Meniu de prinz literar
O leapsa de la capricorn. Mincaruri. Abia mi-am terminat nesul de dimineata si inca nu mi s-a facut foame, asa ca o sa deturnez tema spre mincarurile din carti de care-mi aduc aminte si care cred ca mi-ar placea:
1. Supa de seminte de pepene din O lume se destrama, de Chinua Achebe. Si orice, absolut orice din manioc.
2. Camila umpluta din L-am servit pe regele Angliei, de Hrabal. Umpluta cu “doua antilope in care se aflau ca umplutura curcanii, umpluti si ei, la rindul lor, cu ce vrei si ce nu vrei – chiar si cu peste de tot soiul – iar spatiile libere le captuseau cu oua tari, si peste toate astea presarau, fara incetare, mirodeniile”
3. Buzduganul si Ora 12 din Floarea de menghina a Svetlanei Carstean. “Aveam o mica teorie in cap si citeva liste in care separam Buturuga de Dobos si Buzduganul de Ora 12. Consideram ca, orice s-ar putea crede, Boema tine de principiul masculin si incercam sa-mi explic de ce o foarte buna prietena de-a mea, feminista convinsa, prefera intotdeauna o prajitura barbara si lipsita de orice rafinament precum Aluneta, care indubitabil apartine principiului feminin, dar ipostazei sale vulgare si primitive.” Tin minte Buturuga – preferam de departe Dobosul (ah, incepe sa-mi fie foame!). Boema era plictisitoare. Dar nu cred ca am mincat vreodata Buzdugan, Ora 12 si Aluneta (Aluneta nu ma intereseaza, pare antipatica).
Mmm, nu-mi vine acum altceva in cap, poate mai completez la comentarii.
A, am incercat anul trecut supa miso, dupa ce citisem romanul lui Ryu Murakami. Nu mi-a placut deloc, dar poate n-am nimerit un restaurant bun, avea acelasi gust ca orice supa la plic, adica era sarata si-atit.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
26 martie 2009 la 5:16 pm
citeste clubul ingerilor, a lui verissimo, ca poate iti mai vin idei.
iar “boema era plictisitoare” pare un titlu de carte de memorii
26 martie 2009 la 6:17 pm
neaaa, supa miso făcută cum trebuie este genială.
Ştiu ce vorbesc
26 martie 2009 la 11:57 pm
@ vic – il donez. abia astept memorii cu titlul asta
@ tapirul – hm, pina nu gust cu gura mea nu te cred
o fi, experienta aia a mea nu e relevanta
27 martie 2009 la 3:51 am
Se rezolvă. O punem pe madelin să aranjeze o devirtualizare, cumva cândva. Şi îmi aduc şi jumătatea cealaltă (care e de acolo de unde e şi supa miso), să demonstreze.
27 martie 2009 la 6:29 am
misto transformarea lepsei
in sensul asta eu am cautat ani si ani de zile in comunism si dupa prajitura numita “cataif”, despre care am citit prima data la Rodica Ojog Brasoveanu, era una dintre preferatele Melaniei Lupu, din care il servea si pe Mirciulica din cand in cand 
mi se parea ca numele prajiturii are parfumul Romaniei vechi, o lume de basm, despre care nu stiam mare lucru, dar care ma fascina din pricina povestilor bunicului meu patern; cand am gasit-o, intr-un final, la sfarsitul anilor ’90, intr-o cofetarie de cartier din Titan, am mancat zile intregi numai cataif 
27 martie 2009 la 6:43 am
..cu frişcă, bien sûr…
Io cred că de cataif am auzit în Ionel Teodoreanu. Nu?
27 martie 2009 la 1:10 pm
As merge pe meniul 2, dar imi mai face cu ochiul si altceva…
O zi minunata iti doresc
27 martie 2009 la 2:48 pm
Cataif, da da da, din Ionel Teodoreanu. Și e prăjitură turcească, am găsit într-un magazin de-al lor cataif – și-am luat 4 de bucurie
Mie cel mai recent Teodosie cel Mic mi-a făcut o poftă grozavă de căpșuni
27 martie 2009 la 5:28 pm
Iti recomand salata Van Gogh:
http://pinocchiomuc.blogspot.com/2008/12/la-prnz-o-salat-van-gogh.html
28 martie 2009 la 10:16 pm
Poate un meniu din “Retetarium”!
