Doua inceputuri
(Inapoi)
Tinarul scriitor american, singur in marele oras |
Update done (Inainte)
“Cocorii aterizeaza intruna la caderea noptii. Se desfasoara ca niste panglici, curgind lenes pe cer. “
“Primul scriitor adevarat pe care l-am cunoscut a fost un barbat care si-a scris opera sub numele August van Zorn. A locuit la McClelland, hotelul bunicii mele.”
Asa incep doua romane. Nu stiu mare lucru despre autori. Vreau sa le citesc pe amindoua. Ma intrebam de care sa ma apuc si dupa primele fraze m-am hotarit fara probleme. Ghici 
Voi pe care l-ati fi ales?
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
27 ianuarie 2009 la 1:02 pm
al doilea, desigur
ca si tine 
27 ianuarie 2009 la 1:08 pm
cu siguranta pe al doilea
27 ianuarie 2009 la 1:25 pm
uite un început care te face să citeşti cartea: “Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei”…
27 ianuarie 2009 la 1:27 pm
al doilea, de asemenea. si eu l-as fi ales, nu stiu de ce. parca promite mai mult si parca ma intereseaza mai tare experienta de a cunoaste un scriitor decat cocorii
27 ianuarie 2009 la 1:47 pm
sper ca ai ales prima varianta.
27 ianuarie 2009 la 2:07 pm
pe al doilea, dar doar pentru ca am eu obsesie cu ideea ca scriitorii ar fi si ei oameni.
27 ianuarie 2009 la 2:08 pm
al doilea e wonder boys. acu’ sunt curios sa vad care e primu
27 ianuarie 2009 la 2:16 pm
Primul – imi place cum scrie
27 ianuarie 2009 la 2:33 pm
Primul mi-aduce aminte de Kawabata (desi habar nu am daca are vreo legatura).
In momentul asta, si eu tot pe-al doilea l-as alege.
27 ianuarie 2009 la 2:39 pm
Al doilea ca parca miroase asa…a actiune. Primul imi miroase a japonezi (poate ma insel), linistiti. Sunt si ei buni din cand in cand, dar acum l-as fi ales pe-al doilea. Clar
27 ianuarie 2009 la 2:45 pm
Al doilea, pe fata
27 ianuarie 2009 la 2:45 pm
Al doilea, pentru ca imi plac scriitorii care scriu despre scriitori
Imi aduce aminte de celebra definitie de dictionar:
recursiv(a) (adj). – vezi recursiv(a)
27 ianuarie 2009 la 3:02 pm
primul pare sa fie din Richard Powers, Cel care cheama ecoul
daca asa e, un sfat: run, forrest, run!
(adica fugi DE cocori, nu SPRE ei)
27 ianuarie 2009 la 3:05 pm
habar n-am care-i primul, da’ “băieţi teribili” mie mi-a plăcut teribil de mult
27 ianuarie 2009 la 3:24 pm
nr 2
primul e prea contemplativ pt mine
27 ianuarie 2009 la 3:47 pm
@Prefer fara nici un fel de discutie prima varianta. Cartea este a lui Richard Powers si se numeste “Cel care cheama ecoul”. Scriitorilor romani de ce naiba nu le vin titluri atit de inspirate si de… pline de ecouri?
@Eugen Si mie mi-a adus aminte de Kawabata, splendida carte.
27 ianuarie 2009 la 4:02 pm
@Acuma, nu stiu daca o fi chiar asa, dar “Darul lui Humboldt” mi s-a parut cea mai faina carte scrisa de un scriitor despre alt scriitor.
27 ianuarie 2009 la 4:30 pm
multumesc pt raspunsuri! nu spun chiar acum pe care l-am ales, ca vad ca s-au adunat repede citeva comentarii si poate mai vin, poate iese un fel de sondaj ad hoc
@ m – da, dar probabilitatea sa inceapa cineva cartea aia doar pt incipit e extrem de mica, imi imaginez
@ eugen, oana, bianca – eh, eu de kawabata doar am inceput o carte si am abandonat-o inainte s-ajung la jumate. regret fapta savirsita, normal, pt ca o sa trebuiasca sa-l iau de la inceput din nou
deci nu stiu cum e kawabata, asta voiam sa spun
@ laur – e celebra definitia la recursiv? err… eu am cautat acu in dex online
@ ramirez – mersi de incurajare
ca doar am zis ca vreau sa le citesc pe amindoua si, daca zici asa, dupa ce ca are si vreo 600 de pagini… 
27 ianuarie 2009 la 4:41 pm
@ m: e o carte de maxime, cugetari si vorbe intelepte, nu? mie asa-mi suna. mai degraba a lu’ tutea decit a lu’ churchill.
