Fram
Cezar Petrescu, Fram, ursul polar, ed. Ion Creanga, 1977
Pentru copii mai marisori, probabil intre 7 si 10 ani. Deja trebuie sa poata sta linistiti intr-un colt citeva ore pe zi, sa se concentreze. E un roman adevarat, destul de lung, la care nu e suficient sa urmaresti actiunea, ai nevoie si de putina rabdare pentru ocolisuri, pentru descrieri. Mie mi-era teama sa nu fiu acum prea scorpie ca sa mai pot indura chestii sentimentale sau induiosatoare, dar nici nu s-a pus problema, am fost bine mersi pe-acolo, prin gheturile de la Pol, impreuna cu ursul intors in salbaticie dupa o viata petrecuta la circ.
Frumoasa potrivire, cu Apolodor si Fram in literatura ro. Un pinguin si un urs polar – ce treaba au copiii romani cu animalele astea? Cu atit mai bine daca n-au, poate asa incep cu dreptul si nu le intra in cap prostia aia ca merita citite doar cartile in care e vorba despre ce vad in jur si in care “se pot regasi”. Mai bine sa te poti gasi decit regasi.
Despre doua cucoane care se strimba, la un spectacol de circ:
“Amindoua erau bolnave de stomac. N-aveau voie sa manince decit cartofi fierti in apa, fara sare. De aceea tot ce se afla pe lume li se parea urit, prost si naravit la nazuri. Toata seara strimbasera din nas. N-au aplaudat niciodata. Nu le-a placut nici miss Ellian cu tigrii sai de Bengal. Nici trupa de trapezisti cu tricoul negru si cap de mort brodat cu matase alba, care isi primejduiau viata in fiecare clipa. Nu li s-a clintit un muschi de pe obraz, sa zimbeasca la comicariile lui August cel prost, ale lui Toto si Tanase.
Erau niste cucoane foarte intepate. Ar fi putut sa ramina acasa si sa se culce.
Dar atunci n-ar fi avut cum sa povesteasca a doua zi tot ce-au vazut ele si nu le-a placut.”
Asa pateste Fram si cind ajunge printre ursii salbatici, “autentici”, de la Pol: nici unuia nu-i plac giumbuslucurile lui, sar sa-l atace sau fug de el. Iar copilul de eschimos pe care vrea sa-l distreze intelege ca e un urs prost si poate fi omorit usor. (Nu va speriati, nu reuseste.) Asta e viata, pe salbatici si pe intepati nu poti sa-i distrezi 
A, e o capodopera, fara discutie, chiar daca am dat umpic in mintea copiilor. Asa ziceam si pe la 8-9 ani (oare stiam cuvintul?), asa zic si acuma. Pacat ca l-am terminat, as fi vrut sa dureze mai mult.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
11 martie 2009 la 4:39 pm
Ai reinceput cartile copilariei? Ce imi recomanzi pentru 2-5 ani ?
11 martie 2009 la 4:43 pm
una de colorat
11 martie 2009 la 5:08 pm
E inca lectura obligatorie la clasa a III a.
11 martie 2009 la 6:45 pm
Lucia, urmeaza fratii Grimm?
11 martie 2009 la 7:08 pm
F. frumoasa povestea lui Fram, am avut in copilarie exact editia din poza ta (recunosc coperta), carte care a ajuns in aceeasi stare (roasa, uzata). Obisnuiau ai mei sa-mi citeasca seara la culcare caci era antidotul sigur insomniei… Ascultam, ma umflam de plans si in final adormeam.
O alta carte iubita in copilarie cea cu Habarnam, nu mai retin exact tilul.. si diapozitivele cu Diafilm (povesti), vedeam imaginile si verbal se reconstituia basmul intotdeauna cu alte cuvinte.. ce vremuri
11 martie 2009 la 7:08 pm
@luciat
in detasamentul nostru de octombrei (un fel de soimi ai patriei…) cine trecea de la „oleaca” la „umpic” era considerat intelectual
11 martie 2009 la 8:28 pm
@andre: Cea cu “Habarnam” m-a marcat maxim. Şi acum îmi aduc aminte de Ştie-tot, idealul spre care tindeam când eram mic. În legătură cu “Fram ursul polar” ţin să menţionez că şi eu am avut aceeaşi ediţie de mai sus, reprezentând primul roman citit de mine. O creaţie superbă pentru cei mici care i-a adus lui Cezar Petrescu pagini întregi de ocară în “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui Călinescu.
11 martie 2009 la 10:12 pm
[...] care mi-a placut mult, dar o las pe maine. Nu de alta, dar mi-a starnit luciat cu Apolodor si Fram o groaza de nostalgii, asa ca m-am gandit la cartile copilariei si mi-am amintit ca incepusem [...]
11 martie 2009 la 10:52 pm
@ nina – da? e de bine, cred
@ andre –
cred ca si eu ma umflam de plins
@ vasgar – de la oleaca la umpic? a trecut vreun octombrel de oleaca?
@ wikilife – de fram s-a legat calinescu?!?
