Linkuri
1. Un video cu Nicolae Manolescu vorbind despre literatura online si despre bloguri. (Mai sint vreo doua clipuri, dar numai pe asta am apucat sa-l vad, deocamdata.) “Nu poti sa scrii fara sa vrei sa fii comentat.” Si inca o chestie foarte sweet 
– “M-am simtit cumva exclus”. Aaa, vai, dar, domnule Manolescu, se poaa-te? Nu cred ca sint bloggerii chiar asa un club exclusivist, vi se pare.
2. Multumesc frumos juriului pentru premiul de ieri la RoBlogFest. Acum doi ani am fost pe locul 2 la “blog cultural”, anul trecut pe locul 3, iar anul asta m-am intors pe 2. Intre Bookblog si TownPortal-carti. In blogroll-ul meu Town Portal era trecut “zoom si colaboratorii”, am schimbat acum (adaugat ceva si la “Scriitori romani pe net”, blogul lui Dan Mircea Cipariu). Am avut gura aurita anul trecut cind ziceam ca Bookblog o sa organizeze lecturi publice – au facut citeva (cu Cezar Paul-Badescu, Ion Manolescu si Ion Barbu); le doresc sa mai faca si le tin pumnii sa iasa bine.
3. Daca vreti, puteti sa va mai inscrieti la concursul pentru Firmin pina diseara la miezul noptii – miine anunt cistigatorii. N-am mai citit nimica, asta-i tot pe ziua de azi.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
13 martie 2009 la 4:51 pm
Foarte misto clipul video cu Manolescu.
Tare partea cu controlul: “Cata vreme nu e control, nu stiu, nu-mi dau seama ce se poate intampla” (pe bloguri adaug eu).
Cu alte cuvinte blogurile nu vor putea intra in istoria literaturii. O fi bine, o fi rau…
13 martie 2009 la 5:23 pm
Aseara la petrecere am tipat tare, cand au anuntat “terorism de cititoare” pe locul doi la blog de blog (cultural), desi stateam fix in spatele fetelor de la bookblog, care au zambit
Felicitari si tie si lor!
13 martie 2009 la 6:20 pm
Aparent, cele doua intrebari la care raspunde domnul Manolescu nu au nici o legatura una cu alta — nu stiu daca asta a fost intentia. De fapt, ele sint strins legate intre ele. Teroristo
, multumesc pentru link, mi-a placut si mi-a folosit.
13 martie 2009 la 8:19 pm
Bravooo, felicitări! : )
13 martie 2009 la 9:38 pm
@ silviu – cred ca nu exista nici un risc sa intre blogurile in istoria literaturii
) si mai cred ca se referea la control in sensul unui fel de CTC, ca e greu sa te apuci de citit “bloguri”, sint mii si mii si mii, trebuie sa te poti orienta cumva
@ nina – mersi si pupici
@ pinocchio – ma bucur ca ti-a placut (nu mai tin minte care erau intrebarile din clip)
@ alexandru –
mersi
13 martie 2009 la 10:04 pm
Misto linkul cu mesterul Manole, cum de l-oi fi gasit?
Si felicitari pentru premiu – ti-au dat si ei ceva un trofeu macar, acolo?:)
13 martie 2009 la 9:40 pm
Luciat (ce nume luminos!), prima intrebare se referea la canoanele literaturii (si criticii literare), a doua la literatura “virtuala” care, ca sa fie literatura, trebuie sa corespunda unor ce care trebuie mai intii definite. In fine, aici la mijloc sint doi pasi logici pe care i-am facut eu, nu Manolescu
El a spus ca, vai, multi bloggeri sustin ca nu scriu pentru nimeni, si ca le este egal ce crede critica literara despre ei (cred ca la asta te refereai), deci (concluzia mea) bloggingul va deveni un gen literar abia dupa ce bloggerii si criticii se vor intilni si se va crea canonul corespunzator.
13 martie 2009 la 10:06 pm
@ dragos c – sori, nu mai stiu cum l-am gasit. tot sarind din link in link
@ pinocchio – pai, eu la literatura virtuala nu ma pricep. nu prea citesc poezii sau alte texte literare aparute doar pe net, ci carti aparute pe hirtie, la edituri. pe de alta parte, periodice sau articole citesc de preferinta de pe net.
si realmente multi bloggeri scriu pt ei insisi sau pt cite un public alcatuit din prieteni, rude, apropiati. bine, nu blogurile astea tematice. bloggingul n-are cum sa fie “un” gen, e doar o… un… mediu, atita tot – mai departe om trai si-om vedea. cred ca e un mediu bun, pina una alta, si pt bloggeri si pt critici. eu urmaresc si bloguri de… bloggeri si bloguri de critici
13 martie 2009 la 10:27 pm
Da, da. Si: Nu, nu. Tocmai asta e partea palpitanta: Nimeni nu se pricepe la literatura virtuala, nici macar domnul acela al carui nume nu am voie sa-l invoc (ca apare instantaneu si la momentul cel mai inoportun cu putinta). Si, nu, blogul e mediul, bloggingul e — stim oare ce?