29 martie 2009 la 8:33 pm
faina leapsa, n-am ce zice! si eu imi amintesc salivand de cataiful lui teodoreanu! culmea, eu asociez cu la medeleni dulceturi de tot felul si chiar mierea!!!!! iaca: http://coryamor.wordpress.com/2009/03/28/jeleu/
30 martie 2009 la 9:10 am
Oricate mancaruri delicioase mi-ar face cu ochiul din cartile citite, primul gand imi zboara evident la dulceata din “La Medeleni”, unde gavanoasele erau pline cu dulci arome imbatatoare.
30 martie 2009 la 10:53 am
[ iti imaginezi ce... artistic ar arata o felie din felul tau 2? ]
30 martie 2009 la 1:21 pm
de acum, petitia pentru acordarea cetateniei romane scriitorului Alexandru Vakulovski poate fi semnata aici:
http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p0422304 2.html
30 martie 2009 la 1:23 pm
scuze pentru revenire, iata linkul activ:
http://www.petitieonline.ro/petitie-p0422304 2.html
30 martie 2009 la 1:23 pm
http://www.petitieonline.ro/petitie-p04223042.html
30 martie 2009 la 2:49 pm
@ tapirul –
faceam si eu o glumitza pe tema “nu cred”
@ capricorn – despre cataif – eu de la Ionel Teodoreanu tin minte. si parca mai tin minte si “cantalup”, pe care l-am cautat atunci in dictionar (sper sa nu incurc cu altceva)
@ laur – si de ciuperci nu? sau de cartofi? caci parca zicea la un moment dat ca suspinau dupa cartofi de la atitea capsuni…
@ pinocchio –
@ nina – gavanoasele din soba, nu?
@ gingav – mmmda… weird, in orice caz
@ coryamor – m-ai lovit! mai degraba cu bijuteriile decit cu dulceturile
30 martie 2009 la 3:01 pm
@ gilda – mersi, buna idee, desi sint convinsa ca sint si altii in aceeasi situatie, nu numai av
30 martie 2009 la 9:09 pm
pe mine, nu stiu de ce, ma obsedeza chestiile sud-americanilor (literari, bineinteles). mor de curiozitate sa incerc turte de manioc si sa beau ceai mate!
31 martie 2009 la 5:16 am
@ vera – da, da, si eu vreau mate, cum sa nu? (desi nu cred ca mi-ar placea, da-l incolo, e ceai, e pt bolnavi
)
31 martie 2009 la 10:54 am
de fapt, nu e mare chestie, am vazut prin ceainarii mate, cred ca au si la carturesti
dar nu am reusit niciodata sa-mi fac curaj sa comand, ca-mi faceau imediat cu ochiul chestii mai sexy si mai colorate, gen roiboos cu vanilie, capsuni & petale de trandafiri. las’ ca mai bine bem mate cind om ajunge in tara lu’ Cortazar, ca-n bucuresti n-are nici un farmec… 
1 aprilie 2009 la 3:19 am
mate-ul cică se bea cu schepsis.
Am pomenit oare de favorita mea, ciorba de caltaboş?
1 aprilie 2009 la 10:40 am
sper sa nu existe in realitate ciorba de caltabos! vai cum suna!
6 aprilie 2009 la 12:57 am
Dai Sijie – Complexul lui Di
“Acel fel de mancare numit Trei chitaituri care consta in a degusta soricei vii, nou-nascuti, ale caror chitaituri seamana cu tipetele bebelusilor.
Prima chitaitura se aude cand soricelul este prins cu betisoarele de jad. A doua cand este cufundat in sos de otet si ghimbir iar a treia cand dispare in gura consumatorului, printre dintii galbui ai unui judecator sau printre dintii falsi, de un alb stralucitor, ai unui avocat pe al carui piept pluteste, patata de sosul gros, o cravata rosie” (p 71)
Alte delicatese: labe de urs importate din Siberia, scoici provenite din Africa de Sud, crabi gatiti la abur, coltunasi si fadul dar atatdeutilul castravete de mare.