12 martie 2009 la 10:21 am
Nu personal
. Ar fi căzut cu totul în ridicol. Cred totuşi că avea o vendetă personală cu Cezar Petrescu.
12 martie 2009 la 5:14 pm
“Fram ursul polar” a fost cartea copilariei mele, alaturi de Alis in Tara Minunilor si cartile lui Jules Verne.
13 martie 2009 la 1:18 pm
Am citit Fram cam pe vremea cind cartea din imagine era noua-nouta… draguta amintire. Dar imi mai amintesc ca nu mi-a placut cine stie ce, cred ca mi s-a parut prea lacrimogen-sentimentala. (Nu ca nu mi-ar place genul, dar
Poate trebuie recitita cu ochi de adult?
13 martie 2009 la 4:39 pm
@ wikilife – pai nu cred ca avea ceva cu fram
@ pinocchio – grrr, cum sa fie “prea” lacrimogena si sentimentala? eu am bocit si-acuma
13 martie 2009 la 5:42 pm
Luciat, si eu am boci bucuros, dar imi trebuie cartea pentru asta, sa vedem daca functioneaza. Ofer un regat!
13 martie 2009 la 9:40 pm
@ pinocchio – uite
http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-9885-10-1/Cezar-Petrescu__Fram-ursul-polar
pusese zum linkul asta la alta insemnare – poate foloseste
13 martie 2009 la 10:32 pm
He-he! De cand nu am mai vazut coperta aceea!
13 martie 2009 la 10:40 pm
14 martie 2009 la 6:37 pm
Am avut Fram, ursul polar intr-o editie extrem de frumoasa. O carte imensa, albastra si cu super ilustratii. Cred ca am citit-o de cel putin 50 de ori si de fiecare data am plans:)
Pura curiozitate(posibil stupida): folosesti “umpic” pentru ca iti place cum suna(mie imi suna mai muzical si mai dragut decat un pic) sau mai nou a fost acceptata si aceasta forma?
14 martie 2009 la 11:42 pm
@ zapacita – cum ar putea fi acceptata forma umpic??? e la misto, ca mi se pare funny si suna ca atunci cind vorbesti – de multe ori incerc sa scriu asa
15 martie 2009 la 9:47 am
io am crezut multă vreme (sau m-am convins să cred) că povestea este “după o poveste reală”….
).
Exact ediţia aia am avut şi eu (încep să am bănuieli că aia din poză e chiar cartea mea
Dar “Din jurnalul unui cascador” de Aurel Gruşevschi? Cartea asta a bătut recordul, am citit-o de mai multe ori decât “Cireşarii.”
16 martie 2009 la 7:10 pm
Eu am incercat mai demult sa recitesc Ciresarii si a fost o experienta aproape groaznica. De aceea ma cam feresc sa revad cartile copilariei.
, din filmul cu acelasi nume
In plus, Fram imi face pofta de o inghetata de pe vremuri, si ea irepetabila: inghetata Polar.
Nu stiu daca o mai tineti minte, dar era asa de buna ca-i mestecai ambalajul de hartie. Chestia asta, proustiana pana la cliseu, imi provoaca un zvacnet in inima, trezindu-mi fiorii unei iubiri secrete pentru Carmen Galin
17 martie 2009 la 11:35 am
@ tapirul – s-ar putea sa fie cartea ta, eu am luat-o de la un anticariat
nnnu cred ca stiu Din jurnalul unui cascador, sori…
@ bookatar – da, da, inghetata Polar era fuoarte buna si costa fix un leu daca nu ma insel. uneori fugeam de acasa ca sa-mi cumpar, cind dormea mama dupa-masa, si tremuram de frica sa nu-si dea seama cind ma intorceam
18 martie 2009 la 4:07 am
ce trista carte! m-ai facut sa-mi aduc aminte! of
19 martie 2009 la 8:05 pm
M-ati facut sa ma uit in Istorie. Calinescu zice de Fram ca e scris sentimentalist si ca “de va fi placut cumva copiilor, nu e o scriere de interes artistic.”
In rest face praf toate romanele lui Petrescu. Pe mine ma prinsesera pe la 15 ani si am citit Duminica orbului, Intunecare, Calea Victoriei si Baletul mecanic. Pana n-am mai avut lacrimi si a trebuit sa ma opresc 
Fram am avut-o in editia de care zice zapacita, mare cu poze frumoase.
19 martie 2009 la 9:19 pm
@ drina – mersi – eu tot am zis sa ma uit si m-am luat cu altele. altceva de cp n-am mai citit. un sincer grrrrrrrrrr lu calinescu, apropo de fram
19 martie 2009 la 9:32 pm
CP a scris si grozavul “Romanul lui Eminescu” care mie in copilarie mi s-a parut fascinant.
Si Calea Victoriei mi-a placut mult:)
24 martie 2009 la 9:26 pm
Şi tot Cezar Petrescu a scris şi Baletul Mecanic. O carte care, nu ştiu de ce, m-a tulburat enorm.