Apolodor
Gellu Naum, Cartea cu Apolodor; A doua carte cu Apolodor, Humanitas, 2008
Voiam sa le fac cadou unui copil, dar nu pot, sint prea egoista: ramin ale mele. Cred ca si formatul si coperta sint ca alea pe care le-am avut eu cind eram mica, nu numai textul. Nu se poate, totusi, sa ai un copil si sa nu-i dai cartile cu Apolodor, ar fi culmea!
Labrador e locul ala in care imi inchipui si acum ca se afla fratii mei adevarati de care mi-e dor. Si pentru care merita sa aterizezi pe o banchiza la pol, sa stai acolo si sa plingi pina vine un vapor sa te salveze. Ca pe urma sa ajungi taman la marginea desertului, sa-ti legi o batista pe cap si sa pornesti curajos la marea traversare, desi ti-e foarte cald. Sa cunosti o foarte mica maimutica si s-o faci sa se indragosteasca de tine. Sa suferi atitea persecutii din cauza ca ai fost curajos si l-ai infrint pe tilharul din Connecticut! Sa te duci pe luna si sa te intorci. Si tot asa, pina in Labrador, unde afli, vai, ca pinguinii nu traiesc acolo, ci in golful Terror. La drum! Ca sa ai de unde sa te intorci in Bucuresti, unde sint prietenii tai, ca omul/pinguinul are nevoie de prieteni mai mult decit de frati.
Iar din a doua carte cel mai mult imi place de biban:
“E stiut ca orice peste
In borcan se plictiseste.
Deci, avind Apolodor
Prin vecini, cam de un an,
Un prieten bicolor -
Corcitura de biban -
Si aflind Apolodor
Ca amicul bicolor
I se plictisea de moarte,
I-a facut cadou o carte.
De atunci, acel biban
Cere zilnic un roman…”
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
9 martie 2009 la 2:51 pm
vai, dragi mi-s cartile astea! si nu doar mie, ci si stefanei, care ma tot pune sa-i citesc (si uneori sa-i povestesc doar din memorie niste povesti noi cu apolodor…). abia astept sa le poata citi ea insasi!
9 martie 2009 la 4:24 pm
Asta nu e cumva cartea pe care o canta Ada Milea?
9 martie 2009 la 5:16 pm
cartile mele cu Apolodor n-au avut coperta
sau am facut-o eu disparuta in mod misterios pe la 2-3 ani, nu se stie.. dar desenele alea erau geniale, si camila Suzi, cea mai trista, cu nasul in batista, si pisoiul Titz, si maimutica (am plans si eu cu ea cand a parasit-o Apolodor).. pe mine ma fascina si ideea de “lapte condensat” – pe vremea aia laptele il gaseam varsat, la sticle, cu capac de staniol si-atat
9 martie 2009 la 9:14 pm
Prima cred ca am invatat-o pe de rost:) A doua n-am citit-o. Postarea ta m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie MUSAI sa le cumpar din nou, pe amandoua si sa-i fac cunostinta pustoaicei mele cu Apolodor.
9 martie 2009 la 11:51 pm
@ hnu – si ce faci, inventezi povesti noi?
fan fiction?
@ laur – ba da, din cite stiu, desi n-am ascultat
@ bola de nieve – laptele ca laptele, dar cind s-a imbogatit si avea in proprietate vreo patru-cinci cofetarii? ei?
@ lady2bug – a doua nu e asa de misto, dar si desenele din ea sint de gellu naum
10 martie 2009 la 2:18 pm
am tot auzit de apolodor, cum de părinţii mei au fost atâââât de insensibili să nu mi-l ia?! credeţi că mai are sens să încerc acum?:)
10 martie 2009 la 2:26 pm
@capricornk13: DA!
10 martie 2009 la 3:58 pm
a fost prima piesa de “teatru” pentru copii din viata mea! teatru de papusi. imi amintesc inca melodia principala. a fost de vis! eram la gradinita
10 martie 2009 la 5:01 pm
la Teatrul Act:
MARTI, 17 martie, ora 19.00
si
MIERCURI, 18 martie, ora 19.00
APOLODOR
Pinguinul din Cartea cu Apolodor de Gellu Naum
Muzica: Ada Milea
Cu: DORINA CHIRIAC, RADU BINZARU SI ADA MILEA
Durata: 45 minute
10 martie 2009 la 7:58 pm
Ma bucur ca nu sunt singura care inca mai simte farmecul cartilor pentru “copii”, si citeste cu aceeasi placere acele carti (indiferent de!!).
Si mie mi-a placut foarte mult Apolodor! Este una dintre cartile pe care regret ca le-am pierdut. Imi placeau mult si ilustratiile- editura n-o mai stiu.
Cat despre “Fram, ursul polar”, acum cateva luni am cumparat editita veche, de la editura Ion Creanga (mare, cu foi groase si ilustratii faine).
(Mai caut si “Peter Pan”, tot de la Creanga)
Inca nu am (re)citit-o. Sunt in “faza Ende”, si mai am doua carti pana sa “scap” de ea.
Vera, faina veste, multumesc!
10 martie 2009 la 10:03 pm
si eu si fiica-mea si toata familia suntem fani apolodor . aia mica stia la 3 ani toate cantecele de pe cele doua casete cu ada milea . acum la noua ani e la faza cu morcoveata ( de unde i s-o fi luat nu stiu, ca a descoperit cartea mea de cand eram mica si e deja rupta de mine, nu prea atractiva cum sunt cele de azi, dar o fascineaza ).
