Aproximativ trei ani
Fara citeva saptamini. Atit a durat blogul asta. L-as mai fi tinut inca vreo zece-douazeci de ani, probabil, ca-mi placea. Dar nu e chiar asa de usor sa tii un blog despre carti. Iriti, enervezi, stirnesti ura si pofte de razbunare, ti se declara razboi (nu glumesc, acesta e cuvintul, repetat si pe messenger si pe mail de unul dintre oamenii care ma citesc!). Hartuiala, jigniri, amenintari, calomnii. Asa functioneaza unii, stiu. Si n-am ce sa fac, nu pot sa ma apuc sa ma lupt cu unul si cu altul, sa atac la rindul meu – nu pentru asta sint facuta si nu cu asta vreau sa-mi ocup timpul. Vreau carti frumoase si oameni decenti in viata mea.
Stiu cum se termina cam toate povestile cu personaje care vor atit de putin si atit de mult in acelasi timp. Asa cum se termina si povestea blogului meu. Cu lehamite.
Nu ma mai pot concentra, imi pare rau. Acum nu mai pot nici sa citesc (mai am trei pagini din Firmin – chiar e foarte misto, apropo!).
Pentru ultima data va spun: pe scurt, nu sint nici una dintre persoanele despre care s-a birfit pe net sau altundeva in legatura cu mine. Tot ce am scris aici despre umila mea persoana e adevarat. Nu pot sa ma repet la nesfirsit, e din cale-afara de plicticos. Imi cer scuze de la toti cei pe care-i dezamagesc, dar m-am saturat de ticalosi, mi-au stricat cheful sa scriu despre carti si despre autorii lor.
So it goes, vorba lui Vonnegut (si nu, nu sint nevasta-sa 
))))))))))))))).
Articole (RSS)
Comentarii (RSS)
7 aprilie 2009 la 1:51 am
imi pare rau sa aud ca renunti la blog. dar stii cum zice batrinul Lao Tse: “nasterea si moartea nu sunt decit intrari si iesiri prin invizibila poarta a cerului, care se numeste Nefiinta”. asa si cu blogul tau, sfirsitul lui e un nou inceput pentru tine. rejoice! altfel, iti doresc ce-ti doresti: sa fii inconjurata de carti frumoase si de oameni decenti. e un gind frumos, asta, aproape arcadian.
mi-ar placea sa stiu ca mai scrii despre carti. poate ca, intr-o zi, o sa apara o carte semnata de terorista sau, ma rog, de post-terorista.
pina atunci, spor la lectura si lasa-te de fumat!
la revedere!
7 aprilie 2009 la 2:26 am
Sa-mi iei bucuria mesajelor tale pe care le citesc in fiecare dimineata e ca si cum ti-as interzice cartile si autorii lor, tigarile si pisica ghemuita langa tine, in fotoliu; fara toate acestea, nu mai ramanem decat cu ticalosii.
And _so_ it goes.
7 aprilie 2009 la 2:39 am
sau ti-l transformi in blog privat, te citesti doar tu, peste timp, ori cei pe care ii alegi si basta!
inainte sa citesc ultimele 5 cuvinte chiar mi-am zis ca esti din neamul lui Vonnegut, dar ma gandeam la vreo nepoata mai indepartata.
IMI PARE RAU CA AI LUAT HOTARAREA ASTA.
7 aprilie 2009 la 2:45 am
Daca ai rezistat 3 ani, poti sa mai rezisti inca 100. Parerea mea e sa continui. Sincer. In general, o injuratura are, psihic, ponderea a 1.000.000 de laude. Dar si blazarea are rolul ei… Mai gindeste-te,
Bogdan
7 aprilie 2009 la 3:04 am
Paharul e pe jumatate plin sau pe jumatate gol?
7 aprilie 2009 la 4:30 am
7 aprilie 2009 la 7:19 am
nu te cunosc si e prima data cand comentez la tine in blog, cred, dar de intrat intru din cand in cand.
ceea ce vreau sa-ti spun e asta: eu am afllat de blogul tau din ‘ dilemateca’ ceea ce nu e putin, zic eu. in amalgamul asta de oameni care scriu despre carti si despre ce citesc, tu esti un punct de reper.
7 aprilie 2009 la 8:01 am
da’ cin’ te obliga sa lupti?
&, sa fim seriosi, gusterii bionici precum suciu sunt pasabili (ca zgomot de fond) cand nu sunt pasati
7 aprilie 2009 la 8:21 am
bleep!
mai, nulitati ca XXX, sau ritarzi precum YYYY sunt pe toate drumurile!
pur si simplu nu inteleg ce pot avea cu tine – scrii despre carti, care e miza, in afara de nenorocitele de vanzari, pe care tu nu le poti influenta in asemenea masura incat sa devii o “amenintare”! cum naiba poti starni pofta de razbunare scriind despre carti, are these guys idiots, or what?
am avut si eu lehamite si am sters un blog din cauza unor idioti care mi-au provocat lehamite, iar la mine chiar ca nu era nimic de valoare. dar la tine e. macar si pentru transpiratia de 3 ani (cate posturi, apropo?).
just don’t do it, nu le da satisfactie! inchide-ti caile de comunicare – YM et al., baneaza, do whatever it takes, dar nu iti inchide blogul.
asa au facut si cu altii, i-au umplut de lehamite si sictir.
7 aprilie 2009 la 8:26 am
E pentru prima data cînd comentez aici și pentru ultima oară (fie pentru ca vei închide cu adevărat blogul, fie pentru că, de vei continua, îmi e prea lene să scriu). Te-am descoperit în urmă cu un an și de-atunci dimineața devreme înseamnă cafea, țigară și terorista.ro. Inițial mărturisesc că mă intrigai, că aș fi vrut să știu cine ești cu adevărat, dar mi-a trecut – acum mi-e indiferent, e de ajuns că exiști (sper că nu sună patetic). Cît despre închiderea blogului, cred că ar trebui să te mai gîndești. Sînt destui ca mine care nu comentează, dar cărora le face o plăcere imensă să te citească. Lasă gunoiul de-o parte, răspunde comentariilor care te contestă, dar uită-le imediat ce ai făcut-o, bucură-te de fiecare carte, de fiecare rînd pe care îl scrii. Știu că e greu și că se poate transforma în rutină, dar ți se potrivește atît de bine și drumul ăsta chiar e pentru tine, nu-l rata.
O umilă părere pe care, chiar de nu va conta, am vrut s-o las aici.
7 aprilie 2009 la 8:51 am
vroiam decit sa stiti k cel care i-a declarat ‘razboi’ (pe mail, k pe mess nu mai conversez cu ea) sint eu
(nu-i asa k nimeni nu e surprins(a)?)
bon, acuma, k ea a luat-o in serios, e treaba dumisale; eu decit am glumit
ah, k am ‘ciupit-o’ din cind in cind, pe ici pe colo, e f adevarat. dar asta face parte din regula jocului, right?
m-am gindit k eu as fi persoana cea mai potrivita pt acest task amuzant: nu sint din ‘industria cartii’, din ‘lumea literara’ etc etc, deci n-am ‘nimic de impartit’ cu dinsa – k sa pot fi suspectat de cine stie ce ‘interese’… asa k ideea cu ‘razbunarea’ este, ma tem, melodramatica si atit.
it was just for the fun (hell) of it – cum, de altfel, i-am spus si pe mail
have a nice day!
7 aprilie 2009 la 9:11 am
E trist ca divesi oameni au ajuns sa faca sa ti se faca lehamite. O sa fie si mai trist sa nu am cu cine sa imi beau cafeaua dimineata
Dar e decizia ta, so…good luck si la cat mai multe carti frumoase.
7 aprilie 2009 la 9:13 am
dragi luciat, ce se intampla? si/a dat seama poliromul ca e prea pe fata treaba cu blogul asta? si cam cat de tampiti credeti voi ca sunt cei care au nimerit pe blogul asta cateodata? sa intelegem ca s/au infiintat deja alte situri care vor continua munca inceputa de teroristi si care consta in promovarea (cu Firmin chiar ca ati intrecut masura) cartilor polirom? cam despre asta cred ca/i vorba. daca intr/adevar se inchide acest site. and, anyway, era timpul sa aveti si voi o viata mai putin virtuala, si poate, chiar, sa va apucati de cititul profesionist… adio, cititoare terorista, bun venit noilor promotori care te vor inlocui!
