceva mai multa vreme ma complexez – acum am gasit patru insemnari noi, offffff… alta treaba de care trebuie sa ma apuc, fante asta:( pe langa cele cincizeci care stau mustratoare pe raft:(
ce ma bucur ca Martin Eden a fost si la tine cartea adolescentei! oare e cineva care sa nu fi fost izbit in moalele capului de ea daca a citit-o la varsta respectiva?

De către: luciat

luciat — Thu, 29 Jan 2009 13:18:22 +0000

@ annw – eu n-am vazut filmul, din fericire (m-ar fi enervat chiar daca ar fi un film bun – nu-mi place sa vad ecranizari)

De către: annw

annw — Thu, 29 Jan 2009 12:19:27 +0000

am citit si eu acum ceva timp cartea , insa nu prea a fost pe gustul meu, poate din cauza ca vazusem filmul chiar inainte de a gasi cartea ( coincidenta care mi s-a parut promitatoare)
colin farell era de-a dreptul penibil in ro si nu am putut scapa de imaginea lui.
oricum din ce imi aduc aminte cartea era bine scrisa poate ar trebui sa mai incerc un roman

De către: luciat

luciat — Wed, 28 Jan 2009 19:20:26 +0000

@ alexandru – nu, nu, deloc nu-i lipseste autoironia. stiu f bine ce rezerva ai, adica imi inchipui. modele europene… cafenele pe malu sting, universitate, cercuri in care intri si ucenicesti pe linga altii… in mare cam la asta, nimic f subtil – spre deosebire de modelul american romantic (inclusiv martin eden), cu un tip care lasa scoala si face munci sezoniere, pe urma se baga intr-o camera si scrie de capu lui. nu neaparat realitate, doar imagini, figuri intrate in capetele noastre pe diverse cai, mitologie moderna. acum presupun ca “modelul” american e altul – cursurile de creative writing (si nici nu mai e atit “american” cit “civilizat” – ca sa comit o indignare de-aia mioritica: numai la noi nu exista! )

evident ca sint irecuperabili… nu stiu daca vreau sa fie amuzant, poa’ sa fie si grotesc, eventual tragic, oricum pt mine ar fi interesant (si dpdv… aaa… antropologic, probabil)

citisem una despre fous autobiographiques, ca sa zic asa – (un teoretician elvetian, nu-mi amintesc numele) absolut fascinant, erau niste personaje bestiale, unul scrisese un fel de jurnal pe jdemii de carti de joc (mi-am amintit titlul: “Les petits freres d’Amiel”, cam asa ceva)

De către: Alexandru

Alexandru — Wed, 28 Jan 2009 17:43:45 +0000

Frumoasa prezentare, mi-ai facut pofta sa-l descopar si eu pe Bandini (marturisesc cu rusine ca n-am citit nimic de Fante).

Am o oarecare rezerva fata de figura scriitorului ‘american’ revoltat, izolat, marginal. Mi se pare ca ii lipseste sarea si piperul, adica autoironia (dar spui ca nu e cazul lui Fante, in cartea asta). La ce te gindesti cind vorbesti de ‘modele europene’?

Coincidenta – acum vreo doua saptamini m-am uitat si eu pe cartea lui Quéneau despre fous littéraires; la primele rasfoiri mi s-au parut cam irecuperabili, adica nu foarte amuzanti. Iti spun daca o gasesc pe aia a lui Blavier.

De către: mulliganoglu

mulliganoglu — Mon, 26 Jan 2009 23:19:50 +0000

iw propun sa se stranga bani pentru numerele de dat sifon, la presiune atmosferica, pe care le performeaza turnatorul amator suciu- poate asa capata senzatia de profi si le re-da in cod_masina, scutindu-ne de agresivitatea simptomului. el e mai perturbat, asa, d-aia nu l-a nimerit pasiunea de ieri, meseria de azi. un pic de compasiune pentru batranul ucenic.

De către: luciat

luciat — Mon, 26 Jan 2009 22:30:05 +0000

@ isuciu – mersi. si mos craciun zice sa-ti transmit ca l-a impresionat scrisorica de la tine, dar esti cam mare sa mai primesti masinute care fac nino-nino

pt persoane normale la cap:
http://www.terorista.ro/www/2008/12/23/precizare-si-urare/

De către: isuciu

isuciu — Mon, 26 Jan 2009 22:04:03 +0000

Felicitari !