O dilema
(Inapoi)
El perseguidor |
Antipatic (Inainte)
Un link: am raspuns in “Dilema veche” la intrebarea “Mai puneti mina pe-o carte? E criza!” Si, de bine ce e criza, iar mi-am cumparat o tona de carti, o sa fac o lista, dar mai incolo, acum mi-e lene si somn.
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
31 martie 2009 la 2:39 pm
loloi!
[sters de luciat]
31 martie 2009 la 2:44 pm
@ mulligaoglu – te-am cenzurat, ca nu ma-ntereseaza personajul respectiv, e infiorator de plicti subectu, imi pare rau. si, oricum, nu e prima data cind raspund in dilema
31 martie 2009 la 2:45 pm
nu-i nimic. io m-am ras si voiam sa impartasesc veselia.
31 martie 2009 la 3:25 pm
P.S. am vazut c-au dat drumu’ la comentarii. asta dupa articolul popii chucky din adevarul (18mart09).
f.tare
31 martie 2009 la 3:51 pm
nu stiu despre ce articol vorbesti, iar de popa chucky n-am auzit in viata mea. n-am inteles nimic, in concluzie. warning: watch your language. si nu baga offtopic, ca n-am chef.
31 martie 2009 la 5:39 pm
aaa, bine ca ai pus link. il citisem si eu, da’ acum pot sa te felicit aici, la tine acasa. adica sa-ti spun ca mi-a placut mult
si eu am cumparat inca o tona de carti, uf! da’ ce sa fac daca imi trebuiau neaparat?
31 martie 2009 la 6:50 pm
un articol din serial internetul e 666, iar popa chucky e numele de alint al d-lui filosof plesu, a. nu e obligatoriu sa intelegi & nici nu e important.
sunt kyar f.atent cu limbaju’, cu astea. mai putin cu numele-mi de scena (tot mananc n-ul). nici iw n-am chef de amenintari, chiar mi s-a parut o lalaiala articolul ala & chiar imi pare rau ca n-am pen’ ce sa te felicit precum fidelii tai.
31 martie 2009 la 7:03 pm
de ce sub pseudonim? daca nu sint indiscret…
31 martie 2009 la 8:13 pm
chucky nu era maresalul?
31 martie 2009 la 8:17 pm
chucky papusa ucigasa, zana abtibildurilor
31 martie 2009 la 10:24 pm
@ zum – mersi, ma bucur!
@ mulliganoglu – ti-am mai zis odata ca nu vreau aici porecle de-astea. porecle si “alinturi” de genul ala sa fie in romania mare, nu la mine. indiferent despre cine-ar fi vorba. si n-are de ce sa-ti para rau, ti s-a parut prost, f bine, zi asa.
@ gingav – pai e numele cu care semnez tot ce scriu, nu mai semnez altfel
1 aprilie 2009 la 5:05 am
Ca întotdeauna, o plăcere să vă citesc.
Iar prietenii, well, astia deja erau în criză. Poate acum or fi medicamentul contra ei, o plăcere simplă, deh
1 aprilie 2009 la 10:39 am
1 aprilie 2009 la 11:58 am
Fain articolul. Subscriu si eu la placerile aste complicate
1 aprilie 2009 la 1:21 pm
@ laur – ai vazut si articolul lui constantin vica? e exact punctul de vedere opus, cred. ma cam sperie viziunea aia a lui
1 aprilie 2009 la 3:20 pm
a propos de articolul lui Vica ( eu nu prea sunt de acord cu ideea ca marile edituri care ne manipuleaza, si mi se pare ca blogurile, desi foarte citite de mine si versatile, nu inlocuiesc o carte sau un articol scrisde un profesionist):
http://www.wetellstories.co.uk
poate stii de site; eu l-am descoperit de curand. Sunt sase povestiri scrise cu ajutorul “noilor tehnologii” si sunt haioase.