7 aprilie 2009 la 9:16 am
niciodata sa nu iei hotariri definitive in aprilie. nu e o zicala batraneasca, acum am inventat-o, pentru ca mi-a venit sa spun “what the… what?!”
7 aprilie 2009 la 9:19 am
De dimineata am deschis si am vazut… Si m-am gandit ca dedesubt tre sa fie vreo 100 de ingenunchiati a ruga “Nu pleca!”. Apoi am vazut ca mesajul tau e proaspat, deci mai este timp sa se adune, pe langa cele 7-8 comentarii existente deja… Draga LuciaT, m-ai enervat, m-ai pus sa cumpar carti, am regretat ca te-am ascultat, m-am bucurat de multe alte ori ca am facut-o, te-am comentat cu altii, ti-am dat dreptate si etc. Decizia finala iti apartine, dar, daca are vreo importanta, mie mi-ai facut bine. Fii senina!
7 aprilie 2009 la 9:22 am
deci io atat iti zic: asa ceva nu se poate!
nu te mai gandesti? 
7 aprilie 2009 la 9:28 am
@ alex leo serban – nu toata lumea e dupa chipul si asemanarea ta, dar n-ai cum sa pricepi asta, tu, care crezi ca e regula jocului sa spurci tot ce atingi. have a nice life! si nu-mi mai trimite hate mail, distreaza-te impreuna cu prietenul tau isuciu pina vi se apleaca
@ kristina – cit de prost poti sa fii sa citesti ce scriu eu si sa-ti inchipui ca asta e promovare la cartile polirom? adio, prostilor!
celorlalti: multumesc frumos si poftim o cafea virtuala de la mine. si cite un gind bun pentru fiecare
7 aprilie 2009 la 9:34 am
Imi pare rau
7 aprilie 2009 la 9:38 am
Lucia…
Nu-ti pot spune ce soc am avut citind anuntul acesta! Imi faceai fiecare saptamana mai frumoasa atunci cand te citeam….Blogul acesta este unul din cele mai “sanatoase” pe care le cunosc…lecturile tale respira naturalete, prospetime, inteligenta…Pot spune ca esti “cititoarea” mea preferata…Si sper sa ma citesti si pe mine intr-o buna zi…
Iti inteleg starea de lehamite…dar eu te admir, pentru efortul acesta pe care eu personal – cititor inrait – nu l-as putea depune…E pacat, dar decizia este a ta….si probabil ai reflectat mult inainte de a renunta la ceva care era o parte importanta din viata ta…
Sunt onorat ca te-am cunoscut…asa virtual…si raman cu regretul de a nu te fi cunoscut si personal….dar asta ne uneste la urma-urmei – suntem doi cititori! teroristi!
Sa ai sanatate si fericire, draga mea (permite-mi sa-ti spun asa)…si bucuria lecturii sa nu te paraseasca niciodata…
Sa ai grija de tot ce-ti este apropiat si drag…
Sarut mana si….poate ne vom reciti in vreo zi….
7 aprilie 2009 la 9:41 am
ALS, in bunul stil, “alege” adversarii cf. puterilor sale. Mai ales femei, asta pentru Alex Leo ca e un barbat adevarat. cu cojones cat pumnul, huevos de oro, ce mai!
daca ai ajuns sa o ameninti si sa ii trimiti hate mail, papusule intri in alte reguli ale jocului, pe care stiu ca le vei stapani, pentru ca esti un individ curajos si deloc slugarnic si lash.
cin’te’a pus sa faci astea, ma? sau esti turbat ca a publicat si ea ceva in DV? orice ar fi, tine minte ca nu exista nicio regula a jocului, decat in mintea ta, care poate ca ar tb. sa mai fie plimbata la cate un psihiatru.
sau iarasi e vreun mic pariu facut in redactie?
luciat, daca imi permiti: baneaza-l pe asta, vei avea viata mult mai usoara. si poate nu ar fi rau sa pui out in the open ceva exemple de amenintari.
si ca sa se termine cu acuzele cu polirom et al (e pana la urma cea mai prolifica editura), poate faci un pic de statistica: cate carti de la polirom, fata de cate au publicat, cate de la humanitas fata de cate au publicat etc.
7 aprilie 2009 la 9:46 am
Mie imi place sa te citesc. Poate ca nu sunt intotdeauna de acord cu ce scrii despre o carte sau alta, dar tot te citesc. Nu ma intereseaza de fapt cine esti, cu ce te ocupi, daca te plateste Poliromu’, Humanitasu’ sau editura Crisan. Chiar nu ma intereseaza. Prefer sa te citesc. Si nici nu am urmarit certurile si intepaturile, pentru ca nici acesta nu e un subiect important, pana la urma. Incearca sa le iei cu un pic de umor. Chiar si negru.
Ia o pauza, eventual un concediu, si pe urma intoarce-te cu forte noi. Pentru ca e pacat sa renunti. Si pentru ca io sunt unul dintre cei care o citesc pe Terorista.
7 aprilie 2009 la 9:52 am
dar SI EU public la polirom!!
acuza k ‘as avea ceva cu/contra polirom(ului)’ just doesn’t make any sense
de cite ori sa repet k nu este nicio ‘vendeta personala’, pt k n-are dc (& de unde/la ce) sa fie?!
of, cita gindire dp gard…
se pare k lumea a pierdut iremediabil dimensiunea relaxanta a ludicului pur – a bit mischievious perhaps
7 aprilie 2009 la 10:01 am
@ we – a, nu, doar amenintari ca o sa continue “razboiul”, asigurari “banale” ca ii face placere sa ma atace gratuit, nimic altceva. si nici macar nu e vorba de mine, e vorba ca spurca oameni care n-au nici o legatura cu mine. nu pot sa ma las transformata intr-o unealta impotriva altora, asta e tot.
@ als – te anunt ca nu mai poti comenta aici de acum incolo.
everybody: sigur ca m-am gindit inainte sa anunt ca inchei. asa ramine, toate au un sfirsit. si, vorba cuiva de mai sus, un sfirsit e un inceput
va rog sa nu-i raspundeti lui als, nu mai are nici un rost si nici n-am chef de discutii de astea. o sa sterg tot ce are legatura cu el.
multumesc frumos, inca o data, stiti voi
7 aprilie 2009 la 10:05 am
un semn al pishopatiei este lipsa empatiei. exact ce ai zis mai sus: “s-a pierdut dimens. relax. a ludicului pur -a bit mischivieous, perhaps”. ai intrebat-o inainte daca ar adera la aceste asa zise reguli? sau tu by default stii TOT ce a fost, este si va fi? stii care ii pot fi reactiile la acel “bit”?
asa ca nu o mai da la vopsit si intors. mesajele amenintatoare prin email nu fac parte din ludic ci din harasare, chestie care o stii bine. you are harassing people “only” for the sake of ludic. asta, nu te supara, nu prea se pupa reciproc.
e pana la urma comportamentul tau cu aproape toti, mai ales cei care ii percepi sub tine – social vorbind.
singura intrebare care se mai poate pune: vrei sa isi inchida mustaria?
7 aprilie 2009 la 10:06 am
luciat, ok.
7 aprilie 2009 la 10:09 am
ceea ce zici tu e harassment curat, punishable in a court of law. si cum nu esti singura, nu crd ca o sa ii fie moale.
poate te razgandesti si nu inchizi site-ul. pana la urma, Alex Leo are drt. o saptamana pe Costa del Sol,sau Brava, sau Barcelona, te poate ajuta sa iti reincarci bateriile. si sa realizezi ca asemnea indivizi sunt maggots.
7 aprilie 2009 la 10:09 am
Ai ma…
Tocmai am terminat Inima de cerneala. La tine am citit prima oara despre ea si m-ai convins ca e frumoasa. La fel s-a intamplat cu multe alte carti.