13 martie 2009 la 10:39 pm
@ pinocchio – sa stii ca am modificat orele la care se afisasera comentariile pe blog – ca sa fie in ordine. pt ca intre timp actualizasem ora generala (era o diferenta de fus orar inainte, setare gresita). e vorba de citeva minute, sper ca e ok, daca vezi ceva in neregula sa-mi zici
e complicat, da, cum zici, blogul e mediul, bloggingul e… ceva
))))))))))))))
)
(nu stiu ce domn, cu ce nume, dar am o banuiala ca nici n-as vrea sa stiu
13 martie 2009 la 10:58 pm
Da, am avut un moment de stupoare, dar m-am lamurit repede.
Despre blogging: don’t ask, just do it
Noi ne bucuram ca o faci. Si o sa vina la momentul potrivit si canonul. (Cit despre acel domn, eh, nici eu n-as vrea sa-l stiu.)
13 martie 2009 la 11:54 pm
Si, evident,felicitari pt premiu, dar mai ales pt.blog.
P.s. Ma gandesc ca Firmin ar putea fi transformat in film…
14 martie 2009 la 12:13 am
@ pinocchio – imi place “don’t ask, just do it”! eu chiar asa fac (multumesc)
@ laetitia – multumesc frumos
14 martie 2009 la 2:11 pm
felicitari
14 martie 2009 la 5:49 pm
felicitari!:) nici nu stii cat de tare ma bucur! cel mai tare ma bucur!
poate ma apuc sa citesc si eu bookblog, nu l-am citit niciodata, nu stiu de ce
14 martie 2009 la 11:57 pm
multumesc
16 martie 2009 la 8:28 pm
re manolescu: “daca aceasta literatura virtuala nu e citita critic, nu exista” – pai nene, cand cineva o citeste critic e spurcat in secunda doi, isi ia interdictie pe blogu’ criticat, etc.
Cand tragi linie, asta cu blogo-lit poate fi o rampa spre publicare “legitima” (vezi “Aventurile intime ale unei prostituate londoneze” si altele).
17 martie 2009 la 10:52 am
Nu, nu cred. In primul rind, ce presupune cititul critic? In al doilea, de la a citi critic (orice va fi insemnind asta) pina la a fi spurcat mai sint la mijloc citiva pasi logici care mie imi lipsesc. In al treilea, daca literatura virtuala (hai sa folosim acest cuvint de guma de mestecat) nu este decit un fel de publicatie clasica ceva mai ieftina (sau rampa spre), atunci bloggingul ar fi o ocupatie destul de neinteresanta, nu credeti?
Astept cu interes raspunsul la aceste trei intrebari. (Si, ca sa avem un obiect concret de discutie, aruncati o privire peste discutiile mai lungi din ultima vreme de pe blogul meu
17 martie 2009 la 11:43 am
@ nlarece – chiar spurcat? oricum, nu despre asta era vorba, presupun, ci despre “critici” in sensul de persoane care cu asta se ocupa oficial
@ pinocchio – n-am apucat sa ma uit la discutiile de la tine, dar o sa ma uit
literatura si critica merg mina in mina, indiferent ce-ar insemna ele. un roman despre care nu scrie nici un critic literar e mai greu sa existe – ca literatura, nu ca… marfa sau mai stiu eu ce. pur si simplu so it goes, nu cred ca e prea mult loc de discutii – ma insel?
17 martie 2009 la 12:24 pm
Pina la urma cred ca imi raspund singur la intrebari
Dar, ca sa continui incercarea de lamurire:
Mi se pare ca aici intervine o confuzie. A “citi critic” nu inseamna nicidecum a face de doua parale textul in cauza, si cu atit mai putin a face albie de porci autorul. Astea ar fi operatiile care duc de obicei la “spurcat in secunda doi”.
A citi critic — si cred ca domnul Manolescu la asta se referea — este o operatie mentala (!) prin care textul citit se raporteaza la niste canoane, care sint, pe de o parte, bucatarie (adica ce tehnica s-a folosit pentru atingerea caror scopuri in cadrul caror curente si stiluri), pe de alta parte criterii de valoare. Apoi decidem daca spunem si respectiv scriem concluziile, dar asta nu este relevant pentru discutia de fata. Relevanta este chestiunea valorii: Are bloggingul valoare? Mai exacti si mai potrivit: Care din bloguri sau postinguri au valoare? Si aceasta judecata de valoare se poate face numai prin raportare la canon, inclusiv la bucataria de stil. In fine, problema este ca acel canon, specific mediului blog, nu exista inca. Asta spune dl. Manolescu si asa vad si eu lucrurile.