1 aprilie 2009 la 5:21 pm
luciat, piata de carte in romania este f. mica. nu mai stiu exact cifrele, dar e al naibii de mica. si acum se va micsora si mai mult, dar nu cred ca aceasta depresie (sunt f. constient ca nu folosesc termenul recesie) este principalul factor. ci, intra in combinatie cu altii, care erau deja prezente.
pur si simplu se citeste din ce in ce mai putin.
ziarele in occident (mai ales state) dau faliment pe capete, dar raman diviziile online. alea vor fi citite in continuare.
anyway, felicitari pentru articolul din DV. si nu il lua in serios pe Mulliganoglu:) he’s pulling your leg, he’s yanking your chain:) cu cat vei protesta mai inversunat, cu atat el va repeta acele “orori”:)
1 aprilie 2009 la 10:41 pm
Ah, da, e mare criza. Am trecut pe la Kilipirim, am luat cate ceva, pajii mei culturali ma anunta ca mi-au gasit prin anticariate cartile mult dorite, eu am abandonat de mult lista si a inceput haosul. Clar e criza
. Mai am putin si termin Plansul lui Nietzsche. Sa vedem cum continua criza 
2 aprilie 2009 la 1:42 pm
@ lindabelinda – evident ca blogurile nu inlocuiesc cartile sau articolele serioase, ar fi si culmea! mersi pt link, nu stiam, o sa ma uit acusica
@ we – hm, da, se citeste putin, dar parca se mai inviorase situatia. stiu si eu? om trai si-om vedea.
@ rockita – facem noi misto, dar oamenii care ramin fara salariu… numai la carti n-or sa se mai gindeasca
2 aprilie 2009 la 6:19 pm
@lucia:
Am văzut și articolul lui Vica. E puțin dus la extrem, totuși, sau cel puțin așa mi se pare mie. Asta pentru că există apetit pentru ambele forme ale povestirii: și cea fluviu, fără finalitate și uneori fără subiect evident (ca un soi de serial sau telenovelă, dacă vrei), dar și cea finită, eventual moralizatoare, în care concluzia îți dă acel “closure” care te lasă să mergi înainte și să-ți vezi de viața ta. Ca să fac o paralelă cu lumea filmului: crezi că s-ar uita cineva la un serial de groază? Unul pe bune, nu povestioare cu vampiri răi și vampiri buni.
Romane publicate online există încă din deceniul trecut. Le face asta mai puțin atractive? Eu zic că nu – și asta în calitate de cititor. Ca să sucesc puțin argumentul din coada articolului tău: dacă Răzvan Rădulescu și-ar fi publicat romanul pe blogul său personal și ai fi dat de el, crezi că ți-ar fi plăcut mai puțin? Sebastian Corn a publicat pe blogul dumisale “Cartea lui Anton Canta”, pe care am citit-o cu o reală plăcere – și pe care, de altfel, o recomand:
http://sebastian-corn.tapirul.net/176/cartea-lui-anton-canta-un-rotulus-01/
Și de altfel nimeni n-a zis că nu e posibilă coexistența celor două forme de publicare. “Little Brother” a lui Cory Doctorow, unul din finaliștii premiilor Hugo de anul acesta, a fost publicat concomitent online – gratis – și pe hârtie, și tot a ajuns best-seller. Deci se poate. Publicarea online poate fi și o formă de promovare a unui autor sau a unei opere, complementară tipăririi.
2 aprilie 2009 la 6:46 pm
@ laur – de acord cam cu tot ce zici, mai ales cu inceputul, ca e “putin dus la extrem”
online nu, nu cred ca as fi citit romanul, n-am rabdare pt texte lungi pe ecran – dar asta e problema mea, f bine daca altii au rabdare.
ideea e ca n-as citi un roman la intimplare dintre alte o mie de romane publicate pe net, iti dai seama.
si mai trebuie sa-l si publice autorul pe net – deocamdata nu se inghesuie multa lume si prevad ca nici n-o sa se inghesuie. coexistenta e perfecta, mai ales in sensul ca online-ul e complementar tiparirii – in privinta literaturii, cel putin. iar comparatia intre un roman si un blog e complet aiurea. sint specii diferite, au scopuri diferite, se citesc diferit etc.