7 aprilie 2009 la 10:12 am
Bună ziua,
Vă citesc în mod curent, chit că de regulă mă feresc să scriu. Chiar şi faptul că în două rânduri discuţiile m-au antrenat într-atât încât nu am rezistat să postez (ultima oară cred că era legat de religie) este un indiciu că stârniţi nu doar ură, ci şi mari pasiuni. Că daţi bătăi de cap adică, şi asta în romînika nu este puţin. Tare aş regreta să stiu că rămân doar cu versiunea lui Kostea Vică despre literatură, apropo de dileme. Într-o mare de tâmpiţi şi de false probleme, sunteţi uneori pentru mine ca firul de ceapă al lui Gruşenka. Dacă nu aţi cedat acuzelor de mercantilism şi bădărăniilor kristinei, mă îndoiesc că o veţi face în faţa unor pseudo sofişti precum als.
Sper adicătelea să fi fost acesta numai un sondaj şi revărsarea unui prea plin. Sper…
Marian
7 aprilie 2009 la 10:12 am
Desi ma feresc cat pot de generalizarii, nu pot sa nu remarc ca, indiferent de inteligenta, studii, statut social, etc, romanii sunt certareti. Ii auzi acasa, pe strada, in autobuz, la lucru, pe bloguri, pe WC. Probabil ca din acest motiv chiar si cei mai civilizati dintre noi parem niste salbatici in ochii occidentalilor (asta am citit-o undeva, dar am si experimentat-o prin Vest), dar nu ne pasa.
Io cred ca nu suntem normali. Punct.
Pacat de blog. Oricum, eu zic ca ai rezistat mult.
7 aprilie 2009 la 10:14 am
am crezut ca e o gluma la inceput, dar vad ca se ingroasa…
nici eu nu am mai scris niciodata pina acum aici, dar intru aproape in fiecare zi si imi face placere sa vad ce mai citesti, ce iti place, ce nu, ce spun prietenii tai despre… asta nu inseamna ca ma lipesc imediat de aceleasi titluri si alerg sa le iau, dar le retin si mai tirziu imi amintesc sa le rasfoiesc cel putin, daca le vad prin librarii sau prin bibliotecile prietenilor.
pacat, era un coltisor placut aici, imi pare rau sa il pierd…
7 aprilie 2009 la 10:18 am
flo, total de acord cu tine.
7 aprilie 2009 la 10:18 am
@ we – cred ca ai scris in acelasi timp cu mine si nu sterg. dar pliz, nu mai vreau comentarii pe acest subiect. chiar nu. multumesc pentru empatie, oricum.
sint emotionata, acum, de comentariile dragute – inainte nu simteam absolut nimic, pe bune. eram anesteziata, probabil. eu nu iau decizii emotionale aproape niciodata, oricum. in nici un caz cind e vorba despre un blog, despre literatura.
7 aprilie 2009 la 10:24 am
draga luciat, ar fi fost grozav ca blogul asta sa fie o actiune de promovare a poliromului
ca n-a fost niciodata asa ceva – cred ca e absolut inutil sa mai incerc sa sustin. cei care se simt bine sa traiasca in teorii conspirationiste o s-o faca la fel de insistent si, probabil, de placut pentru ei si in continuare.
in ce ma priveste, am “aflat” despre mine atitea lucruri in ultima vreme, de pe diverse forumuri, incit am sfirsit cu un hohot de ris, desi am inceput cu incruntari. oamenilor nu le place deloc sa creada in sinceritate, prefera oricind o poveste fantasmagorica pentru a(-si) justifica anumite prejudecati.
in ce te priveste, ma intreb de ce, dupa trei ani, nu ti-ai pus deoparte, ca rezerva, acel hohot de ris de care vorbeam eu mai sus? il puteai folosi acum, in loc sa anunti inchiderea blogului, nu crezi? oricum, succes pe mai departe in ceea ce ti-ai propus sa faci…
7 aprilie 2009 la 10:25 am
Imi pare tare rau. Te citesc de vreun an jumate si o sa-mi lipsesti. Sunt plecata de mult din tara si blogul tau era un mijloc de a pastra legatura. Numai bine si sa ai parte de multe carti frumoase!
7 aprilie 2009 la 10:25 am
Mai am 10 minute si intru intr-o intalnire importanta pentru mine, numai ca-mi vine sa plang si nu ma mai pot concentra. Nu te stiam de la inceput, nu comentam mereu, insa faceai parte din diminetile mele. Erai un balsam pentru timpul scurt pe care il am sa halaluiesc prin blogosfera.
Mai gandestete. Te rog. Nimic nu trebuie sa te faca sa renunti la ceva care-ti place. Si tie iti placea sa scrii aici, asa-i?
7 aprilie 2009 la 10:27 am
Cred ca am intirziat putin
Luciat, ai un blog valoros, ar fi mare pacat sa renunti la el. M-as bucura foarte tare sa stiu ca te pot citi in continuare!
7 aprilie 2009 la 10:33 am
Te citesc cu foarte multa placere in fiecare zi. In concluzie, sunt “fana” ta. In posibila concluzie a unora sau altora, sunt o gasculita naiva “fana” de-a ta. Eu pot sa-mi asum riscul de-a fi privita astfel. Dar pot oare sa-ti cer tie sa-ti asumi riscul de a avea un astfel de fan admirator-de-departe (Canada) stiind ca-n Romania se pedepseste drastic si sarcastic orice exercitiu de admiratie? Pot sa te rog sa continui sa scrii blogul stiind ca din lipsa de timp si lecturi la zi nu promit sa intru in dialog pentru a fi macar in parte acel raspuns decent pe care-l cauti?
P.S. Pentru numele lui …e un blog de carti! Ce tot au cu tine???
7 aprilie 2009 la 10:33 am
Blogul nu are nici o vina pentru mitocania unora. Nu il face pe el responsabil.
Iar scrisul nu trebuie sa il abandonezi, ci sa-i gasesti o alta forma de exprimare.
Succes!
7 aprilie 2009 la 10:35 am
marturisesc ca nu ma asteptam. Mi se pare ca este un gest impulsiv, negandit si facut in virtutea unor sentimente de moment. E normal ca, dupa ce atingi un grad de “celebritate” sa devii controversata, si sa apara si reactii negative.
Mai stiu o tipa, din sua, care tinea un blog foarte misto, foarte citit si extrem de comentat, care l-a inchis in urma unei amenintari cu moartea de la un user anonim. Deci… se mai intampla.
Eu cred ca o sa-ti para rau… si eu mi-am sters un blog dupa care am plans indelungat…
Dar asta e, noroc bun si… spor la citit!
7 aprilie 2009 la 10:39 am
bof!
7 aprilie 2009 la 10:40 am
Si eu m-as bucura ca acest blog sa nu fie inchis. Oricate mailuri, oricati ticalosi nu pot face ca ceva frumos sa inceteze!
7 aprilie 2009 la 10:42 am
Io zic sa-l faci privat si sa ne faci abonamente…plus concursuri din cand in cand cu invitatii pe blog pentru cei cu adevarat interesati
7 aprilie 2009 la 10:48 am
Imi pare rau ca esti nevoita sa-ti inchizi blogul. E pacat
Te inteleg insa si-ti doresc tot binele din lume!
7 aprilie 2009 la 10:51 am
cred ca sunt un pic inocent, dar nu inteleg indarjirea unora impotriva altora, mai ales cand e vorba de intelectuali…
imi pare rau ca-ti inchizi blogul – vali florescu, t.o. bobe sau cine oi fi – sper sa te razgandesti… vad ca noi, blogarii “livresti” (cei vechi) incepem sa ne imputinam. noroc ca vin altii din urma.
si pe mine ma mai apuca lehamitea, dar cu ajutorul altora, reusesc s-o depasesc.
7 aprilie 2009 la 10:52 am
sa-l parolezi, deci.
7 aprilie 2009 la 10:52 am
sa-l parolezi, deci
7 aprilie 2009 la 10:54 am
“Am fost cititorul ei cel mai constiincios, asta e adevarat, dar si cel mai exigent. Si, ca sa vorbim pe sleau, am devenit judecatorul ei cel mai necrutator, un adevarat bici. Am demonstrat cu multa inteligenta, bazindu-ma pe un bogat si erudit aparat critic, ca atit ea, cit si tot ceea ce a produs ea nu sint decit frauda de la un capat la altul.”
