Un rus
Serghei Dovlatov, Rezervatia Puskin, trad. Margareta Sipos, Humanitas, 2007
Nu stiu nimic despre Dovlatov in afara de scurtele prezentari din volum. Cica e azi unul dintre cei mai populari prozatori din Rusia, ceea ce mi se pare corect, merita. Mi-a placut mini-romanul asta (in colectia “Cartea de pe noptiera” ), e inteligent si incisiv, rusesc si cinic, antrenant si livresc, politic si amuzant.
Comunism, scriitorul rus in underground, betivi, o femeie blinda si rabdatoare, nimic surprinzator. Un muzeu Puskin intins pe o suprafata destul de mare ca sa poata fi numit “rezervatie” – aici, ghizi, metodologi, un aparat de functionari adoratori ai lui Puskin. Personajul principal capata un post de ghid, drept ultima statie pe drumul ratarii lui totale, inclusiv in plan personal. Sotia trage de el sa emigreze in America, dar nu vrea. Sau doar se lasa mai greu, din diverse motive, mai ales din inertie. O gramada de oameni isi cauta innebuniti stramosi evrei, ca sa obtina aprobarea pentru Israel. Mda, era cam singura solutie, pe vremea aia, ca sa poti s-o stergi din mirifica patrie a egalitatii si-a distributiei echitabile a veniturilor la care unii inca mai viseaza, si in ziua de azi, spre consternarea mea (nu ma refer la analfabeti).
In fine, sa n-o iau pe coclauri. Cel mai mult mi-a placut fauna ghizilor din rezervatie. O timpita care bocea zilnic, cu regularitate, la mormintul lui Puskin. Un lenes fabulos, care avea doar doua calitati: memorie si “sete de cunoastere”; incapabil de orice alta activitate in afara de a citi si a retine tot; adorabil acest Mitrofanov! Un “scriitor” fara talent, un veleitar, cum ar spune, la noi, cei care sint convinsi ca ei nu sint veleitari 
, dar care nu e chiar detestabil, pur si simplu pentru ca are haz la betie si pune la cale mici escrocherii din care tot el iese prost.
Aici un citat se impune (omul se muta din provincie, unde a fost luat oarecum in serios):
“La Leningrad, compunerile lui au fost primite cu raceala. Platitudinile erau aici de alt calibru. Pentru lipsa totala de talent nu se plateau onorarii. La rindul sau, talentul era privit cu suspiciune. Geniul producea groaza. Cele mai rentabile erau “calitatile literare vadite”. Pototki nu avea calitati vadite.” Cred ca e o regula de baza, in toate societatile literare, din toate timpurile: “calitatile vadite” sint acceptate fara probleme, pentru ca nu deranjeaza pe nimeni.
Scena mea preferata e aceea cind militienii iau cu asalt locuinta bietului om, care se izolase si bea in nestire. “Aveti de dat explicatii conform articolelor din Codul Penal, enumerate mai jos: transformarea locuintei in spelunca, parazitism, nesupunere in fata organelor…” E invazia stupiditatii agresive, adica a comunismului. Cit de inert ai fi in patriotismul tau lingvistic, la asa ceva nu rezisti; cartea se incheie frumos: iunie 1983, New York.
E misto, e scurta, e ruseasca, e la juma’ de pret pe situl editurii. Merita.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 februarie 2009 la 6:14 pm
Tipul are un simt al umorului irezistibil.
Dovlatov a scris vreo 10 carti. Daca aceasta a ajuns la jumatate de pret, inseamna ca altele nu vor mai fi traduse.
Vom citi un rus tradus in engleza.
26 februarie 2009 la 6:15 pm
@ silviu –
nasoool, eu as mai citi si altele
26 februarie 2009 la 6:17 pm
Si eu. Dupa ce am terminat cartea m-am dat pe google sa mai caut ceva. La vremea aceea n-am mai gasit nimic in romana.
26 februarie 2009 la 6:22 pm
[...] terorista.ro – Un rus [...]