27 ianuarie 2009 la 5:44 pm
vic@seamana mai mult cu tolstoi, dar, ce-i drept, intre tutea si lev nu-i mare diferenta: doi bigoti
27 ianuarie 2009 la 5:48 pm
luciat@dar citeste-l, te rog!: ori nu iti place, si atunci nu voi mai fi eu singurul fraier care a citit cartea, ori iti place, si astfel se va dovedi ca nu am fost chiar fraier citind romanul pana la capat
27 ianuarie 2009 la 7:45 pm
Am si eu un inceput de roman misto. Suna asa:
“They ate Jorgensen first. He’d twisted his leg bad – his long white leg.The man hadn’t been much more than a stranger, but Cam remembered five hundred things about him. It was a weakness.”
27 ianuarie 2009 la 8:42 pm
@hnu, citatul asta nu mergea mai bine la “Sosul de soia”?
27 ianuarie 2009 la 9:01 pm
pe primul. cacocorii imi plac mai mult ca scriitorii
27 ianuarie 2009 la 10:51 pm
luni dupa orele 14 eram ingandurat…sa transez o mireasa in 16 sau sa plec in cautarea infinitului mediocru-yorkez…?….asta BESTSELLER
27 ianuarie 2009 la 10:53 pm
Al doilea.
Primul ar avea şi el potenţial, poate să înceapă cu o scurtă descriere şi să continue într-un stil drăguţ, armonios, sferic şi…liric pe undeva.
Pe de altă parte se poate lăsa cu zeci de pagini de pompozităţi descriptive în care fiecare copac e luat la puricat de câteva ori şi fiecare moleculă descrisă, în paralel cu descrierea durerilor de şale ale personajelor. Şi nu vreau să risc, oi fi eu tânăr, dar am trecut o dată prin “Fraţii Jderi” şi nu mai vreau o experienţă similară.
Bine, şi da, al doilea se anunţă mai…direct.
27 ianuarie 2009 la 11:23 pm
:-* :pissedoff: :vampire: :pig: :panda: :mouse: :monkey2: :monkey: :lion: :party: :music:
nthephone: :cat2: :alien: :cyclops: :pissedoff: :dog2: :duck:
ma incerc in d-ale artei :reallypissed:
27 ianuarie 2009 la 11:34 pm
Eu pe al doilea l-as fi ales, imi plac istorisirile despre scriitori… Si in general fug cat de mult pot de descrierile in genul primului inceput.
27 ianuarie 2009 la 11:48 pm
@luciat: mama lu’ dumnezo’, ce de mai icoane!
@ramirez: “they ate jorgensen first. but it was definitely a bolognese type, not at all the soja sauce type”
citatul e din jeff carlson. asa incepe romanul lui de debut, “plague year” (see here: http://www.millenniumpress.ro/me08.html)
28 ianuarie 2009 la 12:28 pm
wonder boys rulz!! both movie&book.Ceea ce e rara avis
primul imi suna si mie like smth japanese..
28 ianuarie 2009 la 3:12 pm
da, sint “Cel care cheama ecoul” versus “Baieti teribili” (Wonder Boys), Richard Powers versus Michael Chabon
am ales instantaneu al doilea :heart:
cocorii m-au cam :yawn:
da’ o sa-i citesc si pe ei, cel putin o sa incerc, ca din prezentare nu pare sa fie asa lesinat
28 ianuarie 2009 la 4:00 pm
ramirez:
Da, aşa începe “Anna Karenina”
luciat:
nu, nu cred că datorită începutului se citeşte cartea asta, dar începutul rămîne oricum acelaşi
28 ianuarie 2009 la 4:08 pm
@ m. – a, e din Anna Karenina? ca sa vezi. si cum il chema pe personajul principal al lui Cervantes? si cum incepe Metamorfoza? si Pierre Menard ce voia sa spuna?
28 ianuarie 2009 la 9:39 pm
Cred ca l-as alege pe primul, in ultimul timp am cam facut exces de carti despre scriitori : )
28 ianuarie 2009 la 10:03 pm
@ alexandru – da, pe tine te-as intelege
)))
31 ianuarie 2009 la 11:48 am
hi! hi! al doilea, evident; n-am pic de poiezie, stiu :razzmad:
23 martie 2009 la 9:23 pm
Al doilea. Inca nu m-am prins cine sunt, asa ca astept sa aflu si eu de aici