”La urma urmelor, eram sau nu si eu o fiinta umana? Va rog sa ma credeti ca nu voiam altceva decit sa ies din umbra in care ma lasasera si unde, de ce sa nu recunosc, simteam ca ma sufoc. Sa arat lumii ca Dante de la Estrella exista…”
Acuma pot să reintru în umbră.
7 aprilie 2009 la 10:58 am
@ dragos c – dar cum indraznesti sa colportezi asemenea mizerii? cum sa fiu vali florescu sau to bobe? asta e nebunie curata! nu realizezi cit de gretos e ce faci tu? jesus!
oameni buni, eu ma duc la plimbare intr-un parc, pe undeva. pe cuvintul meu ca merit niste liniste si pace!
7 aprilie 2009 la 11:11 am
imi pare tare rau. Era unul din blogurile mele preferate. Daca nu ii mai face placere,…asta e! Daca incepi un al blog sub alt pseudonim…. sper sa il gasesc repede.
in orice caz: multumesc pt toate cartile comentate; datorita tie l-am citit pe echenoz, m-am apucat sa cumpar carti romanesti din nou si am descoperit alte cateva carti frumoase.
alt motiv pt care imi pare rau e faptul ca mi se parea ca esti o prezenta eleganta in blogosfera Ro – rar inalnesti aici bloguri cu audienta si fara certuri, vulgaritati, etc.
sincer, eu nu vad de ce se agita unii – ce daca ai fi fost un agent de promovare de la polirom? tot misto era blogul. Iar cruciada sa afli cine e in spatele unui nic si hate mailurile sunt doar manelisme.
cu drag,
A
7 aprilie 2009 la 11:18 am
si eu fac parte dintre cei care te citesc in fiecare zi de vreun an, dar nu prea comenteaza decat rar. si mi-ar parea tare rau daca nu ai mai scrie.
nu ma intereseaza identitatea ta in mod deosebit, nu-mi pasa daca scrii pentru o anume editura (oricum, mie imi place poliromul). imi place insa ce si cum scrii. si as vrea sa te citesc in continuare.
restrictioneaza accesul, fa blogul privat, nu mai permite comentarii, nu mai citi mailuri de la oameni pe care nu-i cunosti, dar scrie in continuare aici. ai bucura pe multi.
o zi insorita! si cu oameni decenti in jur.
7 aprilie 2009 la 11:23 am
nu sunt la curent cu toate detaliile povestii si chiar nu inteleg…luciat, ti-am descoperit blogul acum un an si jumatate si intre timp m-ai fascinat, m-ai scos din sarite, m-ai facut sa cumpar carti de care altfel nu m-as fi atins, sa ma bucur ca esti fan tutun si matze, sa ma gandesc ca exagerezi dar ca una peste alta imi place blogul tau, in raspar, incomod uneori dar minunat, cu sare si piper si tot ce-i trebuie.
eu cred ca ar trebui sa iti asumi anumite rautati – si sa scrii in continuare…nu de dragul celor dependenti de blogul tau ci pentru ca nu e normal sa te lasi cenzurata…e la fel de firesc ce scrii tu aici, cum e firesc sa fii criticata…inteleg ca tonul e problema, dar ce s-ar intampla daca am tacea toti subit, de lehamite?
orice s-ar intampla, multumesc pentru multe multe ore de literatura faina la care am ajuns pornind de la blogul tau.
7 aprilie 2009 la 11:27 am
Draga Luciat, lucrez la un ziar din provincie si aproape de fiecare data cind public un editorial sint cititori care ma injura. Pe site-ul ziarului, pe mail ori la telefon. Unii sint clienti fideli, ii stiu, altii sint prietenii, partenerii ori colegii de partid ai celor despre care scriu. Am primit amenintari de tot felul si desi nu este cea mai mare placere a mea sa comentez realitatea, nu ma opresc din asta. Fiindca daca as inceta sa scriu, ei ar fi cei care ar cistiga. Dar, mai mult decit atit, stiu ca am cititori fideli, care imi cauta textele, care asteapta ziua cind public cele 2000 de semne pe prima pagina. Cititori care nu-mi scriu si care nu ma suna decit foarte rar. Iar ei sint cei mai multi. Sint cei care conteaza. Sint cei pentru care scriu. Draga Luciat, sint un astfel de cititor al blogului tau. Te citesc in liniste, imi compar lista de lecturi cu a ta, uneori sint de acord cu tine, alteori nu. Nu-mi pasa cine esti – poti sa fii Becali, Cartarescu ori Basescu in persoana, poti sa lucrezi la NASA, la Polirom, la fabrica de covoare ori la Drumuri si Poduri, ma lasa rece.
Stiu tineri de liceu care iti citesc blogul si care se hotarasc sa citeasca o carte fiindca i-a pus pe ginduri comentariul tau.
Da, din pacate, lumea literara romanesca ale aceleasi reflexe si reflexii mitocanesti pe care le are intreaga societate de la noi. Si va mai curge multa apa pe Dunare pina cind pluralismul ideilor va fi acceptat.
In fine, am scris cam mult si am devenit aproape incoerent. In fond, voiam sa te rog sa nu inchizi blogul.
7 aprilie 2009 la 11:35 am
ooooooooof, mi-e o ciuda cumplita si-mi vine sa trag suturi in cur alora de te-au suparat. da’ multe si apasate, de sa le gidile hemoroizii amigdalele!
fa blogul privat, te rog si eu!
7 aprilie 2009 la 11:37 am
stimata luciat,
multi dintre cei care citim acest blog nu avem legatura directa cu scrisul,cu edituri,publicatii,reviste,scl.
pentru meseria pe care o practicam ne-am pregatit din greu,ani intregi de studii, de renuntari, de sacrificii. nu ne-am alaturat celor care si-au facut din a parveni pe scara sociala, o religie. ne vedem linistiti de ale noastre. si tocmai de aceea societatea romaneasca a ajuns int-un asemenea impas. ce vreau sa spun: persoane ca dvs, care au avut puterea sa reziste atatia ani, nu ar trebui sa se lase ingenuncheate de cei fara scrupule, intoleranti , razbunatori , meschini. renuntand , le dati satisfactie. in curand vor gasi pe altcineva pe care sa-l distruga. si vor crede in continuare ca asa trebuie sa fie.
chiar daca nu am fost totdeauna de acord cu ceea ce scrieti, nu mi-as fi permis niciodata sa comentez in legatura cu persoana dvs.
va urez numai bine.
7 aprilie 2009 la 11:38 am
recidivez, desi n-as fi vrut.
nu inteleg de ce atita galagie pentru o simpla identitate. din sapaturi pe google am inteles ca ai fi “acuzata” ca esti vali florescu + t.o.bobe, nimic rau in asta, sint destui care isi dau cu presupusul. ce mi se pare dubios e ca te scandalizezi mai mult decit trebuie si ca v.f. si t.o.b nu se scandalizeaza si atunci e o mica problema: chiar esti ei si nu ai cum sa reactionezi sau lor chiar nu le pasa si atunci exagerezi. imi pare ca ai creat o dilema din care nici dracu nu mai iese.
ti-ai asumat o identitate pe care nu ai reusit s-o ascunzi asa cum ai fi vrut, poate ai lasat indicii false care au dus la supozitiile actuale, dar astea sint regulile blogosferei, nu cred ca ar trebui sa inchizi un proiect datorita unor amanunte atit de marunte.
si daca tot am vazut ca ai semnat lucia t. in dilema de ce nu mergi pina la capat sa spui ori ca asta e numele real sau este pseudonimul unei tipe pe care o cheama x y. chiar e atit de grava dezvaluirea, nu cred ca tii un blog de care sa-ti fie rusine si asumarea faptelor ar inchide multe guri.
7 aprilie 2009 la 11:55 am
vali florescu deja a contactat un avocat pentru a vedea daca sint intrunite conditiile pentru initierea unui proces de calomnie impotriva domnului isuciu. din discutiile preliminare, se pare ca da.