Luciat, daca ai un pic de timp sa te uiti pe blogul meu, cred ca ar fi mai bine sa nu ti-l consumi cu discutiile lungi pomenite mai sus; mai interesant ar fi sa urmaresti seria de postinguri cu titlul “Ce este un blog?” (incepute prin decembrie si risipite in sertarul “Les fleurs de l’Internet”), acolo discut specificul si valoarea bloggingului. Despre blogging si canon am scris ceva la inceputul discutiei pe marginea conferintei lui Manolescu, si mai pregatesc ceva cam in aceeasi directie, dar mai clar, sper.
Una din tezele mele este, in orice caz, ca bloggingul de valoare se face cu mijloace si forme de expresie specifice mediului — si asta exclude, dupa parerea mea, “rampa spre publicatiile legitime”, tot asa cum filmul nu duce spre teatru si televiziunea nu duce spre film.
17 martie 2009 la 1:15 pm
@ pinocchio – deci m-am uitat la cel mai recent Ce este un blog? inclusiv la comentarii
(nu ma bag in asa ceva, am avut deja de-a face si a durat umpic pina sa ma lamuresc ca e o situatie in legatura cu care oricine poate perfect sa-si faca propria parere 
)
iar despre specificul si canoanele bloggingului sa mor eu daca am ceva de spus. un blog e perfect pentru mine, imi place sa-l tin pe al meu, pot f bine sa spun ce am de spus, stiu ca unora le place si ma bucur, stiu ca altora le displace si mi se pare ok, deci… pt mine specificul blogului meu e ca pot sa vorbesc pina ametesc despre ce ma intereseaza prin carti si reviste si de unde ma mai intereseaza ceva. asta FARA sa fiu obligata sa frecventez un anturaj sau altul, fara griji cu ce reactii provoc si cum ma pot afecta ele pe mine, fara stres sau cu un nivel de stres cu care ma impac. atita energie am, nu mai multa.
altceva m-ar obosi teribil si subiecte de genul “bloggeri vs critici” pur si simplu ma ametesc si nu ma pot concentra. n-am inclinatii nici pt batalii, nici pt teorie. ce sa fac? asa sint eu. sint destui alti oameni, probabil, cu inclinatiile care mie-mi lipsesc
in fine, ce voiam sa spun e ca nu pot sa particip la discutii de genul asta. acum, in acest moment, sint ingrijorata de cartea lui dawkins, Himera credintei in Dumnezeu – vreau neaparat s-o termin si sa ma concentrez pe ea, dar abia am citit vreo 50 din pagini din 378 (format mare, litere mici), iar timpitii astia care le spala creierii copiilor prin scoli ma fac sa turbez de nervi. iti dai seama…
17 martie 2009 la 3:20 pm
Nu vroiam sa te oblig sa participi la discutiile astea
Era numai apropo de conferinta lui Manolescu. Daca te va interesa vreodata tema, esti binevenita.
17 martie 2009 la 5:43 pm
@luciat: dawkins, baiatu’ cu gena egoista? a mai aparut ceva de el ? tre sa caut! musai!!
17 martie 2009 la 6:12 pm
@ pinocchio –
ok
@ bola de nieve – si eu vreau aia cu gena egoista. dar sa vad cum ma descurc cu himera credintei
uite-o
http://www.curteaveche.ro/Himera_credintei_in_Dumnezeu-3-576
17 martie 2009 la 8:57 pm
cred ca sunt mai multe carti decat globuri. inca. ma refer strict la beletristica. mor de curiozitate sa aflu cum e canonul asta, cam care ar fi proportiile necesare unei carti sa intre in canon. macar un rezumat al calibrului. sigur, www e un mediu complex, dar fondul problemei e acelasi.
mie mi s-a parut ca, de fapt, problema d-lui manolescu e anonimatul. sa nu uitam ca suntem in 2009. adica a mirosit el niste fosti studenti, da’ poti sa fii sigur? asta e valabil si pentru mediul clasic. daca, spre exemplu, un dusman de moarte publica ceva sub pseudonim si tu bagi cronica cu okeyu? pana nu ai un (o?) siviu cu anii de scoala si starea civila, un contract de publicare, un cenepeu, esti extraterestru. sau, mai probabil, o ninja angajata de clanul rival.
saracul Rabelais! n-a avut si el un manolescu, ar fi fost mult mai mare