26 februarie 2009 la 6:57 pm
Dovlatov din pacate a fost recuperat tirziu. A fost o ruptura intre perioada in care a scris si cea in care a fost “canonizat” si aceptat in “circuitul literar”. Este unul din marii sciitori rusi care au fost nedreptatiti. Dovlatov, alaturi de Andrei Platonov si Varlaam Salamov, sint poate ci mai nedreptatiti scriitori rusi/sovietici ai secolului trecut. In ultima perioada s/a incearcat o recuperare, iar in ultimii ani a aparut chiar o “moda” Dovlatov.
Iosif Brodsky are un merit deosebit in “reabilitarea” lui ajutindu.l sa-si publice cartile in State. SUA nu a fost pre fecunda pentru el … cum spunea si el: “odata cu SUA a venit si moartea mea”. Cert este ca un umor ca a lui Dovlatov nu gasesti prea des in literatura rusa.
De citit obligator “Ours. A Russien Family Album” de care s-a indragostit si Vonnegut.
26 februarie 2009 la 9:38 pm
@v.ernu
Nu prea inteleg, daca a fost unul din marii scriitori rusi, cu ce a fost nedreptatit?
Si care ar fi dreptatea unui scriitor?
27 februarie 2009 la 1:03 am
@ v. ernu – pai sa scoata cineva si albumul respectiv si s-ar putea sa-l citesc. desi, cind aud ca o carte trrrebuie citita, “obligator”, parca mi se taie
mersi pt detalii, oricum
27 februarie 2009 la 9:56 am
@silviu
pai urmareste cazul Platonov si vei intelege… Cind 70 de ani nu ti se publica nici o carte in tara, cind nici un critic nu te aminteste si cind esti ras din orice carte de istorie literara… si de o data se descopera ca Platonov a scris un Cevengur care este unul din cele mai importante romane al sec. XX din literatura rusa… Sau cind tota lumea vorbeste de Soljenitin si nimeni de Salamov, cel care a scris de fapt primul si cel mai semnofocativ despre Gulag… si tot asa… Dovlatov a lipsit numai vro 35 de ani din literatura rusa… Asta numesc eu mare nedreptate… si acum trebuie sa se faca putintica ordine…
27 februarie 2009 la 10:38 am
Am inteles. In cazul lui Platonov e mai degraba o condamnare absurda. M-a foarte incantat Cevengur, l-am gasit intamplator acum vreo 10 ani intr-o biblioteca mica, mica.
De Salamov s-a tradus ceva pe la noi?
27 februarie 2009 la 2:09 pm
@silviu
Povestiri din Kolima (bpt, 93)
27 februarie 2009 la 3:53 pm
eh, eu n-am citit platonov, iar de salamov nici macar nu auzisem…
3 martie 2009 la 3:29 pm
Vin rar pe blogul tau, insa de fiecare data gasesc cite o sugestie interesanta pentru lectura, asa cum e si cazul lui Dovlatov, de care nu am auzit nimic pina in clipa in care am citit aceasta postare
3 martie 2009 la 10:50 pm
@ x – a, pai si eu auzisem de el tot de pe bloguri, cred
5 martie 2009 la 6:29 pm
@v.ernu
Zise Bedros Horasangian sa-i dai un semn, si-a amintit ca are la tine cartea lui Salamov.
5 martie 2009 la 6:37 pm
dada… draga silviu
am copia xeros,,, o pastrez ca pe okii din cap si daca/l vezi pe dragul de Bedros Horasangian.. spune/i ca-i multumesc si ca am la el filmul (serial) despre Salamov adus de la mama lui din Rusia.
si daca are careva cartea de vinzare dau cit nu face…
v.ernu
5 martie 2009 la 9:05 pm
filmul e la mine, il dau pe o copie xerox
6 martie 2009 la 11:57 am
ok
tu imi aduci filmul eu iti dau cipia xerox + un film cu Dovlatov…
v.ernu
6 martie 2009 la 12:53 pm
@v.ernu
Ooo, un film cu Dovlatov.
La MTR? Luni spre seara?
7 martie 2009 la 12:06 pm
uh
baga un email v_ernu@yahoo.com
ca nu de alta dar daca afla cititorii teroristi unde facem schimb de marfa vin si ne fura …
v.ernu