7 aprilie 2009 la 12:03 pm
Uau, o drama virtuala in direct! Atmosfera aduce nitel cu Livada de visini… Pacat ca conita nu prea are simtul umorului, tragicului, etc, nu gusta decat umorul propriu sau pe cel de exact, da’ exact aceeasi factura, in rest toate-i cam sunt egale si echidistante si au aceeasi insemnatate, adica nici una, in afara de amorul propriu, pe care-l avem cu totii, dumneaei insa intr-o masura considerabil sporita fiind si auctore si producatoare de texte ce, iata, lucru mare, misca o micuta nisa din omenire adunata acilisea de forte misterioase. Als merge departe, treaba lui, sa fie banat, parolat, decapitat; da’ apoi sa vinda gogosi cu “ludicu’ pur” mi se pare umor curat; poate ar fi mai potrivite pt d-sa niste bloguri sado-maso cu bloggeri cultivati, zic si eu, poate l-ar intelege mai bine si nu ar mai isca asemenea drame… Am impresia ca als se poarta urat, ca sa zic asa, acilisea in blogosfera pt ca apoi sa scrie in liniste carti frumoase pt prietenii domniei sale. Ma rog. Daca conita luciat ar avea nitel simtu umorului as zice si eu da’ si bloggerii buni se impusca, nu-i asa? (se pare insa ca intre ei). Da’ nu-l are, si o sotietate fara printipuri carevasazica ca nu le are…
7 aprilie 2009 la 12:05 pm
Dragă luciat
Îmi pare rău. Era un blog pe gustul meu, pentru că un om căruia îi plăceau cărţile vorbea despre ele. Asta nu e suficient. Mai trebuie ca tot ceea ce scrii să fie sub zodia inteligenţei şi competenţei. Apoi stilul să ţină în gheara tastei elementele comunicării. Nu mă înteresează cine eşti şi nici ce studii ai. Dar comentariile tale au (în)trecut repede de tîmpenia obtuză, greţoasă, suficientă şi preţioasă a 99% din bloguri. (DE aia sînt sceptic şi rezistent la expansiunea blogosferei – e o prostie care pluteşte în aer triumfătoare şi care scaldă sufocant tot ce mişcă-n ţara asta.) Cu cîteva din opiniile tare n-am fost de acord. Şi ce dacă? La cîţiva din favoriţii tăi n-am reacţionat. S-a sfîrşit lumea? Oamenii nu trebuie să fie diferiţi?
În ceea ce priveşte identitatea ta (şi demersurile lui isuciu, care n-are nimic interesant de citit pe blog – dar asta nu e treaba mea, să fie sănătos), e dreptul tău să pui sau nu punct. Pe vremea cînd eram de vîrsta ta, aveam prieteni care alegeau să emigreze. Ne întîlneam scurt, degajat, înainte de plecare. Ştiam că n-am să-i mai văd niciodată, credeam despre comunism că e nemuritor. Rîdeam, beam, fumam, ne luam la revedere, ba nu, adio. Dar era dreptul lor să-şi ducă viaţa cum voiau.
De aceea, nimeni nu te poate ruga nimic. Dacă te-ai simţit jignită, e ca şi cum te-ar fi jignit vîntul sau ploaia. Un fenomen natural la fel de inevitabil ca prostia. Dacă ai obosit, e oboseala ta. Dacă ţi s-a pus pata, tot a ta e.
La revedere. Eşti sau nu eşti veriga slabă. Ai reacţionat aici ca un scriitor…
P.S.: Cînd identitatea secretă a lui alş a fost furată şi dezvăluită, mulţi oameni de calitate au luat poziţie. Ceea ce mă pune pe gînduri şi mă dezgustă e că între victimă şi călău nu e decît o chestie de oportunitate. Dacă are prilejul, victima poate fi un călău perfect…
Uf, ce bine că am prietenii vii, gălăgioşi, băutori, fumători. Viaţa bate netul. Să-ţi fie binişor!
Ultimul P.S.: Cît masochism, să intri şi să comentezi pe un blog care nu-ţi place şi să scociorăşti în identitate cuiva care te lasă rece. Aşa, de amorul artei!
7 aprilie 2009 la 12:09 pm
Luciat, multumesc pentru toate cartile frumoase de care am aflat de la tine si pentru toate momentele in care m-ai facut sa zambesc. Ai facut multe “chestii literare” sa nu mai para intimidante si “de oameni mari” pentru mine. Poate totusi te vei hotara sa continui blogul. Ar fi minunat.
7 aprilie 2009 la 12:13 pm
@ luciat: acum (ca tot m-au bombanit unii – altii ca fac parte din “gasca” ta de admiratori) tre’ sa marturisesc ca dupa ce am citit postarea asta m-am simtit ca la finalul unei relatii amoroase. adica atunci cand esti parasit pe neasteptate
tu esti sigura? nu pot eu sa zic nu si sa te rog din tot sufletul si sa plang un pic (desi as face-o
) fiindca stiu ca nu tin chestiile astea. dar chiar asa, din cauza dobitocilor alora sa nu mai pot eu citi blogul asta meserias (vezi, egoismul vorbeste aici; asta fiindca daca as renunta la egoism as zice ca foarte bine faci, da-i incolo si vezi-ti de ale tale linistita)? nu se poate parola, sau mai stiu eu ce? desi porcaria asta ar continua si mai dihai daca l-ai parola, sunt convinsa. of! nu stiu ce sa mai zic. poate te razgandesti cumva. sau candva. ca doar n-o sa ramana blogosfera doar cu de-alde isuciu. ideea era sa dispara ei la un moment dat, nu cei ca tine.
deci nu stiu ce sa mai zic. ce ma fac eu, ca te citeam zilnic? si am aflat o gramada de aici. si… mda. of. poate dupa ce trece nitel timp gasesti o solutie. gata, chiar nu mai stiu ce sa mai zic, orice suna aiurea.
7 aprilie 2009 la 12:23 pm
PPS: He he, acum, la despărţire, hai să-ţi semnalez o carte mişto, a unui scriitor foarte interesant şi deloc cunoscut: Ion Iovan. Şi care e cheamă aşa: “Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale, însoţite de un inedit epistolar, precum şi indexul fiinţelor, lucrurilor şi întâmplărilor”.
Minunat… Poate găseşti şi cartea lui “Comisie specială” (publicată acum treizeci de ani).
7 aprilie 2009 la 12:25 pm
pare tare rău că rămân fără o felie de internet din care gustam cu toată plăcerea.
7 aprilie 2009 la 12:32 pm
Bai, a fost misto! Mersi pentru astia aproape trei ani. Ai grija de mîţe. Poate te intorci peste cativa ani cu un sequel. Cand vei fi deja retro, cult, vintage. Sa fii fericita!
7 aprilie 2009 la 12:41 pm
pacat ca te retragi… anyway, au fost trei ani misto. thx si succes pe mai departe!
p.s.: lasa-i pe altii in pace, sa (te) deconspire cat vor daca altceva n-au mai bun de facut acasa. mai bine se angajau la serviciile secrete
7 aprilie 2009 la 12:42 pm
multumirile mele multora dintre cei de mai sus, cu deosebire lui Cinabru, Florin Iaru si Drac, care au scris deja unele chestii pe care le gindeam si eu, scutindu-ma astfel de tastat.
)
pina la urma totusi, poate e bine sa iei o pauza, sa te detasezi, sa incepi sa privesti lucrurile in perspectiva cea larga si netezitoare – si sa te-ntorci dupa aia cu exercitiul pasilor mari peste.
(@WE: sa stii ca nu-i nevoie musai de-un psihopat ca sa lipseasca empatia. uite ce zice fitzgerald: “Snobbishness is, after all, merely good breeding grown dictatorial.”)
7 aprilie 2009 la 12:45 pm
hey, viaţa nu e făcută doar din partea plăcută a lucrurilor
te laşi la unul şi la altul? the show must go on, chiar dacă parolezi blogul, eu cred că datorezi asta celor care te citesc, ei chiar nu merită să sufere din cauza unora care n-au ce face în timpul (liber?)
eu sunt convinsă că vei găsi o cale aşa încât cei care te citesc să nu rămână cu ochii în soare, vezi mai sus că sunt elevi de liceu care pun mâna pe o carte datorită ţie. asta chiar e o chestie rară, şi nu merită aruncată la gunoi
my $0,02
7 aprilie 2009 la 12:51 pm
Este dreptul tăi şi decizia ta. Dar în acest fel agresivitatea, aroganţa, meschinăria şi ranchiuna inutilă mai câştigă încă o bătălie cu bunul-simţ şi decenţa.