10 martie 2009 la 11:40 pm
toti sintem fani apolodor! ma rog, toti care l-am apucat, ca altii sint cu habarnam
11 martie 2009 la 12:05 am
of, eu nu prea il stiu pe apolodor
am o amintire vaga despre o carte cu un pinguin da’ nu stiu daca e asta. am comandat si eu mai demult cartile, dar pe adresa din romania. trebuie sa soseasca in curand pana la mine si abia astept 
eu fan habarnam, in schimb
11 martie 2009 la 1:13 am
Citez din memorie (parcă aşa începea): La circ, în tîrgul Moşilor / Pe gheaţa unui răcitor / Trăia senin şi zîmbitor / Un pinguin din Labrador.
Şi mai ştiu: Iar ei, ca doi copii cuminţi / Ce vor să facă totul bine… Hm, aici am uitat, dar e clar că se duc la părinţi. Sau: O, ce păcat, o ce păcat / Că n-a fost fotografiat / Minutul tragic şi solemn / Cînd nava s-a cutremurat / din toţi pereţii ei de lemn…
Dar n-a murit Aplodor / Ci s-a ales din căzătură / C-o urmă de zgîrietură / Şi-o rană mică. La picior.
Ei, altă viaţă
11 martie 2009 la 4:18 am
HABARNAM RULZ!
Mi-a adus o prietena cartea din Romania recent, si am recitit-o… dupa atata amar de ani inca imi mai aduceam aminte imagini si intamplari. Baloane! Suc de pepeni! Surubel si Piulita! Peticel!
Uite ce-ati facut, acu iar ma apuca nostalgia.
11 martie 2009 la 1:23 pm
@ Laur: da stii ca e si pe net, nu? cu desene cu tot.
11 martie 2009 la 4:20 pm
@ zum – sper sa-ti placa
@ Florin Iaru -
Si ei, ca doi copii cuminti,
Ce vor sa faca totul bine,
Au ascultat, cum se cuvine,
De sfatul scumpilor parinti.
Si a plecat Apolodor.
Si a ramas pe-o ramurica,
Departe, suspinind de dor
O foarte mica maimutica…
@ laur – bine, ma, rulz si habarnam
11 martie 2009 la 4:35 pm
@ luciat: o sa-mi placa sigur. dar din cate citesc eu aici, imi e foarte cunoscut. pe undeva prin capul meu exista aceste poezioare cu Apolodor, nu stiu de unde
14 martie 2009 la 1:06 pm
Apolodor este intr-adevar superb. Iar muzica Adei Milea pune foarte frumos si delicat in valoare versurile jucause ale lui Naum. Merita sa incercati si un concert live cu ea, cu Dorina Chiriac (Apolodor) si cu Radu Banzaru.
Pe de alta parte, nu stiu cand v-ati petrecut copilaria, insa in vremea mea desenele erau cu totul altele. Ma refer la niste superbe ilustratii “disco” semnate, cred, de Dan Stanciu, din care nu mai gasesc acum pe net decat http://www.gellunaum.ro/en/apolodor-en.htm
Este vorba de editiile din 1963 si 1975, de la Ed. Ion Creanga.
14 martie 2009 la 1:24 pm
@ dan – of, nu mai stiu, poate am incurcat amintirile? dar am impresia ca vazusem si cind eram mica tot desenele din editia de acum… sau ceva asemanator? era o carte mare, mare, enorma, in orice caz
14 martie 2009 la 6:03 pm
Pentru cei din Bucuresti, poate nu ratati spectacolul(Ada Milea si Corina Chiriac absolut fermecatoare!).Pentru ceilalti , ascultati CD-ul, cu sau fara copii in preajma voastra… Eu am recurente de dependenta la Apolodor! Si ce bine ma simt atunci!
14 martie 2009 la 11:43 pm
@ mikou – da, a pus si vera un comentariu mai sus in legatura cu spectacolul, daca vrea cineva sa stie unde sa-l vada si cind
16 martie 2009 la 2:35 pm
Habarnam… Aş fi subscris şi eu – că am rîs în copilărie de m-am spart. Numai că, acum, matur, am o mare îndoială: aduceţi-vă aminte despre CE vorbeşte cartea lui Nosov: despre poezia abstractă şi de neînţeles (occidentală), despre miciurinism, despre duşmanii (sovietelor), adică amicii pierdevară ai lui Habarnam. E un manual de propagandă à la Makarenko. Recitit, e destul de nasol, parcă îi vedeam pe eroii lui Şukşin puşi la zid.
16 martie 2009 la 7:19 pm
Si Habarnam e de nerecitit, foarte de acord. Dar recomand, daca mi-e permis pe un astfel de blog, Zgomotocicleta Constantei Buzea. Habar n-am
de ce nu mai e reeditata. E perfect frecventabila, cu tot cu ilustratii, chiar de la o varsta frageda de tot.
17 martie 2009 la 11:32 am
eu, daca n-am citit Habarnam, nu stiu ce sa zic… dar inteleg, si mie mi s-a intimplat sa-mi iasa ochii din cap de groaza incercind sa recitesc chestii sovietice care mi-au placut in copilarie. vai cum poa sa fie Tinara garda si Stiletul! si ce tare ma prinsesera atunci!
nici de zgomotocicleta nu stiu absolut nimic
17 martie 2009 la 1:48 pm
Cred ca depinde cu ce filtru citesti. Suntem suficient de maturi cat sa ne prindem de trucurile propagandistice. Eu am recitit Habarnam pentru placerea de-a ma intoarce in copilarie.
Si chiar asa, oare cum ar fi perceputa cartea asta de catre cineva care habar n-are de soviete si colhozuri (recte un copil de 7-8 ani din zilele noastre)? Cred ca per ansablu bine