Cum poate cântări mai mult un om care te înjură constant decât atâţia care şi-au depăşit timiditatea şi au ieşit pentru prima dată din tăcerea lor, azi, numai ca să te încurajeze?
Uite, numai pentru chestia asta, zisă de Marian Coman, tot ar merita să mergi mai departe:
“Stiu tineri de liceu care iti citesc blogul si care se hotarasc sa citeasca o carte fiindca i-a pus pe ginduri comentariul tau”.
Deşi, sigur, un blog personal există în primul rând pentru plăcerea autorului şi dacă aceasta dispare…
7 aprilie 2009 la 1:10 pm
eram proaspat revenita in tara, dezolata de ce revedeam, cind o prietena mi-a spus: “Asta nu e doar tara LOR, ci si a lui Luciat”; de-acum va ramane doar a LOR?!!!
7 aprilie 2009 la 1:15 pm
ca si colegul Dragos, nu prea inteleg mare lucru din ce se intampla. viata literara ma lasa rece, inclusiv cea virtuala. dar nu inteleg nici de ce inchizi blogul. fireste, e dreptul tau, dar in primul rand scrii pentru tine, nu? mai ales ca esti necunoscuta (ca persoana), poti ignora usor toate atacurile. mie imi place cum scrii si sper sa continui, sper sa-ti treaca supararea si sa mai pui la fund vorbele unora.
7 aprilie 2009 la 1:18 pm
Dragă Lucia,
Sper să continui să ne delectezi cu povești despre cărțile pe care – știm deja, nu mai e secret – le iubești cu o pasiune rar întâlnită. Nici nu mai știu de când te citesc – cu siguranță dinainte să te muți aici în casa asta nouă – și am o listă întreagă de cărți și autori pentru care trebuie să-ți mulțumesc.
Sper să găsești o soluție prin care să poți continua cu scrisul despre scris, chiar și dacă (oroare!) asta ar presupune închiderea comentariilor. Oricum și orice ai face, am o certitudine: nu o să te oprești din citit, după cum nu o să te oprești din povestit despre cărți. Poate doar audiența va fi alta; una mai restrânsă, mai intimă și mai puțin predispusă la mârlanii gratuite de după paravanul unei porecle oarecare.
O zi frumoasă îți doresc,
Laur
7 aprilie 2009 la 1:34 pm
Îmi pare – sincer – foarte rău că renunţi la blog.
Dar dacă abandonezi blogul pt un site Luciat e perfect…
7 aprilie 2009 la 1:36 pm
You will be very very much missed.
) iti doresc.
Si poate candva, cand mai multi vor invata ce bine e sa’si vada de propria lor ograda si nu de a altora, o sa revii p’aci. Pana atunci, happy reading & sunny days (si a propriu si la figurat
7 aprilie 2009 la 1:42 pm
Daca totusi revii sub alt nume, imi trimiti si mie un e-mail sa-mi spui….te rog frumos!!!!!
7 aprilie 2009 la 1:46 pm
Luciat, nu pot scrie aici tot ce aș vrea să scriu, e clar; sunt și eu atașat de blogul tău de multă vreme, chiar dacă nu mai ajung să îl citesc atât de des cum mi-aș dori. Cred că trebuie totuși să îți spun că fandările dizgrațioase ale celor care te atacă nu merită un astfel de pas înapoi.
Ai primit aici deja câteva recomandări și cred că ai alternative, altele decât să te oprești din drum.
Îți doresc să împlinești ceea ce îți propui și să îți trăiești experiențele după regulile tale preferate, chiar dacă pentru asta ar trebui să reglezi puțin parametrii intrărilor în sistem.
Deși contează prea puțin ce îmi doresc eu, aș vrea totuși să te mai pot citi aici – în altă parte nici n-aș știi unde și nici nu sunt sigur că m-ar interesa cu adevărat (în afară, de exemplu, de Dilema Veche sau altele asemenea). Ai grijă de tine și de blogul tău, să auzim de bine.
7 aprilie 2009 la 2:09 pm
god damn it, lucia…
7 aprilie 2009 la 2:12 pm
Draga Lucia,
Eu stiu asa : “Cainii latra, caravana trece.” De ce-ti pasa ce zic cei rauvoitori? Ca doar nu ti-s frati!
Ma tot intreb ce-am putea face ca sa te razgandesti. Macar gandeste-te asa: statistic, sunt mai multi cei carora le esti draga si care deschid pc-ul cu gandul “ia sa vedem ce terorizam azi” decat …ceilalti.
PS Sper din inima sa te razgandesti. Daca, totusi, vrei sa iti faci un blog, cum sa-i zic, cu circuit inchis, nu ma uita, rogu-te.
7 aprilie 2009 la 2:41 pm
draga Luciat,
te-am citit cu placere. sper sa te razgandesti.
7 aprilie 2009 la 2:41 pm
Chiar, daca decizi sa revii “in circuit inchis”, te rog sa te gandesti, poate imi dai si mie o invitatie. Multumesc
7 aprilie 2009 la 2:55 pm
nu cred ca merita sa renunti pentru asta, cei care se iau de tine devin nuli cand ii compari cu cei care te citesc cu placere
7 aprilie 2009 la 3:18 pm
pacat. imi pare tare rau.
7 aprilie 2009 la 3:22 pm
The end of an era, of.
Asta e, ma bucur ca am apucat sa citesc blogul asta atata vreme, iti sunt recunoscatoare pentru destule recomandari pe care le-am pescuit de pe aici. Mi-a facut mare placere, ca sa zic asa 
Lecturi frumoase in continuare, poate o sa mai am ocaza sa te mai citesc, cine stie…
7 aprilie 2009 la 3:27 pm
@luciat: exista vreun lucru pe care l-am putea face ca sa te razgindesti?
7 aprilie 2009 la 3:28 pm
draga luciat,
te rog mult, nu renunta la blog pentru mine. nu cred ca are sens si decizia ta va afecta mult prea multi oameni, taindu-le orice urma de speranta ca se mai poate naste si ceva bun si frumos.
este de departe cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva vreodata pentru mine, insa cred ca este disproportionat. eu o sa incerc sa-mi reglez conturile cu isuciu in alta parte.
7 aprilie 2009 la 3:50 pm
asta da veste! asa cum zice hnu, si mie imi vine sa le trag suturi alora care au provocat lehamitea.
sper foarte tare sa te razgandesti!!
7 aprilie 2009 la 4:00 pm
pentru ca am ajuns pe blogul lui isuciu – e chiar prima data, fiindca nu-mi plac scandalurile si inversunarile -, ma simt nevoita sa adaug ca prietena care ma incuraja la venirea in tara era chiar Vali Florescu!!! Vali e o traducatoare minunata si o scenarista foarte buna, lucreaza de dimineata pina seara la proiectele ei si uneori nu are timp nici sa iesim la o cafea; deci nu este si nu a fost niciodata Luciat!!!
si despre Luciat: de ce nu putem crede ca exista cititori pur si simplu, destepti si altruisti, asa cum nu sint multi dintre criticii nostri literari?
7 aprilie 2009 la 4:12 pm
Draga Lucia T,
asta e prima postare pe un blog, ai reusit sa misti muntii din loc!
Nu mai stiu de cand iti citesc blogul, de foarte multa vreme, oricum nu m-a interesat niciodata cine esti si daca porti sau nu hramul vreunei edituri!
Nu vreau decat sa-ti multumesc pentru umorul, pasiunea si curiozitatea pe care mi le-ai transmis, datorita tie am citit si cumparat carti de care poate nu as fi auzit si am descoperit scriitori romani pe care ii priveam cu reticenta. Tot datorita tie am invatat sa citesc altfel: sa descopar bijuterii fabuloase in texte care nu anuntau mare lucru, sa fiu mai atenta la anumite detalii – mici lucruri care dau savoare unei carti.
Eu nu pot sa te rog sa nu-ti inchizi blogul, faci ce crezi de cuviinta, pot doar sa iti urez sa iti pastrezi umorul si dragostea fata de carti, sa nu te copleseasca lehamitea si sa-ti pastrezi capacitatea de a te bucura de lucrurile mici si frumoase.
Pisicile mele le saluta pe pisicile tale!
7 aprilie 2009 la 4:12 pm
eu stau si ma intreb: de ce deranjeaza atat de mult un blog despre carti
la toate cate se intampla nu pot sa zic decat “cirip cip?”
7 aprilie 2009 la 4:17 pm
poate te apuci de sms-uri sau telegrame, un gen epistolar inofensiv
orice ar fi, have fun in real life!
7 aprilie 2009 la 4:20 pm
Citesc de multa, multa vreme blogul tau. Nu asa multa, daca e sa tin seama de titlul postarii tale. Dar am citit mereu cu drag – cu dragul ala pe care-l ai pentru prietenii cu care ai copilarit si care, crescand, ajung oameni imperfecti. Cu mai multe defecte, uneori, decat ai accepta la un strain, cu manii mai grave decat le tolerezi amicilor mai noi. Vreau sa spun ca, dincolo de preferintele mele literare, am simtit pe blogul tau multa bucurie de a citi. Si nu-i lucru putin, bucuria. Mai ales ca is unii – precum acel domn Suciu si cei din anturajul dumisale – care par sa aiba parte de atat de putina bucurie.
As vrea tare mult ca blogul asta sa devina privat. Si daca as mai putea avea dreptul la o dorinta, draga pestisorule de aur, mi-ar placea mult de tot sa raman printre aceia care citesc in continuare acest blog.
7 aprilie 2009 la 4:45 pm
Draga luciat, dragi prieteni, ma intristeaza perspectiva ca blogul literar cel mai adevarat, mai inteligent si mai dezinteresat sa dispara. Dar e in logica lucrurilor. Eu insumi ma gandesc de ani de zile sa parasesc aceasta tara trista si fauna ei, si o voi face intr-o zi. O inteleg pe lucia, ii inteleg pe toti cei care nu mai pot. luciat vorbeste de ticalosi. Asa este, e lumea lor, nu stiu cum pot fi atat de multi in jurul nostru. Libertatea opiniei, care-ar trebui sa faca din bloguri si forumuri insule de civilitate, le-a transformat in troace pentru porci. Fiindca libertatea nu e pentru analfabeti si trogloditi.
Vreau sa spun si cateva lucruri concrete. Mai intai, ca luciat mi-a facut intr-o seara onoarea de a se intalni cu mine. Am baut o cafea impreuna, in oras. A fost unul dintre cele mai magice momente ale vietii mele. Daca nu am inca Alzheimer, va spun cu mana pe inima ca ea nu este nici Vali sau Teo (bunii mei prieteni), nici altcineva din lumea literara. Iar mie inca nu mi-a spus nimeni ca mint sau ca ma implic in cabale de orice fel. Apoi, e total fals ca luciat a facut jocul Poliromului sau a oricarei alte edituri. Se intampla doar ca enorm de multe carti romanesti si straine au aparut in ultimii ani la Polirom. Nu aveai cum sa le eviti. Eu nu sunt, cum stiti prea bine, autor Polirom, ba chiar dimpotriva, ar fi zis Caragiale, dar nu pot sa nu observ – si sa nu laud – efortul acestei edituri in promovarea literaturii romane, mai ales a celei tinere. Dar adeseori luciat a scris cu finetea si empatia atat de cunoscute despre carti aparute la multe alte edituri.
In fine, deplang conflictul, absurd de la inceput, dintre doi dragi prieteni ai mei, leo serban si luciat. Daca s-ar cunoaste, cei doi s-ar place nespus de mult. Asa, leo a declansat un friendly fire total gratuit impotriva unui blog exceptional, de parca n-ar exista suficiente tinte in jur, oh, Doamne, sunt chiar prea multe.
Ii multumesc luciei t pentru orele pe care, de cand mi l-a semnalat Cristi Teodorescu, le-am petrecut, mereu cu placere, pe blogul ei.
7 aprilie 2009 la 4:50 pm
„jocul Poliromului sau AL oricarei alte edituri”, imi cer scuze pentru greseala de acord.
7 aprilie 2009 la 4:53 pm
de dimineata de cand am citit randurile tale, o mare tristete m-a apucat..
7 aprilie 2009 la 5:02 pm
fain, Dle Scriitor! chapeau!
7 aprilie 2009 la 5:19 pm
Felicitari pentru ce ai facut! Fie ca vei continua sau nu, actul tau nu a trecut neobservat! Eu nu te-am citit decat in ultimul an, dar cred ca ai meritat pe buna dreptate timpul acordat. Contrar celor spuse de altii, oamenii sunt de vina, nepasarea lor, certurile lor. Pentru o persoana emotionala este foarte greu sa nu puna la suflet. Eu mi-am dat seama de cateva saptamani ca treci printr-o perioada grea, pentru ca ai rarit posturile si ai spus ca nu te poti concentra. Iti urez succes in tot ceea ce faci in continuare!
7 aprilie 2009 la 5:21 pm
Ti-am citit cu placere si consecventa blogul, am gustat la fel ca tine unele carti, diferit altele, am descoperit si iubit carti, dupa ce am citit comentariile tale, ai devenit periculos de importanta in deciziile mele privind lecturile
, am gandit la fel ca tine si m-am bucurat adesea pentru asta, privindu-te mereu ca pe o potentiala prietena extraordinara, osciland intre dorinta nebuna de a te cunoaste si bucuria ca existi acolo, undeva, dar fara posibilitatea dezamagirilor reciproce oricand posibile, te-am recomandat cu avaritie, doar prietenilor de suflet, nu am prea facut comentarii, dar m-am infruptat din plin din cele ale tale si ale celorlalti. Nu puteam sa nu-ti spun multumesc. Acum imi pare rau ca nu te-am cautat sa fumam impreuna o tzigara.
Multe ganduri bune si frumoase din partea mea, luciat (si undeva, intr-un colt, speranta ca nu se termina aici, totusi)!
7 aprilie 2009 la 5:48 pm
Da si eu pe aceasta cale vreau sa confirm ca lucia t nu e vali sau t bobe sau cum o mai cheama mai ales ca astia sunt barbati cred. Nu e nici Oana Zavoreanca nici Gina Pistol sau cum o mai cheama. Deci neam intalnit noi la un party si la ce nashpa a fost party ul ala nu cred ca nici o celebritate, sau semicelebritate, sau noncelebritate, sau chiar nici Gramo nu cred ca ar fi mers deci prin urmare lucia t nu e nici una din oameni astia de care ati auzit voi si care sunt celebri sau Gramo.
Si mai vreau sa precizez sami cititi cartea aia Al Chimistu. Si sa cititi blogul lui dadatroll ca acum el e ultima speranta a culturi romanesti pa blogosfera.
7 aprilie 2009 la 5:56 pm
a iesit d-o apa cu zahar, lacrimi de iubire gen. se simte lipsa gusterului pansat, prea mult dulce.
7 aprilie 2009 la 6:01 pm
nu merita sa renunti la blog pentru niste …
o comparatie exagerata:
tu ai renunta la viata pentru ca sunt unii care iti fac viata mizerabila?
ia din viata/bog ce e frumos
ia-ti o pauza, posteaza cat de rar vrei
dar nu ne lasa…
7 aprilie 2009 la 6:04 pm
Nu despre Lucia T. vreau sa scriu aici. Decizia ei este, la fel ca o demisie, un act unilateral. Am fost şi n-am fost de acord cu unele dintre părerile ei, dar era frumos să citeşti un om care, dezinteresat, pasionat si sincer, scrie despre carti pur si simplu. Daca e o persoana din lumea literara, atunci si-a jucat foarte bine rolul si ar trebui sa-l continue si in viata reala, acolo unde astfel de atitudini lipsesc. Daca nu e din lumea literara, atunci nu pot spune decit ca o invidiez la fel de sincer si dezinteresat pentru libertatea pe care, pentru o perioada, a avut-o in acest spatiu.
Vreau sa vorbesc insa despre prietenii mei, Vali si Teo. Sint probabil unii dintre cei mai discreti si onesti oameni pe care am avut privilegiul sa-i cunosc. Au, de asemenea, atita umor de buna calitate, ironie si autoironie incit sa nu se puna vreodata in situatia de a vorbi in termeni laudativi (si sub false identitati) despre cartile pe care le-au scris/tradus, mai ales ca, atunci cind scriu, respectiv traduc, o fac extrem de profesionist. De aceea ma enerveaza la culme ideea ca un domn cu adevarat oarecare i-a aruncat in furtuna din acest mic pahar cu apa. Sint ultimii oameni care s-o merite.
Motivele pentru care prieteni mei ar putea fi deranjati de aceste insinuari sint lesne de inteles si la mintea oricui. Sint (mai mult decit) solidara cu ei in aceasta situatie, asa cum am fost solidara si cu Alex Leo Serban, in trecut, intr-un moment mai putin placut prin care trecea.
7 aprilie 2009 la 6:38 pm
Eu sînt dezamăgit, LuciaT. Ce dacă se spun pe seama ta (şi a altor oameni nevinovaţi) atîtea mizerii, asta nu înseamnă că trebuie să-ţi pierzi gustul pentru “dimensiunea relaxantă a ludicului pur” (cum spune domnul Alex Leo Şerban), dimensiune manifestată printr-o avalanşă de jigniri gratuite! : ))) Halucinant.
Ştii, din comentariile mele, că am năravul să dau un citat pentru orice împrejurare. Acuma mi-am amintit nişte versuri de Ion Stratan :
“Albie de porci te fac
O, ce bucurie
Cu vărsat am să te-mbrac
Şi lături o mie.”
Am intervenit în conflictul ăsta absurd pentru că îmi place blogul tău şi pentru că nici o încercare de limitare a “extinderii domeniului mîrlăniei”, oricît ar fi de modestă, nu mi se pare de prisos.
Şi eu zic că ar fi păcat să renunţi la blog, pentru că e un lucru frumos şi cinstit. Dar ţi-aş înţelege hotărîrea, oricare ar fi.
7 aprilie 2009 la 7:12 pm
si mie mi-ar parea rau sa inchizi blogul. daca te supara niste n-am cuvinte, rusine sa le fie, baneaza-i si gata. mai bine iei o pauza lunga si mai incolo, vezi tu cand, poate mai scrii daca iti vine cheful. ca noi o sa avem rabdare sa te asteptam.
si unde mai pui ca sunt asa multi care vor sa continuie sa citeasca ce scrii, iar cei care fac scandal sunt totusi atat de putini.
7 aprilie 2009 la 7:13 pm
Tara arde si baba se piaptana… zici ca s-a retras din fata tastelor un mare filosof in viata.
A primit si Nobelul pentru blogul asta de o plangeti atata?
vai vai, ce pacat. De acum incolo nu se vor mai scrie carti deoarece nu va mai avea cine sa le terorizeze.
LOL
7 aprilie 2009 la 7:29 pm
intreb si eu, ca hnu: e vreun lucru pe care il putem face ca sa te razgandesti? batem, asasinam, sfartecam pe cine vrei tu
te rugam frumos un singur lucru: nu ne parasi.
7 aprilie 2009 la 7:33 pm
In viata, draga Luciat ( si nu in carti) nu e bine sa te superi “ardeleneste”, adica iremediabil…
als nu a facut altceva decat sa te tachineze ( e o slabiciune a lui, pasabila, un reflex ludic-provocator )
Pana la urma cred ca intre voi s-a inserat un malentendu
Te asigur ca – dincolo de lumea virtuala – este un interlocutor fascinant si agreabil, stiutor de carte ( si in ciuda aparentelor un tip sensibil si altruist…desi niciodata n-ar recunoaste asta)
Cat priveste ura manifesta si gratuita a unora ( in care intra si efortul stupid al “deconspirarii) ocoleste-o cu aceeasi eleganta cu care scrii despre carti…ia-o – la limita – drept o dovada a galonarii de care se bucura blogul tau…
Dumneata stii bine ca esti iubita si pretuita de cine conteaza ( si de cine nu conteaza, bunaoara de mine -;) si ca refuzand sa mai scrii vei mai otravi putin – si asa destul de otravita – lume literara…
Problema ( inclusiv cu bunul si dragul “Mirciulica” -; ) e ca si tu si dumnealui ( care, inca, n-a abandonat gandul pribegiei) nu intelegeti ca nu mai apartineti de mult voua-insiva, si ca, implicit, nu mai puteti lua decizii de capul vostru parasindu-ne ca pe niste bastarzi -;
Unde se vor duce, draga Luciat, diminetile albastre ale fetelor uratzele si interiorizate care viseaza sa scrie literatura si care isi adapau de aici setea si sanatatea determinarii? -;
Ce se va alege de voyeurismul nostru de cititori bolnavi care isi preluau de la dumneata serotonina lecturii ? –
Plus ca nici tu – fii sincera- n-ai sa poti sta mult timp fara carti ( cafea si tutun) si fara deprinderea asta , indelung exersata, de povestas a-l povestasilor…
7 aprilie 2009 la 7:46 pm
Nu este o hotarare inteleapta.E chiar un pic de lasitate in ea daca astea sunt motivele reale ale inchiderii blogului.Te poti razgandi pentru ca razgandirea este mai dificila acum decat perseverarea in greseala
7 aprilie 2009 la 7:52 pm
eu imi amintesc prima ta insemnare pe weblog si bucuria noastra ca a mai aparut o nebuna ca noi. acu eu as intelege daca ai inchide blogul din plictiseala, na, i se ia omului daca mananca numai ciocolata 3 ani, dar sa il inchizi ca nu stiu ce rima internautica sau reala nu doarme de grija ta, parca nu se face.
in fine, vezi tu. fa-ti altu si mai si, vorba cantecelului.
7 aprilie 2009 la 7:59 pm
Te bat!
7 aprilie 2009 la 8:38 pm
@Luciat
Ce mare, mare pacat! Ca majoritatea celor de pe acest blog imi facusem si eu un obicei zilnic din a te citi. Pur si simplu o sa-mi lipseasca teribil provocarea inteligenta, intre discurs subiectiv si onestitatea “cititorului universal”. Intr-un fel, asta ai facut. Da, se poate citi inteligent, cu umor, cu patos, cu lehamite de clisee.
Eu iti multumesc pentru tot. Tare as vrea sa te razgindesti, ca ma copleseste egoismul, dar iti respect decizia. Bafta in toate, bre.
7 aprilie 2009 la 8:49 pm
Daaa, Si eu te bat. Clar. Tot din motive egoiste.
Si dupa ce te bat zdravan, iti multumesc. La fel de zdravan. Jos palaria. Nici nu stii cate vieti au influentat comentariile tale, cati oameni ai facut sa cumpere o carte in loc de…orice altceva. Nici nu stii cati bani m-ai facut sa cheltui
Nu vreau sa dau un aer trist acestui comentariu, n-as fi eu. Numai ca uneori asa ma incearca o lehamite…Intotdeauna se gaseste cineva sa calce in picioare lucrurile frumoase. Iar noi le dam voie (asta chiar ma scoate din draci). Dar e un blog personal. Iar pe tine te-am perceput ca pe un om frumos. Si daca asta trebuie sa faci ca sa-ti pastrezi frumusetea sufleteasca nepangarita, atunci fa-o. Ce poti sa-i urezi teroristei cand ea spune ca…pleaca? Multe carti frumoase. Si liniste.
7 aprilie 2009 la 9:01 pm
vorba cuiva de mai sus, a fost misto timp de aproape 3 ani – pentru mine sigur a fost, in general. dar nu se mai poate, chiar nu. in ultima vreme m-am ferit si sa comentez pe bloguri care-mi placeau, ca sa nu alimentez conflicte si ca sa nu vad oameni misto injurati doar din cauza mea. si nu dramatizez cu nimic, o spun rece si clar.
multumesc mult de tot pentru sustinere, si pentru comentarii, si pentru mailuri – sint mai mult decit emotionata! am avut parte si de simpatie si de intelegere, peste cit puteam spera la inceputul blogului, a fost extraordinar pentru mine si ma bucur mult ca a fost blogul asta in viata mea! a insemnat enorm.
ce sa mai zic? don’t worry about me, aveti grija de voi!
eu n-am nici o problema, serios. putea sa nu-mi treaca prin cap sa tin un blog, oricum, si n-as fi stiut niciodata o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre multe carti pe care le-am citit datorita voua
multumesc – din toata inima